OPC-ul Cleopatrei

Pe lângă cursurile de dans pe care le urmează conştiincios (după cum am povestit în Mersul pe Lună al Lunei), fetiţa mea energică mai participă şi la un curs de la Palatul Copiilor, care se numeşte, după părerea ei, „Atelierul Panteziei„. Şi chiar este vorba de multă fantezie, dar şi de ceva idealism – ambele ale unei profesoare tinere care se încumetă să le vorbească unor ţânci despre istoria şi despre arta omenirii.

La fiecare oră, este prezentată o anumită epocă trecută, după care copiii fac cu mânuţele lor obiecte care să le fixeze mai bine cunoştinţele teoretice. Apoi primim teme pentru acasă. Da, am spus bine „primim”, pentru că temele cu potenţial periculos sunt pregătite conştiincios acasă de către toată familia, după motto-ul: „Aveţi nevoie de foarfece, pânză, lipici… şi de un adult”.

Când au învăţat despre oamenii preistorici, au făcut un vas de lut, folosind ca singură unealtă o piatră plată (noroc că am tendinţe obsesiv-compulsive şi îmi petrec mult timp la plajă culegând pietre). Când au vorbit despre Imperiul Roman, şi-au decupat coifuri şi săbii din carton recuperat de la pubelele de reciclare. Iar când au vorbit despre Grecia Antică, au improvizat în parc o mini-Olimpiadă cu probe sportive pe măsura lor, de genul aruncarea discului în capul părinţilor spectatori şi cursa cu ştafetă la întâmplare, adică nimeni n-a înţeles cine cu cine este în echipă, astfel încât culoarele desenate cu creta pe alee s-au dovedit total inutile în haosul care a rezultat; cu această ocazie, am descoperit că Luna se bucură şi când pierde un concurs, după cum am scris în Medalii sau ouă stricate?.

Perioada care a pasionat-o pe Luna cel mai mult pare să fi fost Egiptul Antic, când ea şi colegii săi au vizionat un film cu Asterix şi au aflat mici bârfe istorice despre faraoni şi nevestele lor. Era cât pe ce ca această pasiune să ne coste înscrierea la şcoală, pentru că, la testul de evaluare pentru clasa pregătitoare, când Lunei i-a fost arătat un căţel desenat pe o foaie şi a fost întrebată dacă este fiinţă sau obiect, fetiţa mea a ezitat puţin, dar a răspuns, totuşi:

–        Obiect.

Norocul nostru a fost că toate celelalte răspunsuri au fost corecte. Pe drumul de întoarcere de la test, presupunând că fusese o carenţă de vocabular, i-am cerut scuze Lunei:

–        Îmi pare rău că nu ţi-am explicat niciodată ce înseamnă „fiinţă”. Acum ştii că animalele sunt fiinţe, nu-i aşa?

–        Ştiam şi înainte, m-a contracarat fetiţa mea de cinci ani, doar că în desenul ăla am crezut că este un Anubis de pluş. Deci un obiect. Ai văzut ce bot lung avea? Şi era mov…

Uneori, e drept că prea multă cultură dăunează, mai ales când nu eşti pregătit să o duci. Dar, fără o brumă de cultură, nici nu am mai avea dialoguri spumoase ca următorul:

–        Mama, ştii că Cleopatra făcea baie în lapte? Mi-ar plăcea şi mie, dar să nu aibă caimac, că ăla nu-mi place.

–        Am auzit şi eu povestea asta, Luna, se spune că laptele face pielea catifelată.

–        Şi, ştii, ea avea şi un dezgustător.

–        Un ce?, o întreb eu râzând.

–        Un dez-gus-tă-tor, îmi silabiseşte ea răbdător, pentru a se asigura că am înţeles. Adică un om care îi gusta laptele şi săpunul înainte de baie, ca să nu fie expirate.

Deci iată cum învăţ şi eu lucruri inedite de la cursurile copilului, ca, de exemplu, faptul că Protecţia Consumatorului a avut precursori de nădejde în Egiptul Antic.

Anunțuri

7 gânduri despre „OPC-ul Cleopatrei

  1. Super tare!
    Cand eram de varsta Lunei, nu stiam de maretia Romei, nu il cunosteam nici pe Anubis, nici pe Cleopatra. In rest, lucruri mult prea complicate, pentru mine in acele vremuri, despre ”dezgustator” si importanta laptelui in baie.

    Apreciază

    • Da’ sabiii din carton cu siguranta ai facut. Iar acum, tu esti cel pasionat de istorie, pe cand Luna m-a intrebat, cand a citit articolul, cine e Anubis, pentru ca uita foarte repede ce invata 🙂 Pe „Calapata”, cum i-a spus multa vreme Cleopatrei, nu are cum sa o uite: e o printesa, la fel ca Alba Ca Zapada, Frumoasa Din Padurea Adormita sau, mai noua preferata a fetitelor, Sophia.

      Apreciază

      • Aaa,… asta chiar nu o stiam, este o noua descoperire: pe Cleopatra o mai chema Calapata si era o printesa. Ca tot suntem la istorie, in perioada de inceput a ”omenirii”… mele, am inceput cu sabii de lemn, am ajuns la pocnitori si am finalizat cu spargerea timpanului.

        Apreciază

  2. Pingback: Frunze de arbore genealogic | Mama Aluniţă

  3. Pingback: Pe unde ne mai ducem copiii anul ăsta, soro? | Mama Aluniţă

  4. Pingback: Pe unde ne mai ducem copiii anul ăsta, soro? (continuare) | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s