Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu îmi iubesc cel mai mult fetiţa atunci când doarme. Numai cine nu are copil super-energic de câţiva ani nu înţelege despre ce vorbesc. Doar că, atunci când mă surprind bucurându-mă de linişte, am imediat remuşcări pentru egoismul meu şi mă apuc s-o învelesc minuţios pe Luna, să-i aranjez perna, pijamaua şi părul căzut pe faţă şi să îi dau mulţi pupici abia atinşi de obrăjorii ei de păpuşă.
Acum câteva nopţi, am plusat cu implicarea personală şi am zis să încerc şi eu metoda asta la modă, a sleep-talking-ului. Nu, nu mi-am propus să vorbesc în somn (deşi mi se spune că o fac cu patos uneori), ci să îi spun Lunei lucruri importante pe când e adormită. Cică subconştientul e mereu treaz, iar ceea ce auzim în timpul somnului se imprimă profund în mintea noastră. Metoda poate fi folosită ca un fel de hipno-terapie în cazul copiilor cu traume sau în scopul de a cimenta încrederea lor în sentimentele de dragoste ale părinţilor şi în protecţia pe care aceştia le promit să le-o garanteze pentru totdeauna.
Aşa că m-am aşezat cu mare grijă lângă fiică-mea şi, după ritualul cearşaf-pernă-pijama-perişor-obrăjor, i-am şoptit încet de tot la ureche:
– Sunt alături de tine. Şi îţi voi fi alături toată viaţa mea, oricând vei avea nevoie. Te iubesc.
Nu ştiu care va fi efectul pe termen lung al discursului meu terapeutic, dar ştiu că cel pe termen foarte scurt a fost şocant. Luna a ţâşnit în picioare (iar ca urmare câinele a căzut din pat), cu acea expresie irezistibilă de copil treaz-adormit, şi a afirmat tare şi răspicat:
– Şi eu!
Cam ca la apelul de dimineaţă din armată. După care a picat la loc, buştean, lăsându-mă cu o sperietură zdravănă şi cu intenţia de a nu mai face experimente de parentig modern care pot cauza infarcturi părinţilor.
Mama Aluniţă 
:)))
ApreciazăApreciază
=)).Atat, ca nu mai pot scrie de ras.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
:)))
eu nu am auzit de sleep talking, dar si eu ma distrez cu metode de parenting modern pe care le citesc acum intr-o carte. e chiar fun
eu: vad o pijama care asteapta sa fie imbracata de un baietel! (asa zice in carte, sa nu ii spun ‘imbraca-te cu pijamaua’)
el: si eu.
ApreciazăApreciază
Observasem eu ca avem cam acelasi simt al umorului, deci e inevitabil ca si progeniturile noastre sa ne rasfete cu perle asemanatoare 🙂 Imi place mult cum scrii, tine-o tot asa!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
hahaha, tocmai cu 10 minute inainte sa ajung pe textul tau m-am apucat sa-l invelesc, pup, sa-i spun iepurasul lu’mama and stuff, si numa’ ce s-a trezit iepurasu’, fix asa ca Luna, s-a ridicat in fund si a zis, hai sa plecam de aici!
ApreciazăApreciază
:-)))
ApreciazăApreciază
Totusi, nu a fost ”ca la apelul de dimineaţă din armată”, pentru ca Luna a beneficiat de somn in continuare, pe cand in armata se merge la program.
Oricum, scena merita filmata!
ApreciazăApreciază
De cand tot zic ca ne-ar trebui camere ascunse prin casa, sa avem ce comedii viziona la batranete… :-)))
ApreciazăApreciază
Stai linistita, nu trebuie sa ai remuscari, nu e nevoie sa treci prin stari cu emotii negative inutil. Chiar exista un conflict intre parinte si copil pe langa dragostea genuina, e documentat in literatura de specialitate
ApreciazăApreciază
Mai ales intre copil si parintele de acelasi sex, nu? Iata de ce imi doream baietel. Tot dintr-un motiv egoist, adica 😉
ApreciazăApreciază
Putin, dar e OK. Ramane intre noi 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Amuzanta intamplare! dar mie imi suna a metoda veche, nu moderna. Stiti, aia cu copiilor sa le spui ca-i iubesti doar cand dorm…
ApreciazăApreciază
Am fost crescuta dupa metoda aia. Adica eu nu imi aduc aminte ca mama sa-mi fi spus ca ma iubeste, dar poate imi spunea in somn. Si n-a fost bine. Asa ca eu ii spun fiica-mii, pentru orice eventualitate, si treaza, si in somn 🙂
ApreciazăApreciază