Homoapatia

Nu, n-am tastat greşit. Este primul cuvânt care mi-a venit în minte pe când căutam un titlu pentru articol. Suntem din ce în ce mai apatici, noi, hominizii. Am uitat să ne bucurăm din tot sufletul, am uitat să fim surprinşi copilăreşte, am uitat să fim deschişi către nou şi către semenii noştri.

Noroc că se mai iveşte, din când în când, câte un subiect la modă, pe tema căruia ne încrâncenăm periodic, trecând de la apatie la combateri sterile. Pentru că nu aş numi „dezbateri” aceste monologuri încrucişate în care doar ne afirmăm ideile fixe şi nu îi mai ascultăm cu adevărat pe ceilalţi. Iar internetul ne pune la dispoziţie cel mai propice mediu pentru aşa ceva, cu generosul său anonimat la umbra căruia ne permitem să dărâmăm, cu cuvinte grele, ideile altora, înainte chiar de a încerca să le înţelegem.

Din noiembrie încoace, de la alegerile electorale (de departe cel mai acerb subiect de controversă din micile noastre vieţi virtuale), mass-media ne-a mai servit pe tavă câteva teme savuroase: măcelul de la Charlie Hebdo, telenovela dosarelor DNA, sfaturile inconştient-naturiste ale Oliviei Steer şi orele de religie din şcoli. Toate au fost discutate aprins pentru un timp şi fiecare s-a stins la apariţia unui nou scandal. Războiul din Ucraina, atrocităţile aşa-zisului Stat Islamic sau genocidul minuţios al grupării Boko Haram n-au reuşit, însă, să atingă înălţimile virale ale prestaţiei Mihaelei Rădulescu în calitate de jurat neinspirat la „Românii au talent”.

Iar ultimele zile ne-au adus din nou la cuţite, odată cu publicarea acelui articol care susţine, fără nici o umbră de îndoială, că homeopatia nu vindecă nimic. Şi uite-aşa m-am trezit eu, necredincioasa în ceaiuri, diluţii şi leacuri băbeşti, că iau apărarea unei pseudo-ştiinţe puse cu cruzime la pământ de către arma letală a generalizării. De ce am făcut asta? Pentru că, pur şi simplu, eu i-am văzut efectele pozitive.

Fiică-mea a făcut prima otită în prima săptămână de creşă. Acum este la a unsprezecea, probabil, pentru că le-am cam pierdul şirul de la o vreme. Nici un tratament nu a reuşit să învingă decât temporar afecţiunea care riscă să o lase surdă de urechea dreaptă. Puşi în faţa ultimatumului medicilor („Doar operaţia mai poate salva timpanul acum”), ne-am hotărât să încercăm şi homeopatia, în care nici eu, nici tăticul ei nu credeam.

Din păcate, soluţia băută cu religiozitate de Luna, în cantităţile prescrise şi la ore fixe, nu a avut absolut nici un efect asupra urechii. Boala s-a agravat atât de tare încât a trebuit să recurgem din nou la medicamente alopate. Dar, într-o noapte, am avut o revelaţie: copilul meu nu mai scrâşnea din dinţi în somn, aşa cum făcea dintotdeauna. Am urmărit-o atent şi în nopţile următoare. Nici un zgomot. Şi nici o foială în pat, nici un spasm violent, nici o dezvelire la fiecare cinci minute, nici o picătură de sudoare pe cap… Nimic. Deci ceea ce crezusem a fi o moştenire genetică fără leac fusese doar un dezechilibru al organismului, pe care câteva granule dizolvate la infinit în apă îl rezolvaseră. Doar că supărătoarele simptome s-au întors după câteva luni de la întreruperea tratamentului cu silicea prescris de homeopat…

M-am simţit datoare să povestesc întâmplarea în subsolul articolului intransigent. Nu era teorie, anecdotă sau supoziţie, ci o experienţă trăită personal, care ar fi trebuit să lase o portiţă deschisă alternativei că homeopatia, înţeleasă şi aplicată corect, ne poate restabili echilibrul intern. Replicile (unele politicoase, altele jignitoare) au venit rapid: a fost doar efect placebo sau coincidenţă.

