Micile bucurii şi dezamăgirile Crăciunului

Să ridice mâna cine e perfect mulţumit de cadourile primite de Crăciun! Hm… Bănuiam eu: nu văd nici o mână pe sus.

Că recunoaştem sau nu, cu toţii ne facem, măcar în minte, liste cu dorinţe pentru Moş. Şi rareori suntem răsplătiţi cu exact ceea ce ne dorim. Eu chiar am adoptat îndrăzneţul obicei de a-mi exprima deschis dorinţele faţă de „Moşul”-consort, doar, doar nu m-oi mai trezi cu vreo cremă anti-rid sub brad, ca în anii trecuţi, pe care să o iau ca pe un anti-compliment şi să nu o folosesc decât din spirit de economie, când mai are un pic şi expiră. Anul acesta, de exemplu, mi-am manifestat, din timp şi în scris, interesul pentru un concert. Credeţi că am primit vreun bilet? Ei, aş! Tot cremă anti-rid era în punga cu numele meu pe ea. E drept, alături de o tabletă, dar parcă mai contează…

Dorinţa asta cu concertul nu era, totuşi, o dorinţă foarte mare. Îmi lipseşte enorm viaţa culturală pe care o aveam înainte de a deveni mamă şi aştept cu nerăbdare vremea în care o voi putea târî pe fiică-mea prin săli aglomerate şi cluburi afumate. Dar dorinţele mele mari sunt cu totul altele. Şi, pentru că acestea au supărătoarea tendinţă de a nu se împlini dacă sunt împărtăşite cu alţii, mi-am fabricat de-a lungul anilor superstiţia mea proprie de a nu vorbi niciodată despre ele. Nici măcar cu Moş Crăciun.

Dorinţele mici, în schimb, mi se îndeplinesc în mod miraculos de când mă ştiu. Ultimul exemplu este bricheta tip Zippo primită cadou de Crăciun de la soacră-mea, la doar câteva zile de când încercasem fără succes să îmi aprind o ţigară pe vânt şi regretasem că nu posed un asemenea articol util. Ba chiar şi un pic de concert am primit, până la urmă, în chiar ziua de Crăciun, când am rămas lipită de televizor să ascult o formaţie de care nu auzisem – The Cat Empire – şi care mi-a umplut sufletul aşa cum mi se întâmplă din ce în ce mai rar în peisajul muzical al ultimilor ani.

Am mai avut, în ultimele zile, multe alte mici bucurii pe care le-aş putea lua drept cadouri de la Moşul vieţii. De exemplu, o conjunctură rară ne-a permis să facem o fotografie de familie, cum nici măcar la botez nu ne gândiserăm să facem. Profitând de o vizită nesperată a tăticului şi de o campanie gratuită a studioului Foto Union, ne-am dus în Centrul Vechi aşa cum ne duceam pe vremuri la fotograful din oraş, în zilele festive, şi ne-am întors de-acolo cu o fotografie pe hârtie, tot ca pe vremuri, în care trei oameni sub un brad zâmbesc aceluiaşi obiectiv (regret că nu am luat şi căţelul de la Bucureşti cu noi, să fie imaginea mai apropiată de realitate). Chiar dacă acea campanie s-a încheiat, vă recomand cu căldură experienţa, pentru emoţia uitată a unui astfel de moment. Şi vă recomand şi fotograful: deşi am ajuns acolo aproape de zece seara şi toată echipa era vădit obosită de afluenţa dornicilor de chilipiruri, ca şi noi, am fost primiţi cu zâmbete, răbdare şi un profesionalism vizibil în calitatea fotografiei finale.

Un alt cadou a venit sub forma unui articol în care o fostă angajată de-a mea (acum bloggeriţă cu vechime) îmi făcea un portret retrospectiv atât de măgulitor încât nu mi-am mai încăput în pene de mândrie. Nu e prima persoană care îmi spune că am fost un şef bun, dar e cea care mi-a atras cea mai mare afluenţă pe blog de când am început să scriu. Şi am luat-o ca pe o răsplată pentru implicarea şi răbdarea cu care am încercat să fac din ultimul meu loc de muncă un spaţiu cald şi luminos, în care oamenii să vină la serviciu cu zâmbetul pe buze.

