Sondaj electoral în familie: un vot anti-Ponta, un vot pentru lactate şi un nehotărât

Anul acesta, sentimentul că timpul se scurge din ce în ce mai repede a fost mai puternic decât oricând. Mai întâi, a fost sfârşitul grădiniţei pentru fetiţa mea, când mi s-a părut că doar cu câteva luni înainte îi căutasem creşă. Apoi a trecut şi vacanţa, ca un vis frumos şi fără urme prea vizibile de bronz, măcar, să am vreo dovadă că am şi fost acolo. Săptămâna trecută mi-am exprimat interesul de a merge la o mustărie şi am aflat că vremea lor a şi trecut. Iar acum mai sunt câteva ore de campanie electorală şi eu nu mi-am dat cu părerea despre ea, aşa că mă grăbesc să o fac. Deşi nu am o părere clară.

Mai nehotărâtă ca la alegerile astea nu am fost niciodată. De mai mult de douăzeci de ani, iată, am votat conştiincios oricând mi s-a cerut să o fac. De obicei, candidatul preferat de mine nu coincide şi cu preferinţele majorităţii, ceea ce m-a făcut de multe ori să jinduiesc la o societate elitistă, care să înlocuiască această plutocraţie mascată în democraţie în care suntem condamnaţi să trăim. Winston Churchill a dat cel mai bun argument împotriva democrației pe care l-am auzit: „o conversație de cinci minute cu alegătorul mediu”. Dar nu cred că am putea schimba această situaţie.

Nici atunci când votul meu a fost de partea învingătorilor nu a fost mai bine. Aproape de fiecare dată am regretat, cu doar două excepţii: atunci când deputatul pe care îl susţinusem mi-a răspuns prompt la o sesizare şi am ajuns să modificăm împreună o lege (destul de importantă) dată strâmb şi atunci când mi-am văzut sectorul renăscând odată cu alegerea unui primar în sfârşit implicat în misiunea lui.

În rest… L-am votat pe Iliescu, prin ceaţa de după Revoluţie – rezultatul l-am văzut cu toţii. Am votat un inginer din urbea mea natală despre care auzisem că este un profesionist capabil – a ajuns un primar delăsător şi teribil de corupt, care a adus oraşul în colaps economic şi cultural. Am stat cinci ore la coadă, în ploaie, să-l votez pe Constantinescu – s-a dovedit un preşedinte slab. M-am dus cu sania trasă de cai, într-un sat din creierii munţilor, să îl votez pe Băsescu – după câţiva ani am ajuns să-l dispreţuiesc.

Iar cireaşa de pe tort a fost în primăvară, după votul pentru Parlamentul European, când am fost atât de dezamăgită de ceea ce s-a întâmplat chiar a doua zi, odată cu înscrierea PNL într-un grup cu vederi diferite, încât mi-am propus să nu mai votez niciodată. Am postat pe Facebook o scrisoare deschisă către Crin Antonescu, în care îmi exprimam tristeţea de a vedea cum partidul de suflet al familiei mele, de mai multe generaţii încoace, a devenit partidul lui de degringoladă şi compromis politic. Şi nu m-am mai implicat în nici o discuţie pe astfel de teme.

Acum, însă, presiunea e mare: mass-media, reţelele sociale, oamenii din jur, afişele de pe străzi, peste tot subiectul este unul singur. Şi, de parcă n-ar fi fost de ajuns, s-a mai găsit şi fiică-mea să mă preseze:

– Hai la vot, mama!

Prima dată am auzit îndemnul acesta de la ea în primăvară. Văzuse un cort electoral cu poza unei candidate şi cu o superbă motocicletă parcată în el. Nu ştiu ce conexiuni s-au făcut în căpuşorul ei, dar a tras foarte tare de mine să mergem împreună la votare. Din păcate, eu tocmai votasem şi mă gândisem să o las acasă ca să nu plictisească la secţie. I-am povestit însă cum e cu procesul electoral, ceea ce mai făcusem şi acum vreo doi ani, dar fără prea mare succes (pentru conformitate, citiţi şi aici). De data aceasta, m-a ascultat cu atenţie şi m-a pus să îi promit că data viitoare o iau cu mine la vot. Iar eu îmi promisesem că nu va mai exista o dată viitoare…

Acum câteva zile, mi-a cerut să îi spun cum se numesc domnii ăia pe care îi vede în nenumăratele afişe de pe stradă. A fost destul de simplu, având în vedere că mai peste tot apar doar Ponta, Iohannis şi, sporadic, Meleşcanu, despre care a fost tare încântată să afle că este şeful spionilor. Încântată a fost să afle că sunt şi femei în cursă, dar i-a trecut repede când a aflat că sunt prietene cu Băsescu. Pe el l-a etichetat demult ca fiind un om rău, numai văzându-l la televizor, iar eu i-am susţinut părerea, pe aceeaşi bază.

