Cât mai valorează azi zece lei: o faptă bună, un discount sau un furtişag?

Astăzi am fost nevoită să apelez la doi meseriaşi. Unul dintre ei m-a uimit, celălalt nu.

De dimineaţă,a venit la mama un geamgiu să înlocuiască cele patru geamuri sparte de un vecin, cu mere, în primăvară (după cum am povestit aici, la vremea respectivă) şi celelalte trei paradite de intemperii şi accidente, în cei douăzeci de ani de când am cumpărat apartamentul. Un bătrânel, aproape, pe care îl întâlnisem vineri, la micul lui atelier din cartier şi îl dusesem să evalueze lucrarea. Măsurase atunci, tăcut şi meticulos, dezastrul şi îmi făcuse o ofertă rezonabilă, de 30 lei/geam, pe care o acceptasem imediat:

– Şi cum facem luni? Vin eu cu maşina, să vă iau cu geamurile?

– Nu e nevoie, doamnă, vin singur.

I-am dat în avans banii primiţi de la vecin drept despăgubire şi am convenit ca restul să îl primească azi. Dar atât de mult mi-a plăcut atitudinea lui modestă şi serioasă încât, după plecarea lui, am lăsat acasă la mama 100 de lei, în loc de 90, cât îi datoram, cu indicaţia de a îi fi daţi toţi după ce termină montajul.

Bătrânelul a reţinut adresa, s-a întors pe jos la atelier şi a revenit azi, după cum promisese, cu toate cele şapte geamuri la subsuoară. După ce a muncit vreo trei ore, la plecare, când i s-a întins bancnota de 100 de lei, s-a scotocit prin buzunare după rest:

– Nu trebuie, luaţi-i pe toţi, l-a îndemnat îngrijitoarea mamei mele.

– De ce?

– Aşa a zis doamna.

– Sigur? Aşa a zis doamna?, s-a mirat el, de parcă ar fi fost vorba de cine ştie ce câştig fabulos şi nemeritat.

– Sigur.

– Atunci, ştiţi ce? Am observat că mai aveţi două ferestruici un pic crăpate. Mă duc să vă mai aduc geam, să le înlocuiesc şi pe alea. Din partea mea, şi pentru doamna (adică eu, n.a.) şi pentru bătrânică (adică mama mea – acea absentă prezenţă din casă, tot n.a.)

Şi aşa a făcut.

Al doilea meseriaş era mai tânăr decât mine. Am ajuns la el după ce aseară mi-au explodat două becuri, luând cu ele în întuneric două siguranţe şi lumina din toate tavanele casei. Cu această ocazie, m-am gândit că a venit momentul pe care îl tot amânam, al înlocuirii bazinului de la toaletă (decedat de vreo două luni) şi al reparării scurgerii de la o chiuvetă (în agonie şi ea de câteva zile). Mi-a evaluat piesele necesare la vreo 190 de lei – i-am dat 200 să aibă la cumpărături. Pentru manoperă mi-a cerut alţi 160 de lei, iar eu am negociat curajos 150. S-a întors repede, mi-a remediat stricăciunile într-o jumătate de oră (cam cât mi-ar fi luat şi mie, dacă aş fi avut mai multă încredere în mine, pentru că, de priceput, cu siguranţă m-aş fi priceput şi eu), m-a asigurat ca toţi cei 200 de lei ai mei au fost folosiţi, până la ultimul, la achiziţia pieselor (deşi nu mi-a adus absolut nici un bon) şi mi-a lăsat la plecare numărul lui de telefon, sfătuindu-mă să îl caut cât de curând şi pentru înlocuirea bateriei de la chiuvetă, care ar fi şi ea pe moarte, după părerea lui.

Acum aproape că îmi pare rău că mi-am montat termopane acasă: mi-ar fi plăcut să am ce-i da de lucru, din când în când, bătrânului geamgiu din micul atelier desuet, pentru care 10 lei încă mai au valoare. Şi mai rău îmi pare că, dintre cei doi, cel care m-a uimit a fost tot geamgiul. Oare cum de am ajuns să ne mire bunătatea, cinstea şi tot ceea ce era cândva normalitate, şi să ni se pară normale acum şmecheria, mica ciupeală şi tupeul de a profita de cineva care nu e în stare să îţi ceară socoteală pentru asta?

Anunțuri

2 gânduri despre „Cât mai valorează azi zece lei: o faptă bună, un discount sau un furtişag?

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s