Vacanţa în Lefkada, cu valuri turcoaz şi robinete absconse

Ne-am întors din vacanţă. Încă o ocazie de a învăţa de la fetiţa mea cât de frumoasă poate fi viaţa dacă te mulţumeşti cu ceea ce îţi oferă ea.

Luna, care de-abia aştepta să aibă o piscină la dispoziţia ei exclusivă, nu s-a supărat că nu am putut-o folosi prea mult (din cauza vântului care bătea sălbatic pe colina noastră), ci s-a jucat şi în casă la fel de fericită ca afară. Nici în mare nu a prea avut noroc, pentru că valurile erau de multe ori uriaşe, dar parcă niciodată nu am auzit-o să râdă atât de mult ca atunci când o dărâma câte unul. Când nu am găsit plajă cu nisip (marea ei pasiune), a construit un Everest din pietricele şi a înfipt cu mândrie în vârful lui steagul românesc, încropit dintr-o foaie de carneţel colorată tricolor şi un beţişor de amestecat cafeaua (noroc cu recuzita din geanta mea de mamă, care în vacanţe ajunge să cântărească şi câte zece kilograme). N-a comentat când a trebuit să petreacă două zile lungi pe drum, în scăunelul ei de maşină, nici când nu i-a plăcut mâncarea de la taverne şi a fost nevoită să mănânce tzatziki şi la prânz, şi la cină, şi nici când am culcat-o pe patul scârţâitor pe care nici măcar cel mai suplu adult nu s-ar fi putut aşeza fără să trezească vecinii de pe întreg versantul.

lefkada

Patul cu pricina nu era singurul lucru în neregulă în vila noastră – o construcţie nouă şi foarte frumoasă, de altfel, cu o panoramă spectaculoasă asupra mării, muntelui şi micului port de la poalele dealului. În fiecare zi, mai ceda câte o clanţă, o prelată, o plasă de ţânţari sau o instalaţie sanitară. Nu prea înţeleg moda asta a obiectelor sanitare cu utilizare enigmatică. Şi pe drum, şi pe insulă, am vizitat zeci de toalete publice cu robinete pe care nu ştii de unde să le acţionezi sau closete în care stai mult până te prinzi de unde poţi trage apa. Mai văzusem până acum instalaţii ce par să funcţioneze prin magie, dar WC public din care să lipsească cu totul chiuveta şi totuşi să nu te uzi pe picioare când te speli pe mâini, nu. Iar când, în sfârşit, am găsit o toaletă dotată cu ţeava aia simplă, de pe vremea mea, cu două rotiţe cu spiţe clar aşezate una în stânga şi una în dreapta, bucuria mea a fost umbrită de faptul că lipsea cu desăvârşire uşa de la closet.

Aşa că eram suficient de şocată când am ajuns la vilă ca să nu mă mai deranjeze prea tare că a trebuit să repar de mai multe ori bazinul WC-ului sau că am făcut duş rece vreo două zile, până când m-am prins în ce poziţie a futuristicului paralelipiped ce servea drept robinet se prinde apa caldă. În rest, le-am nimerit pe toate fără probleme, şi beculeţele colorate, şi radio-ul, şi milioanele de jeturi de apă diferite şi complet inutile atunci când intenţionezi să faci un simplu duş, şi nu să îţi petreci întreaga vacanţă într-o cabină de sticlă.

Trecând peste aceste mici neajunsuri pe care am ales să le ignor cu un calm atât de neobişnuit încât îl suspectez a proveni din depresie, m-am simţit bine în vacanţă, fiindu-mi îndeplinită una dintre cele mai mari nevoi ale mele: cea estetică (după cum menţionam, în trecere, în La copii, dragostea nu trece prin stomac). Lefkada este cea mai frumoasă insulă pe care am văzut-o până acum – şi am văzut mai multe. Munţi împăduriţi, plaje generoase, ape turcoaz pe care, dacă le-aş fi văzut în poze, aş fi băgat mâna-n foc că sunt trucate, porturi pitoreşti, taverne artistice… Nici măcar faptul că e plin de români nu i-a dăunat (încă) acestui colţ de paradis. Ba chiar mi-a fost util atunci când, cu o nonşalanţă demnă de cascadorii râsului, m-am dus să îi rog pe unii să-şi mute maşina din parcare ca să o putem întoarce noi pe a noastră, explicându-le în fraze lungi că nu avem altă opţiune date fiind dimensiunea redusă a drumului de coastă şi cea cam nesimţită a autovehicului nostru. De-abia după ce mi-au răspuns, spre bucuria mea, „Da, sigur, o mutăm imediat”, mi-am dat seama că perorasem în română, deşi habar nu aveam ce naţie sunt respectivii, aflaţi, ca şi mine, la peste o mie de kilometri distanţă de patria-mamă.

