De Crăciun, fii mai bun…

În ultimii ani, versurile acestea mi-au semnalat mai întâi mult-aşteptata apariţie a berii Tuborg Christmas Brew şi abia apoi apropierea Crăciunului. Din ce în ce mai devreme. Anul acesta, decoraţiunile au fost aprinse în oraş încă din noiembrie şi mă întreb dacă, în curând, vom ajunge să nu le mai stingem deloc de la un Crăciun la altul. Dar numai adultul din mine a fost enervat de această grabă; veşnicul copil s-a bucurat, ca de obicei, de magia spectacolului de lumină şi culoare.

Dacă berea de Crăciun a fost înlocuită, de o vreme, în preferinţele mele, de cea cu grapefruit, versurile reclamei au rămas să mă bântuie în fiecare perioadă de Sărbători. Şi mă conformez lor, încercând să fiu mai bună, măcar pentru o lună pe an. Idei am multe, planuri de surprize şi proiecte măreţe cu duiumul, doar banii mă cam încurcă puţin… Aşa că îmi folosesc inventivitatea pentru a găsi soluţia cea mai puţin costisitoare de a bucura cât mai mulţi oameni. Adică dăruiesc timp pentru a crea amintiri – ce poate fi mai preţios? Şi mă simt bine după ce fac asta.

În caz că aveţi nevoie de surse de inspiraţie pentru cadouri care vă vor face şi pe voi să vă simţiţi bine, iată câteva idei:

  1. Donaţii financiare pentru cauze umanitare

Campaniile umanitare se înmulţesc în perioada Crăciunului, tocmai pentru că acum suntem cu toţii mai predispuşi emoţional la a face fapte bune. Nici măcar nu trebuie să dai bani mulţi în campaniile intens mediatizate, e suficient un SMS de 2 Euro sau un transfer bancar de cât te lasă buzunarul. Există şi oameni care se roagă doar pentru câteva bomboane de pus copiilor lor în ghetuţe, de Moş Nicolae (portalul Împarte.ro e o bună sursă de informare pentru astfel de cazuri).

Cel mai greu mi se pare să alegi doar o cauză (sau mai multe) la care să contribui, ştiind că nu îi poţi ajuta pe toţi nefericiţii. Dar, odată alegerea făcută, uiţi de tristeţea care a provocat-o şi te umpli de o speranţă liniştitoare că ajutorul tău va conta.

Eu am ales-o anul acesta pe Tessa. În vara trecută, parcă, am întâlnit, la locul de joacă preferat al Lunei, o fetiţă care se juca singură. Nu ştiu exact ce anume m-a intrigat la fetiţa respectivă, dar am rugat-o pe Luna să îi ţină companie, iar eu am intrat în vorbă cu mama ei. Acea femeie slabă şi obosită mi-a povestit că se întorseseră de curând de la Viena, unde petrecuseră mai mult de un an în spital, fetiţa fiind bolnavă de leucemie. Părinţii vânduseră absolut tot ce aveau, apelaseră la Stat şi la televiziuni, îşi neglijaseră propria sănătate, „Dar am învins”, mi-a spus mama atunci, iar ochii ei s-au umplut de o strălucire unică. Acum, fetiţa mai trebuia protejată o vreme; orice adiere de boală o putea pune la pământ şi, de aceea, nu mergea la grădiniţă şi nu avea prieteni. Am rămas cu o mare tristeţe în suflet, dar şi cu o admiraţie neţărmurită pentru acei părinţi. Şi cu încrederea că fetiţa se va întrema în curând.

Săptămâna trecută, am aflat că boala Tessei s-a întors. Ultima speranţă acum ar fi o operaţie urgentă pentru care trebuie să plătească până pe 29 decembrie nişte bani pe care nu îi are. Aşa că i-am trimis şi eu câţiva, cât am putut. Îmi doresc ca de Anul Nou să citesc pe site-ul ei vestea bună că suma necesară s-a strâns. Iar peste un timp să o văd din nou în parc pe Tessa.

  1. Cadouri care îi ajută pe alţii

Dacă sunteţi mai sensibili la necazurile necuvântătoarelor decât ale oamenilor, puteţi dona pe site-urile marilor organizaţii pentru salvarea animalelor. Acum câţiva ani, am donat către Humane Society International în numele prietenului meu, iar el a primit drept cadou un calendar şi un certificat de donator pe care scria că tocmai salvase, fără să ştie, câteva animăluţe. Şi cred că i-a plăcut mai mult decât o cravată, de exemplu.

  1. Lucruri vechi pentru noi, dar noi pentru alţii

În ultimii doi ani, cât a fost Luna la grădiniţă, am dus acolo, şi de Crăciun, şi de Paşte, o cutie mare de carton, frumos împodobită, pe care copilaşii o umpleau cu lucrurile de care nu mai aveau nevoie. Haine rămase mici, cărţi citite, jucării de care posesorii s-au plictisit – toate au ajuns la copii care s-au bucurat de ele, fie direct (ştiam câteva familii sărace), fie prin intermediul DGASPC sau al fundaţiilor Touched România şi Parada.

2012_12_07-cutia-donatii-cr

Anul acesta, pentru că şcoala este mult mai mare şi totul e mai complicat decât la grădiniţă, l-am rugat pe profesorul de religie de la clasa Lunei să mă ajute să organizăm împreună ceva asemănător. Sper să reuşim. Ar fi o colaborare interesantă între singura mamă care şi-a retras copilul de la Religie şi profesorul de la materia respectivă!

