Poezii de Crăciun pentru preşcolari şi şcolarii mici

Clasa Lunei nu va face serbare de Crăciun. Nu ştiu exact care au fost motivele, poate politica şcolii, poate lipsa unui spaţiu adecvat sau a spiritului festiv al unor părinţi… Oricum ar fi, mă simt frustrată de spectacolul duios şi haios al prichindeilor emoţionaţi de apariţia Moşului, împiedicându-se la dans sau pocind vreun cuvânt mai greu din poezia cu Iisus sau cu bradul. La cinci, şase, şapte ani, cât au ei acum, în clasa pregătitoare, încă se mai bucură să ne ofere spectacole, pregătite cu emoţii ca pe un fel de dar pentru noi, părinţii lor iubiţi. Şi cred că ar trebui să profităm de asta, cât mai putem. În plus, învăţarea unor versuri este o metodă excelentă de a mai fixa nişte neuroni în creieraş, şi la vârste mici, şi în prag de Alzheimer.

Totuşi, Moş Crăciun va veni în clasă, săptămâna viitoare. Să nu îi spuneţi Lunei, e secret! Le va aduce cadouri copiilor, iar ei… Ei ce vor face? Probabil nimic. Am tot spionat discret în ultima vreme, încercând să aflu dacă învaţă poezii sau cântecele tematice, dar, în afară de o adaptare în română a lui „Jingle Bells”, se pare că nu au repetat nimic.

Aşa că ieri am luat taurul de coarne şi am întrebat-o pe doamna învăţătoare dacă pregătesc şi ei măcar o poezioară pentru un Moş ipotetic. Nu, pentru că nu prea e timp la festivitate. „Dar, dacă aveţi vreo sugestie…”

Aveam sugestii, cum să nu am! Fiind antrenată de la grădiniţă, când i-am înlocuit fiică-mii, la fiecare serbare, poeziile uşor prăfuite alocate de acolo cu surprize mai vesele şi mulţumiri rimate pentru educatoare, îi făcusem deja Lunei o poezie tematică şi pentru Crăciunul acesta. Cuprindea ceva recunoştinţă pentru Moş, gânduri bune pentru învăţătoare şi colegi şi pupici pentru reni. Iar azi-noapte am mai făcut douăzeci şi nouă, câte una pentru fiecare copil din clasă.

Tare încântată i le-am dus doamnei azi la şcoală! Nu sunt nici pe departe capodopere, dar am muncit să le fac scurte, cu umor şi adecvate vremurilor. Unele sunt pentru băieţei, altele pentru fetiţe, câteva pentru copiii care nu sunt cuminţi (pentru că, din păcate, sunt şi câţiva aşa în clasă), câteva adaptate strict la clasa lor… Doamna mi-a mulţumit pentru ele, dar tot nu e timp pentru aşa ceva. Şi m-am simţit din nou frustrată.

Deci, dragi părinţi care aţi vrea să vă pregătiţi copilul pentru vreo întâlnire cu vreun Moş din Mall şi dragi educatoare / învăţătoare în pană de inspiraţie, dacă aveţi nevoie de o poezioară nouă şi tare simplă, scrieţi-mi. Vă pot da eu. Câteva zeci. Măcar să-i placă cuiva!

 

Pentru degustare:

 

Sania lui Moşu’ are

Un parbriz cu ştergătoare?

Dacă ninge, dacă plouă,

Ne mai vede casa nouă?

Hai să-i luăm un GPS,

Poate vine mult mai des!

–––

 

Mickey Mouse şi Pluşica,

Tom şi Jerry, Degeţica,

Superman şi Spiderman,

Elsa, Anna, Olaf, Sven

Toţi sunt tari, dar cel mai bun

De departe-i Moş Crăciun!

–––

 

În parcare la Carrefour,

M-am uitat un pic prin jur

Să văd dacă nu cumva

E pe-acolo sania,

Să îşi pună Moşul-n sac

Jucăriile ce-mi plac.

–––

 

Mama este supărată

Că iar am făcut-o lată!

Până la Crăciun promit

Să mă cuminţesc un pic.

Altfel, Moş Crăciun nu vine

Cu sacul şi pe la mine…

–––

 

Am citit eu într-o carte

Că Laponia-i departe.

Moşul face mult pe drum,

Oboseşte, e bătrân…

De aceea-i pun deoparte

Doi biscuiţei şi lapte.

