Engleza la creşă? Sau greaca veche la şcoală?

Ieri am avut o seară bogată în subiecte de meditaţie geo-lingvistice. Mai întâi a fost acea concurentă de genul ţaţă de la Masterchef care, ajunsă în poziţia de şefă de echipă, se răţoia jalnic la toţi ceilalţi. Fetiţa mea, cu o ureche în televizor şi cu ambele mâini într-o cutie de pizza (că, deh, nu toţi putem să fim chef-i şi să gătim în fiecare zi), s-a arătat curioasă cu privire la tonul doamnei cu pricina. Fiindu-mi teamă să lansez o expresie care ar fi necesitat explicaţii ample, ca „s-a urcat scroafa în copac”, m-am limitat să îi spun că e pur şi simplu „vulgară”.

–        Aha, deci trăieşte în Vulgaria, a conchis fetiţa mea şi s-a concentrat asupra mâncării.

Am murmurat şi eu, cu gura plină de pizza şi de râs, ceva legat de latinescul „vulgus”, dar ştiu deja că etimologia o cam plictiseşte pe fiică-mea, aşa că nu am insistat să şi înţeleagă ceea ce îi spuneam.

A urmat momentul când am ochit simultan aceeaşi felie de pizza, dar eu am acţionat mai rapid şi am muşcat-o:

–        Stai! Stai!, mă roagă copilul disperat, deşi mai sunt multe alte felii pe masă.

–        Too late!, îi răspund eu poliglot, lacom şi pripit victorios.

–        Ba nu! TU leit!, ripostează copilul şi îmi smulge bucata abia începută.

Iar mai târziu, după ce Luna s-a dus să-mi digere în somn pâinea de la gură, am citit pe net un articol în care o mamă era revoltată că fetiţa ei nu primise o recompensă la ora de engleză. De la creşă. Pentru că fetiţa avea doi ani.

Ca filolog, iubesc atât de mult limba în care m-am născut încât cred că este esenţial ca un copil să îşi stăpânească mai întâi propria limbă şi abia mai apoi să înveţe şi altele. Dar psihologii mă asigură că un copil mic învaţă foarte uşor o limbă străină, ba, mai mult, că acest exerciţiu intelectual ajută foarte mult la dezvoltarea creierului. Şi, uite-aşa, avem o dilemă, a cărei rezolvare am lăsat-o în seama evoluţiei fireşti a copilului.

Şi rezolvarea pare să vină, într-adevăr, cu vârsta. Pe la doi ani, Luna îmi cerea mereu la culcare să îi traduc, în franceză, engleză şi orice altă limbă mai cunoşteam cât de cât, cuvintele care îi veneau în cap; în schimb, nu era deloc interesată de serialul de desene animate Să învăţăm engleza cu Nody, care făcea cam acelaşi lucru. Presupun că fetiţa mea prefera educaţia non-formală lecţiilor propriu-zise, fie ele şi susţinute de un personaj simpatic ajutat de un robot vorbitor. Dar când am fost pentru prima oară plecaţi în vacanţă în Grecia şi şi-a dat seama că acolo trebuie să vorbim cu ceilalţi în engleză, a tras o concluzie care i-a mărit respectul şi interesul pentru acea emisiune:

–        Mama, cred că toată lumea se uită la Nody!

Pe la trei ani, am hotărât să nu o înscriem la opţionalul de engleză de la grădiniţă, deşi mai toţi colegii ei îl urmau.

Pe la patru ani, bând o cafea cu lapte împreună (adică eu cafeaua şi ea lăpticul), la o terasă, am avut ocazia să îi îmbogăţesc educaţia lingvistică deoarece la o masă de lângă noi se aflau câţiva ruşi foarte vorbăreţi:

–        Uite, Luna, ei sunt din Rusia şi vorbesc limba rusă.

Îi ascultă câteva secunde cu multă curiozitate, apoi mă întreabă:

–        Dar în Bulgaria, ce limbă se vorbeşte? Engleza?

–        Nu, se vorbeşte bulgara.

–        Mmm, deci engleza se vorbeşte în Englezia!

Şi aşa s-a lărgit harta lumii Lunei, în timp, cu ţări ca Japonezia, Chinezia şi chiar Latinia, pentru că mă încăpăţânez să îi vorbesc despre originea cuvintelor de fiecare dată când o cunosc. Cred că ar fi util ca cei mici să înveţe din nou la şcoală latina şi greaca veche, pentru a înţelege mai logic semnificaţiile cuvintelor şi a învăţa mai uşor limbi străine.

Acum, la cinci ani, fetiţa mea e atât de dornică să înveţe engleză încât o duc chiar eu la cursuri pe această temă. Chiar dacă uneori rezultatul e vreun barbarism amuzant, pe care Luna, orgolioasă, îl scuză imediat cum mă vede că pufnesc în râs:

–        Pardon, cuvântul ăsta e în luneză.

Pentru că, da, ca orice familie iubitoare, avem o limbă secretă (luneza), vorbită într-o ţară secretă (Lunezia, bineînţeles), în care ne refugiem uneori împreună şi inventăm complice poveşti cu cuvinte imaginare.

Anunțuri

3 gânduri despre „Engleza la creşă? Sau greaca veche la şcoală?

  1. Foarte bine ca nu ai dat copilul inainte de fixarea limbii materne sa urmeze o alta limba. Stiu ca exista un curent in gradinite, mai ales printre parintii cu stare, sa urmeze copiii cat mai multe cursuri extra. Este o mare prostie! Acesti copii inca nu sunt pregatiti psihologic sa urmeze cursuri de yoga, arte martiale sau alte chestii esoterice, pe care parintii cu stare nu le inteleg, dar le place cum suna.
    Inainte era de bon ton sa invatam franceza, apoi rusa, acum engleza, in curand chineza.
    Am vazut doi diplomati, un francez si un german, fiecare vorbea pe limba lui.
    Bine, dar astia reprezinta state independente puternice.
    Nu acelasi lucru se poate spune si despre noi!

    Apreciază

    • Ai si nu ai dreptate, Mihai… Copiii au un creieras de umplut si o cale de gasit in viata. Cu cat le oferi mai multe posibilitati cand sunt mici, cu atat perspectivele lor se extind. Deci nu vad nimic rau in a incerca o data un atelier de olarit, alta data un curs de origami sau o ora de tenis. Problemele apar cand tu, ca parinte, fortezi copilul sa urmeze o anumita directie, doar pentru ca iti place tie. Cat despre limbile straine, am fost uimita sa descopar apetitul Lunei si al colegilor ei pentru limba engleza, datorat poate filmelor si cantecelor americane, poate muzicalitatii ei. Iar limba chineza e mai usor de invatat decat pare si e un exercitiu intelectual foarte complex, mie mi-ar placea ca Luna sa vrea s-o invete de mica 🙂

      Apreciază

  2. Corect, Luna are apetit de pentru o alta limba deoarece si-a fixat limba materna. Nici eu nu vad ceva rau in cursurile de olarit, tenis etc. Cand am spus ca nu sunt pregatiti psihologic pentru anumite cursuri am delimitat.

    Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s