Despre ce efect placebo poate fi vorba la un copil de cinci ani, căruia i se dă un medicament pentru otită şi începe brusc să doarmă liniştit? Şi cam cât de mare să fie coincidenţa de a-i dispărea temporar bruxismul şi transpiraţia excesivă – două simptome incontrolabile conştient – strict în perioada tratamentului homeopat?

Nici nu m-am obosit să insist în a-i convinge pe atotştiutorii cu ochelari de cal. La fel cum nu m-am obosit să postez pe Facebook nici întâmplarea amuzantă de azi, când am anunţat-o pe Luna că mergem la o salină artificială:

– Ce e aia?

– O cameră plină de sare, chiar şi cu pereţi din sare, şi cu o măscuţă mare de tot (n.a.: numele nostru de cod pentru nebulizatorul pe care îl tot foloseşte de ani de zile), să încercăm să îţi curăţăm urechiuşa bolnavă.

Imensă a fost bucuria din ochii copilului la auzul minunatei veşti:

– Şi o să pot linge pereţii? Pot, mama, poooot?

Aş fi primit probabil comentarii previzibile, ca „Salinele artificiale sunt o păcăleală” sau „Fi-ta e o vacă!”. Şi poate că aş fi lipsit-o pe Luna de o distracţie pe cinste: o oră de construit castele şi de „făcut îngeraşi” pe sare. Nisipul verii şi zăpada iernii combinate pe podeaua unei încăperi din mijlocul Bucureştiului, într-o primăvară. Başca pachetul de şerveţele folosit pentru asanarea producţiei nazale. Sau să fi fost tocmai din ureche venită? Rămâne de văzut, la următorul control ştiinţific, la medicul orelist!

Anunțuri

16 gânduri despre „Homoapatia

  1. De ce saline artificiale, cand Turda sau Praid sunt relativ aproape si cateva zile pe an sunt Ok. Privind homeopatia, daca remediul aplicat a dat rezultate, nu vad unde este problema. In nici un caz nu putem vorbi de placebo la un copil.
    Extractele hidroalcoolice din plante fac minuni!
    Nu stiu la ce te-ai referit privind ”sfaturile inconştient-naturiste ale Oliviei Steer”, poate a facut o remarca neinspirata, este posibil, dar in general sunt de acord cu ea.
    Cand eu citeam despre comportament sanatos si alimentatie naturista, care este inclusa in universul notional al comportamentului sanatos, Olivia St. era copil. In concluzie, nu Olivia St m-a convins pe mine.
    Deci, daca Olivia St nu te-a convins, poate te convinge inegalabilul Leonardo da Vinci.
    Uite ce putea scrie el despre menţinerea sănătăţii pe la aprox 1500 d.Hr.

    Vrei sănătate? Ţine-această normă:
    Să nu mănânci de nu ti-e foame. Cată
    Să nu cinezi. Să-ţi fie mestecată
    Mâncarea şi să aibă simplă formă.

    Când leacuri iei greşeala e enormă!
    Evită atmosfera grea, stricată
    Şi somnul ziua, furia turbată,
    Şi orişicând pozitia diformă.

    Nu sta flămând. Stomacul nu se-ndoapä.
    Nu-ţi amâna, nici nu grăbi ieşirea,
    Bea cu măsură vin şi multă apă.
    Nu sta cu burta sus, adus din spate.

    Când faci mişcări, să nu te-ntreci cu firea,
    Întinde-ţi noaptea-nvelitori bogate.
    Odihnă şi în minte veselie.
    Fugi de desfrâu. Dieta lege fie.

