Money, money, money…

În sistemul de învăţământ Waldorf, copiii sunt consideraţi pregătiţi pentru şcoală abia după căderea măcar a unui dinte de lapte. Nu sunt în măsură să judec criteriul în sine, dar pot confirma că fiică-mea a devenit brusc mai înţeleaptă după prima vizită a Zânei Măseluţă, de acum câteva zile. E drept, nu în toate domeniile, dar cel puţin în cel financiar am observat un mare progres.

Am încercat de multe ori să o fac să înţeleagă noţiunile de „bani” şi „plată” sau măcar valoarea comparativă a lucrurilor. Până anul trecut, credea că bancomatul fabrică bani şi ni-i dă gratis, dansând de bucurie în faţa aparatului şi întrebându-mă nerăbdătoare după ce căpătam bancnotele:

– Cât am câştigat? Cât am câştigat?

Tot gratis credea că sunt şi nimicurile de plastic vândute împreună cu diverse produse pentru copii, rugându-mă să-i cumpăr ouă Kinder pe care nu le mânca sau vreo revistă pe care nu avea nici măcar să o răsfoiască vreodată:

– O vreau pe aia la care câştigăm o pereche de sandale, te rog!

Oul de ciocolată, însă, a avut şi avantajele lui. L-am folosit ca referinţă a preţului lucrurilor şi a funcţionat. Când auzea că o jucărie costă cât o sută de ouă, Luna renunţa la a o mai cere. Iar când m-am hazardat să îi vorbesc despre valute, acum vreun an, efectul a fost unul hazliu şi nicidecum educativ. Se uita la un desen animat în care apăreau Van Gogh şi Toulouse-Lautrec (ei, da, mai scapă şi astfel de desene pe Minimax). Într-un elan de culturalizare, am deschis repede Google şi i-am arătat imagini cu ei şi cu tablourile lor. Nu i-au prea plăcut, aşa că m-am gândit să îi trezesc altfel interesul:

– Uite, Luna, ăsta se numeşte Floarea soarelui şi e un tablou extrem de scump. Costă cât milioane de ouă. Sau mii de case! Adică multe milioane de dolari, m-am riscat eu cu noi repere.

S-a intimidat brusc. După câteva clipe, m-a întrebat cu o voce mică-micuţă:

– Tu ai?

– Ce să am? Tabloul ăsta sau bani?

– Milioane de dolari…

În aceste condiţii, o discuţie ca cea avută aseară nu poate fi explicată decât prin magia dinţilor de lapte. Spălam vase, aproape ca de obicei, iar la televizor era o reclamă la serviciile unei bănci, când fiică-mea m-a întrebat cu cel mai serios ton disponibil din registrul ei vocal variat:

– Mama, la bancă se fac şi bani?

– Da. Adică doar la Banca Naţională. E banca oficială a ţării noastre şi ea decide dacă fabrică sau nu bani.

– Şi e bună banca asta?

– Cum adică?

– Adică dacă e bună, deşteaptă sau face dezastru.

Na, că m-a prins! Habar nu aveam! M-am făcut că nu aud, am închis robinetul şi m-am strecurat în camera cealaltă, doar, doar oi fi scăpat. Dar copilul m-a urmat insistent:

– Zi, mama! Are grijă banca asta de ţară sau nu?

M-am apucat să răsfoiesc blogul lui Guru Moisan, pardon!, Moise Guran, în căutarea răspunsului. Încă nu l-am găsit.

Anunțuri

6 gânduri despre „Money, money, money…

  1. Ultima intrebare a Lunei are simplitatea lucrurilor geniale. Problema este raspunsul!
    Totusi, daca atunci cand pretul petrolului creste si pretul la combustibil creste cu precizie matematica, nu inteleg de ce nu urmareste aceleasi legi si la scadere. Daca atunci cand economia nu merge, este logic ca leul sa scada, de ce nu este logic ca atunci cand economia creste sa se intareasca si leul.
    Ca sa ma intorc la intrebarea Lunei, raspunsul meu este NU!

    Apreciază

  2. 😃foarte logica intrebarea
    noi avem implementata operatiunea pusculita, cand cere o jucarie prea scumpa ii spun ca tb sa dea toata pusculita si pun eu diferenta. Ii trece instant. Recent insa m-a uimit ca s-a ingrijorat daca ne mai raman destui bani pt mancare si „restul” 😀noi neavand nici un fel de astfel de probleme sau discutii, de unde deduc ca textele mele cu administrarea banilor si educatia financiara se prind si de un pusti de nici 5 ani
    numai de-ar gandi si bnr-ul ca ficioru’ meu…

    Apreciază

    • Felicitari! La fi-mea nu a mers cu pusculita. Avea 112 lei si isi dorea o marioneta de 100, care mie mi se parea prea scumpa. Si-a luat-o singura, fara nici un regret. Diferentza de gen o fi de vina… 🙂

      Apreciază

  3. Pingback: Aveam blog sexual şi nu ştiam | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s