– Cărtureşti? – Aş cărturi, dar n-am cum!

 

Acum câteva seri, m-am întâlnit cu mine, cea de acum câţiva ani.

Ieşisem cu fiică-mea în Centrul Vechi, cu gândul să participăm la deschiderea festivă a noi librării Cărtureşti. Îi place mult librăria de pe Magheru, în special mansarda dedicată copiilor. Acolo, ultima dată, i-am citit o cărticică, iar ceilalţi copii din sală au lăsat jocul de Lego la o parte şi s-au înghesuit în jurul meu să asculte. Succesul a fost răsunător, şi la propriu, şi la figurat: când am terminat, o pitică de max. trei ani mi-a adus încă o carte şi mi-a spus tare şi autoritar:

– Citeşte!

Dar pe Lipscani nu am putut intra: coada de doritori de cultură moca (se anunţase un mic concert la lansare) ni s-a părut mult prea mare pentru plăpândele de noi. Ne-am uitat un pic pe geam, am conchis că nu ne place prea tare, din motive de aglomeraţie, lipsă de loc de joacă vizibil şi struguri acri şi i-am propus Lunei, în gura mare, să profităm de ieşire pentru a bea o bere, aşa, ca fetele. Juma’ de coadă a întors capul oripilată către noi. A trebuit să dau mult din mâini pentru a explica în trecere că fusese doar o glumă. Deşi Lunei îi place berea, dar asta-i altă poveste.

Şi am intrat, la vreo două străduţe mai încolo, într-un mic restaurant italian, plin, cum altfel, de italieni. M-am simţit bine imediat. Având în vedere că ieşirile mele în locuri pentru adulţi sunt extrem de rare, de multă vreme încoace, mă bucur de orice mică escapadă. În plus, păream să fiu la locul meu acolo, pentru că toţi mesenii vorbeau mult cu mâinile, ca şi mine. Cu excepţia unei domnişoare.

Arătând tânără, dar matură (sic!), cu părul roşu şi siluetă atrăgătoare, deşi uşor androgină, domnişoara fuma ţigară de la ţigară în timp ce vorbea, cu o voce gravă şi blazată, cu convivul ei. Din când în când, îi arunca priviri ucigătoare fiică-mii. Ah, cât de bine cunosc starea aceasta de exasperare la vederea şi, mai ales, la auzul unui copil mic într-un local! Eşti femeie de carieră, îţi umpli viaţa asta absurdă cu muzică bună şi iubiri pasionale, ai acasă un câine sau o pisică adorabilă – la ce bun să ai copii? Uite-i cum nu pot sta locului pe scaun, nici măcar cât să ia o înghiţitură întreagă! Şi cum vorbesc ei tare şi cu gura plină, împrăştiind peste tot zgomote şi firimituri! Iar râsul… oare ce naiba îi face să râdă tot timpul?

Acum şapte ani, gândeam exact aşa. N-am avut pic de instinct matern până la fericitul accident pe care urma să-l botez „Luna”. Şi n-aş fi crezut niciodată că voi ajunge să am, calmă, următorul dialog cu un ţânc de şase ani:

– Luna, te rog, vorbeşte mai încet! Ştii tu, vocea de restaurant!

– Da, da, scuze…

– Uite, o deranjezi pe domnişoara! Nu vezi ce urât se uită la tine?

– Care? Bărbatul de acolo?

– Şşşşt! Nu e bărbat. E femeie.

– După ce îţi dai seama?

– Are păr lung, vopsit, inele pe mână şi, mai ales, are sâni!

– Unde?

Culmea e că am intenţionat, senină, să îi arăt. Nu mă mai miră nici o întrebare de copil. Dar n-am mai apucat. Pe Luna a pocnit-o un râs de nestăvilit, cu sughiţuri, punctat din când în când de câte un „Pardon!” discret. Ştiam de unde vin, şi râsul, şi scuzele: de la pizza Cinque Formaggi, specialitatea casei. Dacă ar fi mâncat obişnuita Quattro Formaggi, presupun că flatulenţa ei s-ar fi oprit la patru unităţi. Dar aşa…

– Cinci am făcut, mama! CINCI!

A râs tot drumul de întoarcere. O fi fost Cento Formaggi. Iar acasă ne-am mai „cărturit” un pic şi a adormit rapid. Cultura e obositoare, dar îţi face viaţa mai frumoasă!

Anunțuri

2 gânduri despre „– Cărtureşti? – Aş cărturi, dar n-am cum!

  1. Da, unde ai gasit acritura aia vopsita?
    Daca Luna a avut probleme in a o identifica, cu siguranta era un gnom!
    Oricum, din descrierea ta cam asa iese.
    S-a deschis si in Sibiu o librarie destul de mare in subsolul unui locas de cult.
    Am intrat si eu in speranta unei carti tehnice,….aiurea!
    Lume multa, initial am fost surprins. Ce cauta atata lume intr-o librarie? M-am lamurit rapid, a avut loc o lansare de carte si mancau toti ca disperatii, mai abitir ca Pora.

    Apreciază

    • Imi pare rau daca a reiesit ca o criticam pe domnisoara. Chiar am subliniat ca o inteleg, pentru ca si eu eram la fel pana sa aflu cum este sa ai un copil. Si ii doresc sa cunoasca si ea aceasta bucurie la un moment dat!
      In rest, da, multi „devoratori de cultura” la astfel de evenimente 😉

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s