Nu aceeaşi uşurinţă în exprimare am avut-o şi în ziua în care am luat un castravete din grădina vilei noastre. Când l-am întâlnit mai târziu pe administrator, un grec în vârstă, am avut impulsul firesc de a-i comunica intruziunea. Dar cum oare poţi să-i explici, prin gesturi decente, unui om care nu vorbeşte absolut nicio limbă străină, faptul că i-ai mâncat castravetele şi că ţi-a plăcut?

Mici probleme de adaptare am întâmpinat şi pe drumul de întoarcere, unde m-am dovedit un copilot execrabil, ratând de două ori cel mai scurt drum şi prelungind astfel durata călătoriei epuizant de mult în noapte (mai ales pentru bietul şofer de serviciu, super-tăticul Lunei). M-a consolat doar amintirea unui alt drum de întoarcere acasă, de acum vreo doi ani, când am făcut pana prostului pe la zece seara în Bulgaria, din vina aceluiaşi super-tătic imprudent; doar că atunci lucrurile s-au rezolvat oarecum rapid, pentru că am păţit necazul exact în dreptul unui post de asistenţă rutieră dotat cu maşină de intervenţie şi personal funcţional – probabil singurul de pe întreg teritoriul ţării aceleia mici şi întunecate.

Luna a ales şi de această dată varianta optimă pentru ea, şi anume să doarmă cam jumătate din drum, astfel încât, la întoarcerea acasă, era singura odihnită şi, în mod neaşteptat, fericită să regăsească canicula, praful, hârtoapele şi toate celelalte lucruri care nouă, adulţilor, ne provoacă atât de mult stres şi pe care copiii le acceptă cu înţelepciunea lor naturală ce se pierde cândva, prin haosul hormonilor adolescenţei.

Anunțuri

3 gânduri despre „Vacanţa în Lefkada, cu valuri turcoaz şi robinete absconse

  1. Lefkada, superb!
    Banuiesc ca ati venit Salonic-Igoumenitsa-Parga.
    Mai precis, unde ati locuit pe insula?
    Da, ai descris foarte bine Bulgaria,… o tara…”intunecata”!
    Probabil ca ati facut escala undeva pe drum, la Salonic?
    Ce locuri interesante ati vazut si unde?
    Nu este prea cald in perioada asta?
    Am avut si noi in plan, o astfel de locatie, poate cu alta ocazie.

    Apreciază

    • Am plecat din Giurgiu si am facut drumul dintr-o bucata. La dus a durat vreo 13 ore, cu Bulgaria scurtata prin Makaza, apoi Salonic, Ioannina, Preveza si Sivota, satul din sudul Lefkadei unde am stat. La intoarcere, am ratat micul tunel subacvatic de la iesirea de pe insula si intrarea pe autostrada dupa Salonic, asa ca ne-am lungit vreo 16 ore…
      Daca ar fi sa recomand un loc anume, ar fi plajele de pe coasta de vest, cu ape superbe, desi cam naravase (dar pana si asta e un avantaj, pentru ca nu e aglomeratie de turisti). Caldura parea sa devina excesiva cu cat inaintam in august, intr-adevar. Dar cea mai mare problema a fost vantul, mai ales la altitudine.
      Per total, eu cred ca merita o vizita. Lefkada a detronat in clasamentul preferintelor mele Skiathos, unde am fost acum doi ani.

      Apreciază

  2. da chiar, ce e cu toate butoanele acelea care nici butoane nu par a fi?
    V., în concediul nostru la costineşti, a hotărît că apa sărată şi relativ rece a mării e de-ajuns pentru pielea lui, după ce s-a opărit la dus, în a doua seară, pe pielea arsă de soare.
    în rest, bine aţi venit!

    Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s