Fetiţa Sânzienelor

Acum mulţi, prea mulţi ani, îndrăgostită fiind, am ieşit pe balcon şi, la miezul nopţii Sânzienelor, mi-am dorit să fiu, la rândul meu, iubită. Nu s-a deschis cerul, Dumnezeu nu mi s-a arătat, nici bichoneii mei dragi nu s-au apucat să glăsuiască înţelept. Dar bărbatul acela m-a iubit. Şi din iubirea noastră s-a născut cel mai de preţ lucru pe care l-am avut, amândoi, vreodată: un copil.

I-am povestit şi Lunei despre Sânziene, pe când avea vreo patru anişori. Nu ştiu de unde şi până unde, dar în perioada aceea începuse să se gândească la moarte. Spunea că ea nu vrea să moară niciodată, iar eu, ca să o liniştesc, îi răspundeam că asta se va întâmpla dacă va fi suficient de hotărâtă. Aşa că s-a hotărât. Inspirată de povestea mea, s-a aşezat într-o seară la geam şi, uitându-se în sus, a început:

– Te rog, te rog, nu vreau să mor niciodată! Te rog!

– La cine te rogi, Luna?

– La stele, bineînţeles. Vrei să mă rog şi cu tine?

M-am îndreptat spre geam, cu ochii umezi de emoţia momentului – copilul meu urma să se roage ca eu să nu mor niciodată! Am luat-o de mânuţă şi ea, cu ochii plini de stele, a început:

– Te rog, te rog, să plouă cu jucării! Te roooog!

Desigur, unele dorinţe se împlinesc mai uşor dacă te rogi în echipă.

Anunțuri

8 gânduri despre „Fetiţa Sânzienelor

  1. Eu nu am blog, dar am facut „un jurnal” in care scriu despre fetita mea inca de cand am nascut-o (alimentatie, sanatate, joaca etc). De ex, ultima perla a ei este: „Mami, vreau sa imi creasca tatele mai repede sa imi pun sulou” (sutien)!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Toate la timpul lor!
    Acum, in vremea jucariilor si ruga este pe masura.
    Nu stiu, insa, cum a fost contabilizata ruga? Ati inceput ruga intr-un context, iar in final s-a indreptat in alta directie.
    Destul de complicat. Totusi, sunt convins ca Luna are explicatia cea mai plauzibila.

    Apreciază

  3. :)))) pai vezi? depinde din ce unghi privesti lucrurile, sigur ca ploua cu jucarii
    da, la 4 ani au intrebari din astea cu moartea si imbatranitul, al meu are aproape 5 si inca ma mai toaca marunt, eu am o piatra magica in portofel care nu ma lasa sa imbatranesc 😀
    o prietena din copilarie se ruga la frigider, pt ca atunci cand cerea ceva parintilor raspunsul era ‘nu este in frigider, nu avem’, asa ca ea cu sora-sa se puneau in genunchi in fata frigiderului si incepeau: frigiderule, te rugam, da-ne inghetata 😀
    si in aceeasi ordine de idei, ii explic copilului ca mergem sa-si cumpere tati pantaloni si o camasa, ca nu mai are cu se imbraca, iar raspunsul a fost: cum nu? in masina de spalat, acolo sunt haine 🙂

    Apreciază

    • Asa s-au nascut toate religiile, din nevoia de a crede in ceva mai bun decat realitatea. Daca ar fi pus cineva un frigider sau o masina de spalat (functionale, de preferinta) in vreo agora, Olimpul ar fi aratat cu totul altfel 🙂

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s