Bone ştirbe şi bărbaţi bonus

Mă cam enervez când Luna îmi spune (pentru a câta oară?) „pamblică” în loc de „panglică” (după cum o corectez eu cu încăpăţânare de fiecare dată). E o moştenire de la fosta noastră bonă, o doamnă mai în vârstă, pentru care învăţarea nu mai era o opţiune.

–        Luna, te rog, ţine minte că nu e corect! Aşa spunea tanti Dediu, care nu a avut norocul să meargă prea mult la şcoală, iar din cauza asta vorbea uneori greşit.

–        Da, dar ea înţelegea iubirea!

Un pic năucită, o întreb:

–        Cum adică?

–        Păi mă iubea pe mine, nu? Şi asta e suficient.

Sigur că pentru un copil e suficientă iubirea şi probabil că ar trebui să ne fie de ajuns şi nouă, adulţilor. Doar că noi am uitat cât de înţelepţi eram când eram mici. Şi ne complicăm viaţa inutil cu planuri de lungă perspectivă, de parcă viitorul ar conta mai mult decât prezentul pe care îl simţim chiar acum.

Şi sigur că Luna e încă supărată pe mine pentru că am renunţat la bona ei, adultul preferat pe care îl putea călări, şi la propriu şi la figurat, după bunul ei plac. Dar am avut motivele mele.

Fiind născută sub semnul marilor călători, Săgetătorul, fetiţa mea este o mare plimbăreaţă. A refuzat căruciorul imediat cum a început să se ţină pe propriile picioare şi a rezistat stoic la plimbări lungi prin parcuri încă de la un an. Spre deosebire de ea, eu sunt născută sub semnul marilor leneşi, Leul, ceea ce face ca gusturile noastre asupra petrecerii timpului liber să nu prea coincidă. Aşa că, atunci când Luna avea aproape doi ani, eu eram deja extenuată şi, astfel, am angajat o bonă.

A fost dragoste la prima întâlnire între ele: copilul meu lipicios şi înţelegător i-a dat imediat mânuţa bătrânicii mărunţele dar energice şi au plecat la plimbare, lăsându-ne pe noi, părinţii, un pic debusolaţi în mijlocul trotuarului şi cu un sentiment amar de preview la ceea ce ne aşteaptă peste vreo douăzeci de ani, când puiul îşi va lua zborul din cuibul familial.

Timp de doi ani, bona s-a dovedit o alegere înţeleaptă: devotată copilului, modestă în cerinţe, mereu alături la nevoie – mi-a oferit răgazul de a mă putea ocupa de îndatoririle casnice, administrative şi medicale (mama mea fiind bolnavă, de ani de zile sunt mereu pe drumuri pe la doctori, spitale şi farmacii). Iar Luna era încântată că avea la dispoziţia ei totală un adult.

Problemele au apărut când mi-am dat seama că modurile noastre, al meu şi al bonei, de creştere a copilului diverg din ce în ce mai tare, iar pentru Luna, deja măricică, devine mai importantă educaţia decât joaca supravegheată în leagăne. Degeaba i-am repetat bonei că nu e bine să răsfeţe prea tare copilul, pentru că ea a continuat să o facă, acceptându-i toate toanele, îndeplinindu-i orbeşte toate cererile, strângând mereu dezastrul de după joacă şi trecând cu nonşalanţă peste regulile mele privind responsabilizarea Lunei. Era ca un fel de zid al lui Manole, pe care încercam să-l construiesc din principii sănătoase, dar care era pus la pământ de către bona mult prea protectoare. Iar picătura care a umplut paharul a fost în ziua în care copilul, cu deschiderea şi sinceritatea pe care am învăţăt-o să le aibă cu mine, a încercat să îmi povestească ce prostioară făcuse în parc, iar bona a întrerupt-o spunându-i:

–        N-am stabilit noi, Luna, că nu te pârăşti lu’ mama?

Nu ştiu ce stabiliseră ele, dar şi noi stabiliserăm, încă de când era foarte mică, că la noi în familie nu trebuie să existe secrete şi că noi, părinţii ei, suntem acolo pentru a discuta împreună absolut orice. Şi uite-aşa, de pe o zi pe alta, Luna s-a trezit fără cel mai dedicat însoţitor al ei – bona iubitoare cu apucături de bunică generoasă, dar dăunătoare în refuzul ei de a construi un viitor adult independent, responsabil şi adaptat la greutăţile vieţii.

De un an încoace, merg eu cu Luna peste tot şi Luna merge peste tot cu mine. Neavând încotro, eu am învăţat să stau cu orele la locurile de joacă din parc, iar ea a învăţat să nu se plictisească (prea tare) când eu am treburi de adulţi. Nu ştiu dacă este bine sau rău că petrecem atât de mult timp împreună, la fel cum nu ştiu care variantă e mai bună pentru un copil: bona sau bunica. Văd de toate la copiii din jurul nostru şi mă feresc de generalizări.

Un sfat, totuşi, mă pot hazarda să le dau părinţilor în căutare de ajutor. Am remarcat că bonele cele mai bune în creşterea copiilor nu prea au dinţi în gură. Iar cele mai rele sunt acelea care mănâncă seminţe în parc. Deci, dacă vi se oferă posibilitatea de a alege între mai multe candidate, alegeţi o bonă cât mai ştirbă.

Nu e un studiu ştiinţific, bineînţeles, dar nu e nici glumă, fiind probat de multe observaţii. Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea unui astfel de studiu comparativ şi referitor la sexul bonelor, ca să pot răspunde la întrebarea fetiţei mele de acum câteva luni:

–        Mama, cum se numeşte un bărbat care are grijă de copii: bon sau bonus?

Atunci am fost tentată să îi răspund că ambele variante ar merge: e „bon” pentru că trebuie să îl plăteşti, dar poate fi şi „bonus” dacă, pe lângă copil, are grijă şi de biata mămică. Dar am lăsat-o în ceaţă, spunându-i că nu ştiu. La urma urmelor, cine a mai văzut aşa ceva?

 

UPDATE:

La doar câteva zile după ce am publicat postarea de mai sus, pe un tobogan din parc, o fetiţă a împins un băieţel. Acesta a căzut şi şi-a rupt mâna (lucru constatat ulterior, deoarece bona lui l-a dus acasă să îi pună nişte gheaţă şi nu i-a sunat imediat pe părinţi). Mă doare sufletul când mă gândesc la durerea micuţului şi la spaima fetiţei – ambii, cam de vârsta Lunei. Deşi ştiu că e doar un accident nefericit, care se poate întâmpla, Doamne fereşte!, oricui, nu mă pot abţine să remarc faptul că amândoi, şi băieţelul şi fetiţa, au bone cu dantura perfectă. Şi iubitoare de seminţe…

Anunțuri

3 gânduri despre „Bone ştirbe şi bărbaţi bonus

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s