Conferinţa cu bebeluşi, furseci şi tatuaje

Mai ţineţi minte bancul acela în care iepuraşul cădea într-o groapă şi măgarul îl scotea de-acolo cu ce avea el mai lung, apoi cădea măgarul, iar iepuraşul, neavând cu ce să-l tragă afară, scotea telefonul mobil şi chema ajutoare? Este un banc inventat pe vremea când telefonul mobil era un lux, iar frustraţii spuneau că îţi trebuie unul numai dacă nu eşti suficient de bine dotat.

O morală asemănătoare m-am chinuit să trag şi eu, pentru îmbărbătare, acum câteva zile, când m-am aflat într-o sală arhiplină, iar eu eram singura care nu avea smartphone. Aţi înţeles, nu? Adică, de ce mi-ar trebui mie SMARTphone?

Dar nu despre refuzul meu de a mă alinia tehnologic vreau să vă vorbesc acum, ci despre motivul pentru care mă aflam în acea sală: participam la o conferinţă. Nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva de când m-am lăsat de serviciu, ori asta a fost acum foarte mult timp. S-au schimbat multe de pe vremea aceea: atmosfera e mult mai destinsă acum, se poate sta şi mânca la mese ca la nuntă, în timpul prezentărilor, vorbitorii şi moderatorii îşi etalează tatuajele de pe spate (cum se explică, oare, tranziţia statutului tatuajelor, de la mici scrijeliri semnificative şi intime către vaste tâmpenii exhibate?), sponsorii sunt ceva mai generoşi cu promoţionalele şi nimeni nu se supără dacă bebeluşii din sală încep să plângă. Sau poate că diferenţele se datorează faptului că, pe vremuri, participam la conferinţe scorţoase de afaceri şi de IT, iar acum m-am dus la una pentru părinţi bloggeri.

Bineînţeles că prima prelegere a fost una de parenting, a celebrei Urania Cremene, că doar nu degeaba scriam de curănd un articol împotriva invaziei de specialişti din domeniu (nimic nu rămâne nepedepsit pe lume). Dar a fost doar una şi aceea de bun simţ, din care am aflat şi ceva nou, şi anume că ponderea copiilor din România care cresc în familii mono-parentale sau recompuse este de 60%.

A doua prelegere, despre cuplu, a explicat întrucâtva tristul procent de mai sus, aducându-ne la cunoştinţă că un studiu recent a fixat durata de viaţă a hormonului îndrăgostirii la doar doi ani, ceea ce reduce şi mai mult perioada de graţie de trei ani acordată cuplurilor de către unul dintre scriitorii mei preferaţi, Frédéric Beigbeder. A fost, de altfel, şi prelegerea care mi-a plăcut cel mai mult, deşi puţin pe alături de tema conferinţei, dar susţinută cu har şi entuziasm de un psihoterapeut (Gáspár György) la care m-aş duce cu încredere dacă aş avea nevoie. Acum nu am.

A treia vorbitoare a dat oarecum cu bâta în baltă, scuzându-se pentru că a pronunţat greşit numele celebrei doctoriţe Pluşica de la Disney Junior:

–        Copilul meu are doar un an şi două luni şi suntem abia la perioada de Duck TV.

Serios? La un an şi două luni suntem deja la televizor? Dar nu i-a sărit nimeni în cap, iar eu aş fi fost nerecunoscătoare să-i atrag atenţia, având în vedere că era reprezentanta unui sponsor care ne dăduse nişte brelocuri drăguţe. La urma urmei, ce mai contează un copil în plus la numeroasele generaţii de viitori şcolari cu deficit de atenţie, ochelari şi creiere uşor atrofiate de la prea mult televizor?

Următorii vorbitori ne-au oferit informaţii utile legate de imaginea personală (cu micile detalii care contează atât de mult, mai ales în fatidicele şapte secunde în care cineva necunoscut îşi formează o părere despre tine, chiar şi citindu-ţi blogul), sănătatea copiilor (un scaun cântător şi vibrator, pardon, vibrant, care cică ar face minuni pentru copiii care suferă de colici sau o sală nou deschisă în Bucureşti, The Little Gym, unde se poate face, printre altele, gimnastică artistică), securitatea pe internet (câteva şpiluri de siguranţă pe Facebook şi o linie telefonică a organizaţiei Salvaţi Copiii, adresată părinţilor care se simt neputincioşi în faţa copiilor de neoprit în online) şi un frumos proiect caritabil despre care nu auzisem, Shoebox, în caz că vrem să înseninăm viaţa unor copii amărâţi cu nimicurile care ne prisosesc.

Cât despre tema propriu-zisă a conferinţei, doar trei bloggeri s-au ţinut de ea şi mi-au dat şi mie ceea ce îmi doream, adică informaţii concrete despre bloggeritul de succes: Prinţesa Urbană, Daniel Osmanovici şi Chinezu. Sau, în ordine: autentică, inedit şi talent cu carul.

Per total, am fost recunoscătoare şansei de a avea unde-mi lăsa copilul pentru câteva ore, de a-mi părăsi uniforma de mamă (cum numesc eu apetisanta combinaţie blugi-tricou-tenişi din care nu mai ies de când am născut) şi de a mânca doi furseci (cum ar spune fi-mea) delicioşi şi gratişi (idem). Aşa că le promit sponsorilor că voi continua să cumpăr din când în când apă Dorna, că voi folosi în continuare minunata Solution Micellaire de la Bioderma, care mi-a rezolvat nişte probleme dermatologice acum mulţi ani şi că mă voi lăsa sunată şi pe viitor de către singura mea bună prietenă abonată Orange, ca să le fac şi lor un pic de trafic in reţea.

Rămân însă cu o nedumerire: cum se face că, la doar o zi după această conferinţă la care am fost avertizaţi asupra fragilităţii imaginii publice pe care încercăm să ne-o construim prin blog, am scris pe Facebook cea mai perversă postare pe care mi-am permis-o vreodată şi care conţinea noţiunile „G” şi „centimetri în plus” în aceeaşi frază? Ţin să precizez că subiectele postării erau CASMB-ul şi ambuteiajele, dar, oare, mai contează acum?

 

Pentru conformitate, înregistrarea conferinţei se află aici. Selfie-uri nu am.

Anunțuri

4 gânduri despre „Conferinţa cu bebeluşi, furseci şi tatuaje

      • da?! credeam că doar ştefan confundă abia cu deja. din prea multă confuzie.
        oricum, e ciudat că programul a fost atît de puţin despre social media. dar, na, pînă la urmă trebuia spartă gheaţa cumva. trebuia ca lumea să intre-n mood-ul ăla de vorbit despre copii. aştept să adoarmă al meu ca să ascult prezentările online.

        Apreciat de 1 persoană

  1. Da, chestii cu telef inteligente, training si socializari de sorginte occidentala!
    Nu prea le agreez!
    Ce bine de mine ca sunt la pensie!
    Nu trebuie sa fac nimic pentru aceasta societate ipocrita!

    Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s