Greul a început când am făcut greşeala să îi spun că sunt şi mai mulţi candidaţi:

– Câţi sunt, mama?

– Paisprezece.

– Wow, atât de mulţi?

– Cam da…

– Şi tu cu cine votezi?

– Nu ştiu, Luna, nu m-am hotărât.

– Păi, hai să te ajut, atunci. Îi luăm pe rând, îmi povesteşti despre ei şi hotărâm împreună.

Şi a început, cu o seriozitate demnă de un moderator de dezbatere prezidenţială (că tot nu avem aşa ceva, nici moderator serios, nici dezbatere), şirul întrebărilor: „Ce fac ei?”, Câţi ani au?”, „Au familii?”, „Sunt buni sau sunt răi?” şi altele asemenea. I-am răspuns şi eu, tot cu seriozitate, pe cât m-am priceput mai bine. La William Brânză a fost nevoie de o argumentare contra mai detaliată din partea mea, pentru că numele alimentului ei preferat îi era de ajuns pentru a-l declara deja câştigător pe respectivul.

Până la urmă, întrebarea „Cu cine o să votăm duminică?” a rămas fără răspuns. Dar ştiu că sunt datoare să-l găsesc până atunci, pentru viitorul copilului meu.

Anunțuri

3 gânduri despre „Sondaj electoral în familie: un vot anti-Ponta, un vot pentru lactate şi un nehotărât

  1. Alunita,
    Ai scris ca si cum as fi scris eu daca aveam talentul tau!
    Mai concret gandim la fel in acesta privinta.
    Cu singura diferenta ca nu l-am votat niciodata pe derbedeul care s-a legat cu lanturi de scaun, numai sa nu plece.
    Melescanu m-a dezamagit cand a batut palma cu Basescu. Initial am crezut ca va face joc dublu, dar i-a fost credincios atata timp cat situatia i-a convenit. Iohannis a retrocedat mai mult decat trebuia, pentru a se pune bine cu Merkel. Daca retroceda de la el era perfect. In spatele lui Iohannis stau ”conservele” PDL.
    Ponta m-a dezamagit este slab, este omul concesiilor.
    Voi merge la vot pentru a demola sistemul acestui golan si daca nu-mi iese din prima, voi face o concesie.
    Nu ”mananc la masa nimanui”, nu sunt partizan politic, am datorie doar fata de propria constiinta.
    Romania este o tara daruita, dar din pacate de 25 de ani suntem fara conducatori, ajunsi la mana strainilor.
    Eu, nu ii condamn pe straini, pe unguri sau pe cine mai vrea federalizarea Roamaniei. Acestia au o datorie fata de natiunea si tara lor.
    Ii condamn pe nenorocitii care ne vand de atata amar de ani!
    Tot se vorbeste ca in 2009, Basescu a castigat cu votul din strainatate. Nu neg, asa este. Dar daca votul din strainatate, (cateva mii de voturi in plus furate), a contrabalansat voturile din tara, inseamna ca in tara s-a votat consistent pentru Basescu.
    De asta imi este teama acum!

    Apreciat de 1 persoană

    • E interesant ca nu l-ai votat pe Basescu, macar prima data. A reusit sa ii pacaleasca pe multi cu atitudinea lui populara si populista… A doua oara, insa, eu sunt convinsa ca nu a castigat cinstit. La fel cum sunt convinsa ca nici Oprescu nu a avut toate semnaturile necesare inscrierii la alegerile locale si, totusi, este acum primarul Bucurestiului. Niste impostori amandoi.
      Mi-ar placea sa ma mut in Uruguay. E acolo un presedinte, Jose „Pepe” Mujica, in genul lui Nelson Mandela. Fost revolutionar, cu ani grei de carcera la activ, de cand e presedinte a dat legi surprinzatoare si controversate, dar a imbunatatit viata in tara aia. Iar el traieste la o ferma cu sotia si muncesc pamantul cu tractorul, in timp ce si-a pus resedinta oficiala la dispozitia oamenilor saraci si isi doneaza cea mai mare parte a salariului organizatiilor de caritate. Deci se poate!

      Apreciază

  2. Pingback: Din ciclul „Temele, ah temele!”: azi despre litera W | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s