    Daca citesti cu atentie vei vedea multe din greselile pe care omul le face zilnic.
    De fapt, omul este singurul din regnul animal care isi sapa groapa cu dintii.
    Una din greselile medicinii alopate este ca nu face preventie si este axata pe tratarea bolnavului. In China antica, casele bogate aveau un medic curant, care era platit atata timp cat nu se imbolnavea unul din membrii familiei.

    Apreciază

    • Intr-adevar, in poezia ta se afla principiile de baza ale unei vieti sanatoase, cu care sunt perfect de acord, dar de care ne indeparteaza stilul de viata modern, grabit si stresant. Tot din lipsa de timp am ajuns si la salina din Bucuresti, mie nu mi se par deloc „relativ aproape” Turda sau Praid 🙂
      Cat despre Olivia Steer, consider inconstiente sfaturile ei de a evita medicina alopata atunci cand ai cancer, de a incerca sa vindeci apendicita cu ceaiuri sau de a refuza vaccinarea copiilor, urmate de precizarea „Nu sunt medic”, doar „imi exprim liber opiniile”. Nu crezi ca, atunci cand esti o persoana publica cu ceva vizibilitate, ar trebui sa fii ceva mai responsabil cu astfel de sfaturi care pot duce la decesul cuiva? Ar putea sa se limiteze la a fi amuzanta, ca atunci cand afirma ca un regim raw-vegan si amenoreea te ajuta sa faci copii mai frumosi :-)))

      Apreciază

      • Corect, pentru mine este mai aproape, dar pentru cine doreste un sejur de cateva zile nu mi se par distante prea mari. In privinta acelor declaratii ale Oliviei St, dupa cum le prezinti, asa este trebuie mai multa retinere. Insa, daca le analizam in intregul context in care s-au spus poate au alta conotatie.
        Ce stiu sigur, este ca stiinta nutritiei este la inceput de drum si este o lume pe care nu ne putem permite sa o ignoram.
        Exista foarte multa informatie in aceasta privinta, problema este ca multi scriu si dau multe sfaturi, multe indoielnice (vezi dieta Dukan).
        Am discutat cu medici care se apleaca cu atentie asupra acestei probleme, dar si cu altii care spun ca este pseudostiinta.
        Fiecare poate alege. Din centrul existential al fiecaruia pleaca o multime, matematic o infinitate, de directii,… insa nu toate drumurile sunt corecte.

        Apreciază

        • Ti-am trimis pe email un articol cu citate din „intelepciunea” Oliviei Steer. Mie mi se pare periculos orice exces. Da, sigur ca remediile naturiste pot face bine, dar omul modern s-a schimbat atat de mult in ultimele decenii incat acestea nu mai sunt suficiente pentru boli grave. Sa pui miere pe un ochi cu conjunctivita poate ajuta, habar n-am. Dar cand indemni pe cineva sa nu se opereze de apendicita sau sa nu faca chimioterapie mi se pare ca riscul de a-l trimite la moarte e prea mare.

          Apreciază

  2. Ce ma amuza chestia cu salinele Turda si Praid care sunt aproape. Aproape de ce anume? In conditiile in care noi stam in Bucuresti? Nu mai spun de costuri de acces, transport, cazare, masa etc Salinele artificiale sunt ok, pe Eliza au ajutat-o mult. Pe fina mea (cu probleme mari de sanatate, bronsiolite si infectii respiratorii dese) a ajutat-o aparatul Salin. Si nu e singura, si pe Diana (fetita Cristinei) a ajutat-o aparatul Salin. Eu cred mult in terapia cu sare si chiar imi doresc mult o lampa cu sare in dormitor. Voi unde ati mers?

    Apreciază

    • Mihai sta in Sibiu, deci pentru el e chiar aproape 🙂
      Stiu de Diana ca a avut rezultate bune si cu homeopatia, a fost chiar un argument in plus sa incercam si noi.
      Ieri am fost la salina de la Palatul Copiilor. Acum vreo doi ani am facut o cura la o salina din zona Budapesta, care nu avea sare pe jos si mi s-a parut mai agresiva (imi crestea rau tensiunea). Dar nu a avut nici un efect asupra problemei Lunei. Iar acum s-a inchis locul, presupun ca nu era in regula… Mai mergem o vreme la Palat, cu speranta!

