Suferinţe de amor

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu martor involuntar al unor zbateri amoroase pe Facebook. În momente grele, în pragul despărţirii sau după descoperirea unor infidelităţi, simţim cu toţii nevoia de sprijin, iar unii dintre noi aleg să se manifeste deschis, pe reţelele sociale, în dorinţa de a găsi cât mai mulţi aliaţi pentru suferinţa lor. Nu ştiu dacă ajută cu adevărat să îţi deschizi sufletul în acest fel oricui ţi-a trimis vreodată o cerere de prietenie virtuală, dar eu, una, încerc să îi încurajez cu o vorbă bună pe cei care se manifestă atât de vizibil.

Chiar ieri am asistat la un „meci” între doi iubiţi alienaţi temporar, cu încercări nereuşite de arbitraj din partea câtorva comentatori de ocazie. Punctul de pornire fusese un articol de blog care îl cita pe Khalil Gibran: “Dacă iubeşti pe cineva, lasă-l să plece, fiindcă, dacă se va întoarce, va fi pentru totdeauna al tău. Şi dacă nu se va întoarce, înseamnă că nu a fost niciodată al tău”.

A fost aproape ca o telenovelă, pe care am urmărit-o toată dimineaţa. Un schimb de replici ca nişte lovituri laterale şi ocolite, ocazionate de un eseu la fel de aburitor prin joaca autorului cu cuvintele.

Printr-o ciudată coincidenţă, la prânz, când am luat-o pe fetiţa mea de la grădiniţă, am descoperit că şi ea trăise ceva oarecum asemănător: o respingere. În încercarea ei de a-şi lărgi cercul „iubiţilor”, îşi dăruise toată atenţia unui coleg de-al ei, care, însă, fiind mititel şi interesat mai mult de maşinuţe, nu i-a răspuns cu aceleaşi sentimente. În loc să scrie eseuri sau să se lamenteze şi fiind evident într-o fază creativ-muzicală a existenţei ei, copilul meu a ales calea directă de rezolvare a problemei, făcându-i ad-hoc un cântecel cu mesaj clar lui Inimă-de-Piatră: „Sebi, nu pleca / Din viaţa mea!”

M-am întrebat atunci de ce se spune despre adulţii îndrăgostiţi că „se poartă ca doi copii”. Copiii par a se comporta mai normal atunci când îşi exprimă asertiv adevăratele dorinţe şi sentimente. Probabil şi mai eficient.

Anunțuri

Un gând despre „Suferinţe de amor

  1. Pingback: Întoarcerea fiicei povestitoare | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s