Haideţi să nu mai creştem şobolani!

Luni am plecat cu fiică-mea, pe jos, să căutăm un nou club de dans pentru ea. Ştiam că sunt mai multe în zona noastră şi ne-am propus să le luăm la rând.
Am început cu unul de pe str. Cuza Vodă. O casă veche, cu mult graffiti colorat pe afară, dar horror pe dinăuntru. Cămăruţe mici şi întunecate, un miros de ziduri antice – Luna a insistat să ieşim înainte de a apuca să vorbim cu cineva.
Următoarea destinaţie: fosta fabrică Pionierul, din piaţa Bucur. Văzusem demult multe afişe de cluburi de dans pe clădire, care pe dinafară nu arată chiar rău. Însă, în momentul în care am pătruns în curtea interioară, am văzut dezastrul. Clădirea în mare nevoie de reparaţii, mizeria de pe jos, negrul de pe pereţi, micile incinte sălbatice pe după colţuri… Am urcat într-un singur corp de clădire, într-un întuneric aproape deplin, pe nişte scări înguste, crăpate şi neregulate. Degeaba am găsit, la capătul scărilor, o sală mare şi luminoasă, cu parchet, oglinzi şi copii veseli. Deja ne simţeam rău, pătrunse de atmosfera aceea lugubră.
Spre disperarea Lunei, care trăgea de mine să plecăm cât mai repede, am insistat să dăm o tură de curte. Eram curioasă să contemplu ruinele unei foste întreprinderi comuniste, de ale cărei ultime răsuflări profită noii capitalişti pentru afaceri obscure. Am văzut mai multe firme: dansuri, arte marţiale, box, fitness şi altele. Am văzut o scenă de un neverosimil cinematografic, cu nişte domni teribil de eleganţi intrând într-un studio de înregistrări înconjurat de ziduri aproape prăbuşite. Şi am văzut şi o uşă veche, cu lacăt, şi nişte geamuri negre, despre care am bănuit că aparţin unui club de noapte, dar nu ştiam cum se numeşte.
Am plecat cu o mare greutate pe suflet. Părea o corabie pe punctul de a se scufunda, pe care încă se aflau cuiburi de şobolani aciuaţi la întâmplare. Nu e singura. În Bucureşti sunt multe locaţii din acestea, aproape toată fosta industrie a oraşului arată la fel.
Azi dimineaţă am aflat de nenorocirea de la Colectiv şi am înţeles că era clubul de luni, cel cu uşa încuiată. Pentru acel club, multe instituţii şi mulţi funcţionari au dat multe avize, pentru că aşa e birocraţia de la noi. În acel club, mulţi poliţişti şi-au făcut rondul de noapte, pentru că aşa e rutina la ei. Mii de tineri au intrat acolo şi zeci de artişti au ţinut spectacole. Nimănui, dar absolut nimănui nu i-a păsat că locaţia nu e sigură. Şi nu cred că e numai prostie aici. Este acea indiferenţă imensă care i-a înghiţit pe români în ultima vreme. Indiferenţa pentru tot ce nu e interes personal imediat. Se poate prăbuşi totul în jur, atâta vreme cât în cuibul lor de şobolani e confortabil. Numai că, într-o zi (sau o noapte), se va prăbuşi şi cuibul lor, improvizat din resturile altora. Şi atunci va fi prea târziu.
Morţii-victime ale indiferenţei se înmulţesc pe zi ce trece. Şantiere neasigurate pe care mor muncitori, drumuri furate pe care mor şoferi, cluburi întunecoase în care mor copii. E necesară o trezire a conştiinţelor, o regăsire a sentimentului pierdut de grijă faţă de aproapele. Trebuie să începem să ne pese şi de ceilalţi. Să ne scoatem ochelarii de cal.
Dar am intrat mai devreme pe pagina FB a clubului. Sunt mulţi comentatori, bineînţeles. Unii zic că e bine ce s-a întâmplat, pentru că azi-noapte era acolo un concert de muzică satanică. Alţii întreabă dacă se mai ţin evenimentele programate în zilele următoare. Ei sunt tinerii de azi, în care ar trebui să ne punem speranţele. Sunt copiii acelor taţi care discută despre teoria conspiraţiei la o bere (sau zece) cu prietenii lor. Sunt copiii acelor mame care i-au împins în faţă la toate cozile copilăriei: „Bagă-te şi tu! Nu fi fraier!”. Sunt copiii acelor părinţi care îşi fac cruci peste cruci când trec prin faţa vreunei biserici, dar se bucură când moare capra vecinului.

Noua generaţie de şobolani.

colectiv

Anunțuri

12 gânduri despre „Haideţi să nu mai creştem şobolani!

  1. Cat de pertinent si de bine scris…lejer, unul din cele mai bune articole/ blog entry-uri legate de acest eveniment tragic care este, bine spus, parte din fenomenul trist al delasarii romanesti si al profitului insotit de neglijenta…

    Apreciază

    • Multumesc, dar nu am avut deloc grija stilului literar astazi de dimineata, atunci cand m-am trezit in tristetea asta coplesitoare si m-am simtit, pentru a cata oara, neputincioasa in fata indolentei, prostiei si egoismului care ne inconjoara 😦

      Apreciază

  2. de ce nu ai scris marti? de ce nu ai scris miercuri? de ce tocmai sambata, dupa aceasta tragedie? de ce simtiti nevoia sa fiti cu totii destepti acum? sa va bagati in seama si sa dati sfaturi? sa aratati cu degetul? tu ce ai facut dupa ce ai vazut luni cladirea? ai intors spatele!

    Apreciază

    • Asa este. Nu am facut nimic. Probabil am obosit sa tot fac, de ani si ani de cand observ raul si prostia la fiecare pas. Probabil ca mi-am pierdut speranta ca as putea schimba ceva, dupa zecile de cauze in care m-am implicat si care m-au consumat, fara sa am vreun interes direct in ele. Si in care am esuat, tocmai din cauza a ceea ce am scris in articol. Poate ca o sa scriu despre luptele mele la un moment dat, aici, iar atunci vei vedea ca nu ai dreptate in totalitate sa ma acuzi.
      Da, nu pot lupta singura cu morile de vant si de aceea imi trimit apelul catre toti. Poate impreuna…

      Apreciază

  3. ana.
    Din ce am observat, prin suma gesturilor corective pe care le face mai mereu, (Mama) Alunita a depasit deja pretentiile enuntate. Si chiar si media nationala de implicare (care se scalda undeva intre ridicat frugal din umeri si gestica steril-galagioasa).
    Poate ar trebui sa fim atenti la ce se intimpla in realitatea imediata. Dincolo de stirile cu distribuire larga despre care simtim cumva nevoia sa avem o parere.

    parera mea, ca am simtit nevoia.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Dupa tot ce s-a intamplat, cum s-au mai dus unii aseara (31.10.2015) prin cluburi in Bucuresti?
    Macar mai scrii cate ceva si devoalezi din ceea ce unii nu vor sa fie vazut sau auzit.
    Altii nu fac nici macar atat.

    Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s