      Apreciază

  3. Eu chiar cred in remedii homeopate ptr ca am simtit efectele lor pozitive in propria familie. Am scapat de dureri de spate prin homeopatie (am facut tratament 3 luni, desi durerile s-au ameliorat dupa 2-3 sapt). La doi ani de la tratament, durerile nu au reaparut (si sper sa ramana acolo unde s-or fi dus). Fetita mea Diana (4 ani si jumatate) a scapat de constipatie (suntem sub tratament de un an si 5 luni), plus problema despre care ti-am povestit in privat, Alunita. Mai stiu o mama care a apelat la serviciile unui homeopat pentru fetita ei de aproape 2 ani deoarece avea un comportament foarte violent ce il manifesta atat fata de propria-i persoana cat si fata de cei din jur. In concluzie, dorinta si vointa sa avem ca solutii exista!!! Sanatate tuturor! (Laura are dreptate – si aparatul Salin i-a facut ff bine Dianei in situatiile când a avut nasul infundat sau a fost racita)

    Apreciază

    • Ai sughitat, Cristina, ca vorbeam de tine pe aici? 😉 Multumesc pentru informatii. Le coroborez cu marturia de pe Facebook a unui nepot care s-a vindecat si el de dureri de spate cu homeopate si trag concluzia ca la unele afectiuni functioneaza si la altele nu. Exact la fel ca medicamentele alopate…

      Apreciază

  4. Bravo, Mama Aluniței! Foarte bine scris!
    Acest blog este o descoperire plăcută pentru mine!

    Referitor la articol:
    Atotștiutorii cu ochelari de cal nici nu trebuie să fie convinși:
    „Pentru cei ce cred, nici o dovadă nu este necesară.
    Pentru cei ce nu cred, nici o dovadă nu este suficientă”

    Ca medic homeopat, vă pot spune din propria experiență, că dovada eficacităţii medicinei homeopate reprezintă rezultatul. Odată ce obţii rezultate bune apare convingerea eficacităţii ei. Marele homeopat Kent, obişnuia să spună: ”Nu trebuie să crezi în homeopatie, trebuie doar s-o încerci!”.

    Tot el spunea că știe un singur criteriu ştiinţific al medicinei – abilitatea de a trata bolnavul. Acel medic ce poate face acest lucru este un adevărat om de ştiinţă, indiferent dacă este homeopat sau alopat.

    Prescrierea homeopată este o măiestrie, homeopatia – o artă, iar organismul uman – un instrument muzical ce necesită o „ajustare” individuală. Vă doresc la toți o viață cât mai melodioasă!

    Apreciază

  5. A lins pereții?
    Cu un aparat salin pus în camera Alexiei, noi am cam venit de hac mucilor şi nasului înfundat.
    Dar la noi, unele leacuri homeopate au dat roade, altele nu. Marea mea descoperire: ceaiurile. Nu eram băutoare de ceai… Laringita, oboseala, răceala – doar câteva de care am scăpat cu ceaiuri.
    Dar, de ex, Oscilo… nu prea ajută în cazul nostru.
    Cât despre otită, după episoade repetate, am ales sa facem Prevenar. A fost ok în cazul nostru.

    Apreciază

    • Multumesc pentru sfaturi. Aparat salin nu avem, Luna a folosit la greu nebulizatorul in ultimii ani. Dar Prevenar a facut si ea, fara succes la otite, se pare…
      Si nu, nu a lins peretii. A fost suficienta joaca in sarea abundenta de pe jos 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  6. Ştefan linge nişte drobi de sare de pe sobă… acum că a învăţat să se urce singur acolo sus.
    Şi are şi el bruxism. Ca să nu spun că e ora 3.12, că-s trează de la 2, cînd l-am schimbat pentru a treia oară de bluza de pijama… din motive de transpiraţie–

    Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s