Vise şi speranţe

Am citit, nu demult, într-o carte minunată, despre un tătic care era prea sărac pentru a-i face zilele frumoase băieţelului său, însă încerca să îi însenineze măcar nopţile. În fiecare seară, înainte de culcare, îi căuta prin păr coşmarurile care, chipurile, stăteau la pândă să îl cuprindă pe copil odată adormit. Când se prefăcea că a găsit unul, îl extrăgea dintre firele de păr cu un chiot victorios, iar apoi punea în loc un vis frumos, trimiţându-l spre creştetul micuţ cu o suflare plină de dragoste.

Atât de mult mi-a plăcut povestea încât am pus-o în aplicare imediat cu Luna, care visează mult şi complicat încă de când era foarte mică. Adoarme mult mai fericită de când are încrederea într-un vis frumos, deşi rareori i se întâmplă să şi aibă vreunul.

Din păcate, tăticul ei a plusat miza la acest joc şi i-a oferit şansa de a alege:

– Ce vrei să visezi, Luna: iepuraşi, pisici, veveriţe?

Aşa că, mai nou, copilul nostru ne cere la culcare acelaşi vis care i-a plăcut acum câteva zile („Mai ştii visul ăla cu pisica nebună, tata? Mi-l mai dai o dată?”), ceea ce, evident, este imposibil. Iar într-o seară a depăşit orice limită a speranţei, atunci când şi-a dorit să viseze filmul din care tocmai prinsese sfârşitul la televizor:

– Tare mult îmi doresc să visez filmul ăla. Şi sper să îl visez de la început, să văd şi eu cum începea!

Speranţa o făcea fericită. Speranţa este unul dintre multe lucruri pe care le avem de re-învăţat de la copiii noştri.

Anunțuri

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s