Tabără cu vaci, cu prici şi puzderie de pici

Primul telefon dat de fiică-mea din prima ei tabără a fost surprinzător de scurt:

– Tata, tata, să ştii că e foarte frumos aici! Am venit cu căruţa, că ni s-a rupt trenul. Şi sunt şi cai, şi vaci, şi căţei… E unul extrem de mic, doar două luni are! Acum mă grăbesc, că am rămas ȋn urmă cu mȃncarea. Supa a fost atȃt de bună ȋncȃt am mai cerut o porţie. Iar acum trebuie să termin şniţelul, că mergem la călărit. E cȃt farfuria! Paaaa!

– Stai un pic, ȋncearcă şi tatăl să spună ceva. Unde dormi?

– La Prick. Trebuie să plec…

– Da’ nu plouă la voi, acolo?

– Ba da, puţin, dar nu contează! Pa, paaa!

Şi acum, să vă traduc. Tabăra este ȋntr-o pensiune de lȃngă Avrig, aflată ȋn plin cod galben de furtuni şi inundaţii. Vagonul copiilor a fost ataşat, la Braşov, unei alte locomotive, iar copiii au fost preluaţi de la gara Avrig cu căruţele pensiunii. Iar Luna nu a dormit acolo unde vă gȃndiţi toţi cei care urmăriţi filme americane cu dialoguri slobode, ci pe prici – un loc aflat la foarte mare căutare printre prichindeii din tabără.

Ȋn zilele următoare am primit constant veşti despre aventurile fiicei cutezătoare, ba la telefon, de la ea, ba pe Facebook, din postările organizatorilor, ȋn care Luna pare ubicuă – călăreşte, se joacă, face baie ȋntr-o piscină rece ca gheaţa, le face reclamă gazdelor afirmȃnd că acolo mănȃncă cȃte două porţii ȋntrege din orice (ea care, acasă, de-abia ciuguleşte cȃteva firimituri de pȃine cu juma’ de castronel de ciorbă) şi chiar creează capodopere:

poezie1

După frecvenţa „ooooo”-urilor, cred că e un cȃntecel. De-abia aştept să mi-l cȃnte mȃine, cȃnd se va ȋntoarce acasă. Şi să-mi povestească dacă a reuşit să ȋşi ȋmplinească un mai vechi vis de-al ei (la propriu, adică l-a visat ȋntr-o noapte şi de atunci tot speră să devină realitate): să mulgă o vacă. Şi să văd cȃt de bine a reuşit să se organizeze singură, cu hainele, banii şi celelalte posesiuni materiale, la prima ei plecare de acasă. Am mai auzit eu poveşti interesante despre copii mici, cum a fost, de exemplu, cea a băieţelului ȋntors dintr-o tabără de iarnă ȋmbrăcat ȋn costum de schi şi fără chiloţi pe el…

Mă ȋntreb cum, oare, ştia maică-mea tot ce făcusem eu prin taberele copilăriei mele, ȋn condiţiile ȋn care nu existau pe atunci nici telefoane mobile, nici internet? Ea spunea că ghicise ȋn cărţi. Eu cred că era mai mult experienţă de viaţă combinată cu un pic de telepatie şi cu fine aptitudini de interogare. Indiferent ce ar fi fost, la ȋntoarcere, ştia aproape tot. La fel cum am ameninţat-o şi eu pe fiică-mea, ȋnainte să plece, că voi şti tot, aşa că să facă bine şi să se comporte frumos acolo:

– Dar cum o să ştii tu ce fac eu?, s-a mirat Luna.

– Sunt vrăjitoare, mai ţii minte?, am zȃmbit eu. Aşa cum ştiu, de la zeci de kilometri distanţă, cȃnd se ȋntoarce tata de la serviciu şi ȋl sun exact cȃnd intră ȋn casă.

O văd ȋngrijorată. L-a auzit de multe ori pe taică-său mirȃndu-se de coincidenţă. O fi ceva adevărat aici…

– Şi ce altceva mai ştii?, mă ȋncearcă ea curioasă.

– Ştiu când eşti supărată şi încerci să-mi ascunzi asta. Sau cȃnd faci o boacănă discretă pe la spatele meu. Şi ştiu ȋntotdeauna când minţi, ȋi dau eu, nemiloasă, lovitura de graţie.

– Păi asta e simplă. Şi eu ştiu când mint!

La urma urmei, e şi ea o mică vrăjitoare. La fel ca toţii copiii din lume care pleacă, la un moment dat, departe, cu cȃte o bucată zdravănă din inimile părinţilor lor.

Anunțuri

7 gânduri despre „Tabără cu vaci, cu prici şi puzderie de pici

  1. Trebuie sa mai postezi un articol si la intoarcerea Lunei! Se pare ca e foarte incantata. La prima mea tabara (Poiana Izvoarelor) mama a mers cu mine pana acolo si am dormit impreuna o noapte. Apoi a plecat. A doua tabara a fost la Homorod, in clasa a patra (11 zileee). Am stat (zi si noapte), timp de 7 zile, cu aceeasi pantaloni pe mine. Era fff frig si nu imi venea sa ii dau jos. Sper totusi ca lenjeria intima mi-am schimbat-o ca asta chiar nu imi amintesc. Am venit acasa cu datorii ptr ca, din banii mei, cumparasem suveniruri ptr toooata familia. Am o prietena care, la prima tabara a fiicei ei, a fotografiat la propriu toate lucrurile din bagaj ca sa poata face inventarul la intoarcere.

    Apreciază

  2. Dupa cum a inceput sa povesteasca, era clar ca traieste experiente foarte frumoase. Totul „nou„, alaturi de alti copii, in lumea idilica din jurul Sibiului, unde animalutele din cartile de povesti devin reale. Normal ca avea de vazut atatea, iar voi o tineati in loc cu intrebari. Am remarcat literele extraordinar de frumoase pe care le-a asternut Luna.
    Perfect adevarat – `Şi eu ştiu când mint!`
    Super tare!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Pingback: Excursie cu surprize la Sinaia | Mama Aluniţă

  4. Pingback: Între tabere | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s