Poezii de Crăciun pentru preşcolari şi şcolarii mici

Clasa Lunei nu va face serbare de Crăciun. Nu ştiu exact care au fost motivele, poate politica şcolii, poate lipsa unui spaţiu adecvat sau a spiritului festiv al unor părinţi… Oricum ar fi, mă simt frustrată de spectacolul duios şi haios al prichindeilor emoţionaţi de apariţia Moşului, împiedicându-se la dans sau pocind vreun cuvânt mai greu din poezia cu Iisus sau cu bradul. La cinci, şase, şapte ani, cât au ei acum, în clasa pregătitoare, încă se mai bucură să ne ofere spectacole, pregătite cu emoţii ca pe un fel de dar pentru noi, părinţii lor iubiţi. Şi cred că ar trebui să profităm de asta, cât mai putem. În plus, învăţarea unor versuri este o metodă excelentă de a mai fixa nişte neuroni în creieraş, şi la vârste mici, şi în prag de Alzheimer.

Totuşi, Moş Crăciun va veni în clasă, săptămâna viitoare. Să nu îi spuneţi Lunei, e secret! Le va aduce cadouri copiilor, iar ei… Ei ce vor face? Probabil nimic. Am tot spionat discret în ultima vreme, încercând să aflu dacă învaţă poezii sau cântecele tematice, dar, în afară de o adaptare în română a lui „Jingle Bells”, se pare că nu au repetat nimic.

Aşa că ieri am luat taurul de coarne şi am întrebat-o pe doamna învăţătoare dacă pregătesc şi ei măcar o poezioară pentru un Moş ipotetic. Nu, pentru că nu prea e timp la festivitate. „Dar, dacă aveţi vreo sugestie…”

Aveam sugestii, cum să nu am! Fiind antrenată de la grădiniţă, când i-am înlocuit fiică-mii, la fiecare serbare, poeziile uşor prăfuite alocate de acolo cu surprize mai vesele şi mulţumiri rimate pentru educatoare, îi făcusem deja Lunei o poezie tematică şi pentru Crăciunul acesta. Cuprindea ceva recunoştinţă pentru Moş, gânduri bune pentru învăţătoare şi colegi şi pupici pentru reni. Iar azi-noapte am mai făcut douăzeci şi nouă, câte una pentru fiecare copil din clasă.

Tare încântată i le-am dus doamnei azi la şcoală! Nu sunt nici pe departe capodopere, dar am muncit să le fac scurte, cu umor şi adecvate vremurilor. Unele sunt pentru băieţei, altele pentru fetiţe, câteva pentru copiii care nu sunt cuminţi (pentru că, din păcate, sunt şi câţiva aşa în clasă), câteva adaptate strict la clasa lor… Doamna mi-a mulţumit pentru ele, dar tot nu e timp pentru aşa ceva. Şi m-am simţit din nou frustrată.

Deci, dragi părinţi care aţi vrea să vă pregătiţi copilul pentru vreo întâlnire cu vreun Moş din Mall şi dragi educatoare / învăţătoare în pană de inspiraţie, dacă aveţi nevoie de o poezioară nouă şi tare simplă, scrieţi-mi. Vă pot da eu. Câteva zeci. Măcar să-i placă cuiva!

 

Pentru degustare:

 

Sania lui Moşu’ are

Un parbriz cu ştergătoare?

Dacă ninge, dacă plouă,

Ne mai vede casa nouă?

Hai să-i luăm un GPS,

Poate vine mult mai des!

–––

 

Mickey Mouse şi Pluşica,

Tom şi Jerry, Degeţica,

Superman şi Spiderman,

Elsa, Anna, Olaf, Sven

Toţi sunt tari, dar cel mai bun

De departe-i Moş Crăciun!

–––

 

În parcare la Carrefour,

M-am uitat un pic prin jur

Să văd dacă nu cumva

E pe-acolo sania,

Să îşi pună Moşul-n sac

Jucăriile ce-mi plac.

–––

 

Mama este supărată

Că iar am făcut-o lată!

Până la Crăciun promit

Să mă cuminţesc un pic.

Altfel, Moş Crăciun nu vine

Cu sacul şi pe la mine…

–––

 

Am citit eu într-o carte

Că Laponia-i departe.

Moşul face mult pe drum,

Oboseşte, e bătrân…

De aceea-i pun deoparte

Doi biscuiţei şi lapte.

–––

 

Am scris pe listă de zor

Tot ce-i la televizor:

Lego şi căţei obraznici,

De la elfii cei mai darnici.

Oare la Moş în cătun

O fi la TV „Cartoon”?

–––

 

Lista mea e plină toată

Cu păpuşi şi ciocolată.

Sper ca Moşul să o ştie

Şi să mi le dea doar mie.

Căci acuma mi-am dat seama

Că lista a scris-o mama!

–––

 

Oare cum faci că încap

Toate darurile-n sac?

Moşule, să-mi dai secretul!

După ce-nvăţ alfabetul

Şi ajung şi eu bătrân,

Vreau să mă fac… Moş Crăciun!

Publicitate