Poveste pentru adormit copiii

Ca să îndulcim emoţiile primei zile de grădiniţă, i-am propus fiică-mii să inaugurăm, în aceeaşi zi, lista de Crăciun. Am atârnat pe frigider, cu magnet, o foaie de hârtie ornamentată tematic, pe care am început să scriem cadourile pe care Luna le aştepta de la Moşu’. Iar în decembrie am pus hârtia în plic şi am trimis-o prin poştă în Laponia (sau cel puţin aşa crede Luna). Grădiniţa s-a dus anul trecut, şcoala luându-i locul, dar tradiţia a rămas. Iar copilul a devenit din ce în ce mai nerăbdător. Se pare că nu îi ajung trei luni să înşire acolo absolut toate jucăriile din reclamele TV plus încă pe atâtea tentaţii văzute prin magazine. De prin vară mă tot roagă să pun foaia aia pe frigider, să nu cumva să uite vreo minunăţie mult dorită, dar eu am rămas neînduplecată. Sunt o conservatoare, ce să-i faci!

Într-o seară de iulie, Lunei i-a venit ideea să mă ia prin învăluire, doar-doar mă va putea convinge să începem pregătirile de Crăciun. Deşi era foarte târziu şi îi picau ochişorii de somn, s-a apucat temeinic de desenat. În plus, ar fi făcut orice numai să nu se culce, aşa cum s-a întâmplat de-a lungul întregii vacanţe de vară, în ciuda rugăminţilor, insistenţelor şi chiar a şantajurilor noastre. Când a terminat, mi-a adus creaţia întru admirat:cracun-20425I-am lăudat culorile, punerea în pagină şi atenţia la detalii, pentru că s-a gândit să pună o legenda explicativă (cine-ar fi ghicit fără ajutor că e vorba de „ste-a”, „prad” şi „floar-e”?). Pe „AnDreea” nu am recunoscut-o, dar s-a dovedit a fi un personaj fictiv. Iar cu „Crăcun” ştiam unde bate, numai „20.425” nu înţelegeam ce înseamnă:

– Anul, normal!, mi-a răspuns ea degajată.

– Adică Crăciunul de peste… 18.000 de ani?

– Ceee?!, s-a uitat ea nedumerită pe propriul desen. Asta scrie aici?

– Mai precis, 18.410 ani, am calculat eu nemiloasă.

– Aşa mult?….

Am văzut-o brusc obosită. Planul ei de bătut apropo-uri cum că se apropie Crăciunul eşuase lamentabil, cu zeci de mii de ani:

– Ok, ok, mă duc să mă culc. M-ai impresionat prea tare.

Şi s-a dus. Deci soluţia pentru a-i culca pe micii îndărătnici ar fi să îi impresionezi până la epuizare. Îmi trebuie şi mie o listă cu idei de epatat copiii, pe care să le pun practică începând de duminică, când vom fi nevoiţi să revenim la un program decent de somn. Pentru că luni e o zi specială: începe clasa întâi şi, mai ales, inaugurăm lista de Crăciun. 2015, bineînţeles.

Anunțuri

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s