Dragoste şi medicamente

Potenţialul de iubire al fetiţei mele pare foarte mare. Încă de când a început să vorbească, „te iubesc” a fost una dintre expresiile ei preferate. Şi acum ne spune asta, de multe ori pe zi, şi când e fericită, şi, preventiv, când se simte vinovată pentru vreo trăsnaie.

Când aria iubirii ei s-a extins la colegii de grădiniţă, ne-am îngrijorat. Avea doar trei ani şi se lăuda deja cu doi iubiţi. Tăticul şi-a verificat validitatea permisului de port-armă, iar eu am încercat să o temperez, spunându-i că va trebui să mai aştepte câţiva ani buni până la dragostea adevărată. Dar nimic nu a contat: Luna a continuat să se considere îndrăgostită, când de unul, când de altul, iar noi ne-am limitat la a fi vigilenţi.

Anul acesta, am avut surpriza (plăcută, trebuie să recunosc) de a descoperi că mai mulţi dintre colegii ei sunt şi ei „îndrăgostiţi” de Luna. Unii povestesc despre ea acasă, alţii ţin morţiş să meargă împreună în parc şi există şi unii mai generoşi, care îi fac cadouri:

–      Mama, de ce Ionuţ îmi dă mereu câte ceva?

–      Pentru că te iubeşte, m-a luat pe mine gura pe dinainte.

–      Mă iubeşte de dragoste? Sau doar mă iubeşte?

Deşi noua expresie îmi produce un pic de confuzie, îi confirm:

–      Cred că de dragoste, Luna.

–      Şi mie îmi place de el, dar ştii că eu sunt îndrăgostită rău de Răzvan. Azi a fost chiar rău de tot, am vorbit toată ziua la grădiniţă şi am şi leşinat de două ori. Ce nu mi-a plăcut a fost că Florescu ăla mic ne-a spionat tot timpul, s-a încruntat copilul meu.

–      Cum adică?

–      Păi se uita numai la noi. M-a şi auzit când îi cântam lui Răzvan, deşi îi cântam în şoaptă. Că i-am făcut un cântec de dragoste: „Tu eşti cel mai tare,/ Din cap până-n picioare.”

–      Şi ţi-a cântat şi el aşa?

–      Nu.

–      Atunci, poate că el nu e îndrăgostit de tine.

–      Ba da, pentru că m-a avertizat, răspunde, foarte sigură pe ea, Luna.

–      Te-a avertizat că e îndrăgostit?, m-am mirat eu.

–      Nuuu, m-a avertizat să iau Norofen dacă mă doare capul. A fost foarte frumos din partea lui că are grijă de mine. Cred că asta e iubire.

Şi eu cred că asta poate fi iubire. Şi la cinci, şi la optzeci de ani.

 

Notă: Din dorinţa de a respecta viaţa privată a protagoniştilor, am schimbat numele colegilor Lunei 🙂  Restul e autentic, ca orice altceva ce scriu aici despre copilul meu.

Anunțuri

2 gânduri despre „Dragoste şi medicamente

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s