Am fost răsplătită şi pentru niscai muncă de jos. La atelierul Lunei de la Palatul Copiilor, ultima oră din an a fost una festivă, în care familiile au fost invitate să aducă prăjiturele şi să lucreze alături de copii. Am decupat pentru Luna un îngeraş din carton, pe care ea l-a pictat în timp ce eu desfundam cu o pensulă chiuveta sălii de curs. Aşa se face că, la sfârşitul orei, am plecat de-acolo nu numai cu o amuletă drăgălaşă pentru retrovizoarea maşinii, ci şi cu un set de creioane cerate dăruite de către profesoară în semn de recunoştinţă pentru abnegaţia made in China cu care am forat în instalaţie până când am golit-o. Cu aşa plată, mă simt obligată să mai pictez câte ceva, din când în când. Poate intru în vreo afacere cu îngeraşi, pentru că nu sunt deloc greu de făcut:ingerasAr mai fi câteva mici cadouri de genul acesta, cu care m-a răsfăţat perioada Crăciunului. Însă m-am lungit destul. Nu mai vreau decât să vă amintesc credinţa mea absolută că binele există peste tot în jurul nostru, dar nu depinde decât de noi dacă alegem să îl observăm. Şi că în Univers există o lege imanentă a echilibrului: bine dai, bine primeşti. Şi viceversa.

A, şi mai am ceva de spus: la anu’ îl desfiinţez pe Moş Crăciun. Nu de alta, dar nu vreau să mai văd dezamăgirea din ochii copilului nostru, după ce toată familia şi-a desfăcut cadourile de sub brad. Tăticul şi bunicii ne-au mulţumit pentru ceea ce le luasem când am fost împreună cu Luna la cumpărături, eu l-am pupat pe tati pentru tabletă şi, pătrunsă de spiritul Sărbătorilor, l-am scutit de un cap spart cu setul de Revitalift, apropiaţii cărora le-am dat daruri au părut încântaţi… Doar Luna nu a avut cui să-i mulţumească pentru cele şase jucării primite (un procent rezonabil, ales cu multă înţelepciune şi parcimonie din lista trimisă de ea Moşului, care cuprindea peste treizeci de obiecte). Şi aş prefera ca anul viitor să o dezamăgească un personaj fictiv, nu propriul ei tată, pe care îl iubeşte mai mult decât pe oricine pe lumea asta şi pe care l-a întrebat în dimineaţa Crăciunului, cu ochii umezi:

– Tata, dar TU nu mi-ai luat nici un cadou?

Anunțuri

9 gânduri despre „Micile bucurii şi dezamăgirile Crăciunului

  1. hehehe… Luna a intuit bine. dar a avut şi noroc.
    cum la noi singura persoană care primeşte cadouri este copchilu’, evident că nu ne aude mulţumind în stînga şi în dreapta.
    însă anul ăsta am fost o vacă – pentru a doua oară în viaţa mea, îmi spune nepoată-mea – şi i-am spus fiului meu că moş crăciun este o idee şi că el se întrupează în cadourile primite de copii de la părinţii lor.
    nu m-a crezut, fireşte.
    cum nu m-a crezut nici nepoata acum 10 ani cînd am hotărît să-i spun cine e moş crăciun. tocmai îi ceruse o chestie care costa v’o treijdemilioane şi m-am gîndit să o scutesc pe sor’mea.

    Apreciază

  2. Ce haioasa esti! Si eu am de gand sa il desfiintez pe Mos Craciun dar dintr-un motiv mai egoist, sa zicem asa. Ma dau atat peste cap pentru cadourile ei incat de ce sa nu primesc eu multumirile si sa le primeasca mosul? In plus, anul acesta am tot incercat s-o fac, in mod discret, sa scoata de pe lista un cadou prea scump. Si ea tot insista ca ce daca e scump, ca doar il ia mosul, nu noi, ce-mi pasa mie ca e scump? Asa ca e mai bine sa renuntam la povestea cu mosul. In plus, la mine in familie, adultii isi dau cadourile mai discret, si primeste si ea cadouri de la altii (de ex, din teancul de cadouri pt mos i-am dat surorii mele ceva sa-i dea ca sa nu fie prea multe la mos) asa ca n-a remarcat prea tare discrepanta asta.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Da, inspirata intrebarea de final!
    Dupa ce si-a indeplinit cu brio misiunea ”sub acoperire”, nici macar la final nu a putut sa dezvaluie actiunea.
    Inseamna ca si la anul este propozabil pentru astfel de misiuni pentru ca le duce la indeplinire cu succes.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Multumesc, Alunita! Ma bucur de cate ori pot face o bucurie :). A fost un gest pe care am simtit ca imi doresc sa il fac, pur si simplu – perioada petrecuta la Ewir a fost una dintre cele mai senine din cariera mea profesionala traditionala ca sa spun asa, mi-o amintesc cu drag si sunt sigura ca ai fost in mare parte responsabila de ea, chiar si dupa ce ai plecat din firma.
    In alta ordine de idei, iti doresc un 2015 cu sanatate si cat mai multe bucurii, mai mari sau mai mici, pentru tine si cei dragi!

    Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s