  1. Nimicuri pentru oamenii invizibili

Trecem în fiecare dimineaţă pe lângă femeia de serviciu a blocului, pe lângă paznicul grădiniţei / şcolii /firmei sau pe lângă bătrâna care vinde o legătură de pătrunjel, pe viscol, la colţul străzii. Cumpărăm mereu mâncare de la vânzătoarea care ne alege o bucată mai bună de carne, plătim la casiera care ne zâmbeşte frumos şi ne trece uneori cu vederea că ne lipsesc 10 bani de la plată, luăm ziare de la vânzătorul care îngheaţă în chioşcul lui. Am rezolvat uşor, prin vară, o problemă administrativă cu ajutorul unei funcţionare care, sprea marea noastră surpriză, chiar şi-a bătut capul să ne înţeleagă necazul şi s-a implicat cu omenie. Şi avem cu toţii vecini bătrâni şi singuri.

Un Moş Crăciun de ciocolată pentru cei care muncesc, un mesaj cu mulţumiri drept felicitare pentru funcţionari, un ceai fierbinte pentru cei care stau în frig sau un cozonăcel scos din cuptor cu care să deschizi o uşă pe care nu o mai deschide nimeni – toate pot lumina zilele unor astfel de oameni. Şi ştiu din proprie experienţă că, dacă darurile astea necostisitoare sunt date de mânuţele unui copil zâmbitor, e cu atât mai bine!

  1. Suflet şi timp

Cadourile cele mai scumpe sunt cele care nu costă bani. Dăruiţi zâmbete, vorbe bune şi ajutor celor care au nevoie. Căutaţi fundaţii care au nevoie de voluntari (şi sunt multe, mai ales in perioada Sărbătorilor). Dacă vă ţine inima să dăruiţi câteva ore din viaţă unor copii abuzaţi sau bolnavi, unor bebeluşi abandonaţi în spitale, unor bătrâni depozitaţi în azile sau unor căţeluşi aruncaţi în adăposturi, atunci faceţi-o. Şi acum, şi în orice altă perioadă a anului. Eu nu am putut niciodată să rezist emoţional la aşa ceva.

Dar am putut să îmi petrec, mai devreme, vreo jumătate de oră pentru campania Cel mai mare colind. Te filmezi cântând un colind, iar ING dăruieşte o pereche de ghetuţe unui copil. Am întrebat-o pe Luna dacă vrea să cântăm împreună pentru un copil sărac şi a început imediat: „Moş Crăciun cu plete dalbe…”. Puţină recuzită, câteva duble, o mică editare, încărcărea pe site şi gata: unui copil nu-i vor mai îngheţa picioarele în iarna care vine. E chiar atât de simplu!

Anunțuri

6 gânduri despre „De Crăciun, fii mai bun…

  1. Bune ideile!! Despre campania cu Cel mai mare colind citisem la Laura Frunza si chiar imi doresc sa o pun in practica. Metoda cu sms-urile de 2 euro o aplic cel mai des. In ceea ce priveste gesturile umanitare, anul acesta mi s-a pus „pata” pe o fetita de un an si 3 luni al carei tata a decedat intr-un accident de masina (vezi cazul preotului din Chiajna accidentat mortal in urma cu aproxim o luna si jumatate). Pe de alta parte, avand origini in mediul rural, unde oamenii, respectiv copiii sunt saraci si foarte saraci, „imi mai aplec atentia” asupra lor in masura posibilitatilor mele. Nu stiu daca e corect sau nu, dar, recunosc, am o deschidere mai mare spre a participa la campanii umanitare ptr cazuri pe care le stiu personal sau prin intermediul unor persoane apropiate. Nu e vorba de lipsa de incredere, ci de satisfactie mai mare si posibilitatea de a afla stiri viitoare.

    Apreciază

    • Sunt perfect de acord cu cazurile cunoscute personal. Tocmai de aceea m-a impresionat Tessa, pt ca o intalnisem si stiam cata lupta a fost in familia ei.
      Lucrusoarele Lunei din ultimii ani au ajuns preponderent la copii pe care ii stiam cu siguranta saraci. Si bani am donat si eu cel mai des cu SMS-ul (mi-aduc aminte cum m-am bucurat de succesul campaniei cu sectia de cardiologie de la Marie Curie, simteam ca am pus si eu un furtunel, ceva, acolo).
      Cutia de colecta de la gradinita sau scoala, insa, are ca scop implicarea directa a copiilor, inca de mici, in caritate. Una e sa faca parintele un pachet si sa il trimita cuiva si alta e sa puna copilul cu manuta lui acolo un dar pt un semen mic de al lui 🙂

      Apreciază

  2. Frumoase si de urmat indemnurile voastre!
    Este laudabil ca cetatenii manifesta compasiune fata de semenii lor aflati in mari dificultati.
    Dar statul cum se implica in astfel de cauze?
    Din cate vad, pentru oamenii de stat astfel de probleme nu exista.
    Cineva propunea ca de 1 Dec sa defileze si politicienii.
    Ideea este extraordinara!
    La Sibiu era unul foarte darnic,… dar numai cu retrocedarile catre biserica evanghelica si Forumul German.
    Biserica ortodoxa si cea evanghelica au averi foarte mari.
    Cum ajuta ele la educatia si ingrijirea copiilor institutionalizati?

    Apreciază

    • Statul nu mai are bani si pentru detalii din astea. S-au cheltuit toti in campania electorala.
      Cat despre Biserica, tocmai de aceea l-am abordat pe profesorul de religie, caritatea e cumva de indatorirea lor, dupa parerea mea…
      Despre Iohannis ma abtin sa comentez 🙂

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s