Feriţi-vă de testele copiilor!

Pentru că îi place să îi dau exerciţii de rezolvat şi pentru că, precum orice copil, încearcă să îi imite pe cei din jurul său, Luna a început să îmi aplice şi ea teste. Bineînţeles, nu le prea nimereşte nici cu întrebările, nici cu răspunsurile, dar acest lucru nu pare să o deranjeze.
Într-o seară, a trebuit să răspund la un test de cunoaştere a preferinţelor propriei mele progenituri:
– Mama, în ce ţară crezi că mi-ar plăcea să locuiesc: 1. la munte, 2. în Africa sau 3. în Spania?
După ce râd bine, decid că nu e momentul pentru o lecţie de geografie şi mă limitez la a-mi da cu presupusul:
– Cred că în Africa.
– Am zis eu Africa?, se miră Luna că am ales o opţiune de care nici măcar nu-şi mai aducea aminte. Nuuuu, eu la munte aş vrea să locuiesc.
Are o singură amintire conştientă de la munte, din iarnă, când am prins un weekend cu un petic de zăpadă si o groază de noroi, iar ea s-a bălăcit fericită în ambele materii. Dar este, probabil, o amintire memorabilă, mai ales datorită „liftului zburător” cu care am urcat la Cota 1400 şi care i-a plăcut la nebunie. Ea ar fi vrut să continuăm şi cu „banca zburătoare”, până la Cota 2000, dar eu n-am îndrăznit să îmi enervez şi mai tare atacul de panică ce mă pândea numai uitându-mă la teleschi-ul firav, agăţat de o sârmă în voia vânturilor.
Deci am picat testul. Dar înfrângerea mea nu a fost nici pe departe atât de violentă precum data trecută, când am avut parte de un test de auto-cunoaştere. Părea un chestionar pueril, ca acelea pe care le făceam prin şcoala generală şi pe care le mai întâlnesc şi acum pe Facebook, circulând, spre mirarea mea, printre adulţi. Se pare că Luna are parte de astfel de teste deja din grădiniţă:
– Mama, ştii că Maria mi-a făcut un test azi? Şi a ieşit că sunt complect fată.
M-am uitat, pentru orice eventualitate, cu mare atenţie la copilul meu. Care tocmai se afla în cadă. Deci i-am putut confirma şi eu, cu absolută siguranţă:
– Da, Luna, eşti complet fată. Dar cum de şi-a dat seama şi Maria de asta?
– Păi m-a întrebat dacă îmi doresc o maşină sau o păpuşă.
– Şi ce ai răspuns?
– Nu prea e important ce am răspuns eu, schimbă brusc tonul fetiţa mea. Tocmai m-am hotărât să îţi fac şi ţie testul. Deci răspunde tu: îţi doreşti o maşină sau o păpuşă?
Am decis să joc murdar. Cu toate că ştiam, evident, ce răspuns aştepta de la mine, i l-am dat pe celălalt (care, totuşi, era şi cel adevărat):
– Clar că îmi doresc o maşină.
Niciodată nu le văd venind – perlele fetiţei mele. În loc să fie stupefiată de revelaţia că mămica ei e, de fapt, un băieţel căruia îi plac maşinuţele, Luna mi-a răspuns cu un surprinzător iz de blestem:
– Atunci trebuie să mori! Şi apoi să locuieşti pe străzi! Ăsta e răspunsul la testul tău, a adăugat ea şi s-a întors, satisfăcută de răbunare, la jocurile ei cu spumă şi găletuşe.
Mă gândesc că, la vârsta mea, e timpul să mă las de teste. Nu de alta, dar mă sperie perspectiva de a ajunge mormântless…

Anunțuri

5 gânduri despre „Feriţi-vă de testele copiilor!

  1. Ai vazut, de aia sunt facute testele, ca sa primesti raspunsul pe care il doresti! Probabil ca de la Luna se inspira astia care fac teste pentru politicieni.

    Apreciază

  2. Pingback: Geografia e o ştiinţă inexactă | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s