–––

 

Am scris pe listă de zor

Tot ce-i la televizor:

Lego şi căţei obraznici,

De la elfii cei mai darnici.

Oare la Moş în cătun

O fi la TV „Cartoon”?

–––

 

Lista mea e plină toată

Cu păpuşi şi ciocolată.

Sper ca Moşul să o ştie

Şi să mi le dea doar mie.

Căci acuma mi-am dat seama

Că lista a scris-o mama!

–––

 

Oare cum faci că încap

Toate darurile-n sac?

Moşule, să-mi dai secretul!

După ce-nvăţ alfabetul

Şi ajung şi eu bătrân,

Vreau să mă fac… Moş Crăciun!

Anunțuri

14 gânduri despre „Poezii de Crăciun pentru preşcolari şi şcolarii mici

  1. Da. Chiar haioase poezioarele si cu priza la copii! Felicitari! Macar s-a aratat interesata dna invatatoare de ele? Am mai auzit la o gradinita din sect. 4 ca, la o grupa mijlocie, va avea loc o serbare de Craciun fara poezii, ci doar cateva cantecele prezentate in cor, pe motiv ca unii copii nu se descurca la recitat. Se pare ca se cam pierde „traditia”. Eu inca am in cap serbari cu cantece si poezii tematice, scenete, dansuri…

    Apreciază

    • Multumesc, Cristina. Si eu am poze de la gradinita, cu piese de teatru si spectacole „serioase”, ca amintiri nu prea mai am de atat de demult 😉 Cred ca depinde mai mult de educatoare, a Lunei ii invata multe poezii si cantecele, era mai de moda veche.
      Ce mi se pare mie paradoxal e ca incarcatura de sarcini scolare a crescut enorm in ultimii ani, am auzit ca se fac ecuatii la clasa intai si tabla inmultirii la a doua, in schimb copiii sunt considerati prea mici pentru sarcinile astea traditionale, gen o poezie mai lunga sau un rol intr-o piesa de teatru…

      Apreciază

  2. S-a vazut de la inceput ca dna invatatoare nu are aplecare spre asa ceva.
    Sunt convins ca te simti neplacut dupa ce ai muncit atata.
    Nu inseamna ca toti cei care activeaza in invatamant o fac din daruire.
    La o asa salarizare, intra in sistem multi fara motivatie si de obicei sunt cei care nu au alta varianta.

    Apreciază

    • Nu cred ca e vorba de invatatoare, Mihai, ci de niste directive la nivel de scoala. Invatatoarea a fost chiar o surpriza foarte placuta pentru noi, e implicata si calda, stie cum sa lucreze cu copiii, iar ei o adora. Sper din tot sufletul sa continue pe drumul pe care a inceput toti cei cinci ani.
      Iar eu am scris doar vreo trei ore la poezii, e o frustrare mititica 🙂

      Apreciază

  3. Nici la noi nu s-a facut serbare (tot asa a venit Mosul in clasa) si nu pot spune ca m-a deranjat. Pe mine ma irita displayul fortat de talent de la fiecare Craciun sau final de an dar cel mai tare ma irita atitudinea parintilor din sala. Educatoarea, cel putin, cred ca detesta serbarile, nici nu putea sa le tina bine din cauza parintilor care mai aveau putin si stateau in capul copiilor ca sa-i filmeze si sa-i pozeze. Nici nu aveai cum sa vezi serbarea cap-coada de la atata agitatie si fataiala. In plus sunt copii carora nu le place sa recite sau sa se dea in spectacol in fata altora si mai sunt si parinti care se isterizeaza daca cel mic nu e vedeta la serbare si tot asa. Decat atata stres pe toata lumea, mai bine fara.

    Apreciază

    • Iti citisem deja parerea pe blogul tau. Eu cred ca, la fel ca in toate situatiile, depinde de cum abordezi problema. Educatoarea/invatatoarea trebuie sa pregateasca serbarea astfel incat sa fie o bucurie, si nu un stres pentru copii. Si tot ea trebuie sa ii puna la punct pe parintii intruzivi. La gradinita noastra, absolut toti copiii au participat relaxati la serbari, pana si cei cu mari probleme de pronuntie, cu ADHD sau cu comportament agresiv (pt ca am avut si asa ceva in grupa) au recitat doua-trei versuri si au parut incantati de aplauzele primite. A fost multa munca in spate, dar ne-a asigurat niste bucurii pentru la batranete, cand vom revedea cu nostalgie inregistrarile 😉

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s