Prin ce locuri am mai fost şi pe unde am vrea să mergem

Se apropie sfârşitul anului şi simt ca pe-o datorie nevoia de a vă povesti pe unde am mai umblat în toamna asta şi ce ne-a mai plăcut prin oraş, continuând astfel şirul articolelor din Activităţile noastre.

Deci.

Baschetul a rămas o activitate regulată pentru fiică-mea, la acelaşi club şi cu acelaşi super-antrenor ca şi anul trecut. Doar numele li s-a schimbat, cică sunt Wolves acuma. Luna a făcut progrese evidente, datorate şi vârstei, desigur, şi chiar a participat la o competiţie duminica trecută. S-a făcut o echipă de pitici – un fel de lupuşori, aşa – ca să vadă şi ei ce înseamnă un meci adevărat. A fost dureros, din punct de vedere sportiv şi al scorului, dar foarte amuzant pentru noi, părinţii spectatori. Iar pentru mine a fost şi emoţionant să aud aplauze atunci când Luna nimerea coşul – fiind cea mai mică de-acolo şi singura fetiţă din echipa ei, dar mare luptătoare, o susţinea toată lumea.

Apelul meu disperat către părinţii de băieţi, cum că să îi trimită la dansuri, nu a funcţionat, iar grupa Lunei (care era, de fapt, pentru băieţi, cu excepţia ei) s-a desfiinţat. Judecând după multitudinea de pliante pe care le tot primim pe la poarta şcolii, am zis că e uşor să găsim un club nou de dans, dar nu a fost aşa. În apropierea noastră sunt două zone aparent bogate în cluburi. Prima, fosta fabrică Pionierul, a ieşit din discuţie după ce am văzut cât de prăbuşită este clădirea (vorba Lunei: „cădoasă”) şi cred că va ieşi din discuţia tuturor acum, după nenorocirea întâmplată la Colectiv. A doua, strada Lânăriei, oferă şi ea, teoretic, locuri pentru activităţi cu copiii, dar nu am reuşit să şi vedem pe viu vreun club de dans pentru că ba nu ni se potrivea orarul, ba nu aveau ei grupă formată. Aşa că ne-am extins aria căutărilor până la Piaţa Sudului, la clubul Viva. N-am avut noroc nici acolo. Îl luasem cu noi şi pe prietenul Lunei, un maaaare dansator şi el, iar la intrare mi s-a dat spre completare câte un formular pentru fiecare copil, cu CNP şi alte rubrici atât de birocratice de parcă intenţionam să imigrez la ei în club. Când a auzit că nu sunt mama naturală a băieţelului, fătuca de la recepţie m-a anunţat că e imposibil să intru cu el acolo, trebuie să vină unul dintre părinţi în persoană. Pentru o oră de dans. Atât de buimăcită am fost de răspuns încât m-am limitat la a le spune tuturor că sunt proşti, pe tonul meu teatral obişnuit în astfel de situaţii năucitoare, din ce în ce mai des întâlnite de când şi proştii s-au înmulţit îngrijorător. Şi am dus copiii, pentru consolare, unde altundeva, decât la mall-ul alăturat, să mănânce ce altceva, decât Happy Meal. De-abia după încă vreo săptămână am descoperit un club unde Luna a fost încântată să o înscriu: Triumph, vizavi de mall-ul Vitan. Fac acolo exact ce nu îmi place mie deloc, dar deloc, şi anume dans sportiv, dar la nivelul grupei lor de vârstă, când încă li se spune să se întoarcă la stânga şi ei se întorc la dreapta, nu se cunoaşte că ar dansa ceva organizat.

Am continuat să mergem şi la Palatul Copiilor. Nu la Atelierul Fanteziei, unde Luna a fost în ultimii doi ani, ci la cele de Machete Construcţii, Lego şi Teatru de Păpuşi. Primele două (sunt grupate în aceeaşi zi) au fost intens dorite de Luna, care este într-o perioadă de adoraţie a puzzle-urilor Lego de vreun an încoace, cel de-al treilea a fost un mic compromis între dorinţa mea şi refuzul ei de a face teatru. Am încercat să o conving că teatrul ar putea-o ajuta să îşi remedieze micile probleme de dicţie, să îşi gestioneze emoţiile şi să îşi exerseze memoria. Se pare că nu a fost destul de tentant pentru ea, deoarece a continuat să se opună cu mare încăpăţânare. Într-o zi, am zis să strecor un apropo interesant, credeam eu, doar, doar îi trezesc curiozitatea pentru această artă. Tocmai se chinuia să bâzâie pe stradă, pentru nu ştiu ce moft, dar nu reuşea să scoată nici o lacrimă:

– Ştii cum fac actorii ca să plângă pe scenă atunci când rolul le cere asta?, am intenţionat eu să o ajut, vrând să-i povestesc despre rememorarea unor amintiri triste şi despre trucaje diverse.

– Îşi iau transpiraţia, aşa, şi şi-o pun pe faţă!, a sărit Luna cu un zâmbet larg, convinsă că are dreptate.

Şi şi-a trecut mâna pe la subraţ, după care şi-a şters-o pe faţă, spre oroarea trecătorilor care nu ştiu cum e să ai la uşă un copil cu multă imaginaţie. N-o să-i arăt niciodată filmuleţul acela care a circulat pe net acum câţiva ani, cu actorul de telenovele care rezistă cu stoicism să i se dea un şut în ouţe fix înainte de a turna scena sfâşietoare, în care se prăbuşeşte, în lacrimi de durere, la căpătâiul soţiei lui muribunde. Nu risc să o încerce cu prietenii ei. Ea e o fire săritoare, s-ar putea gândi că îi ajută.

Deci fără teatru, din păcate. A renunţat, după o lună, şi la teatrul de păpuşi, unde i se părea plictisitor să repete, de două ori pe săptămână, aceleaşi cântecele simple. Drept răzbunare, nici eu nu i-am căutat profesor de harpă. Pentru că Luna îşi doreşte să înveţe să cânte la harpă (!!). Ochi pentru ochi…

Am descoperit, însă, de curând, o îndeletnicire care ne-a plăcut destul de mult pentru a recidiva din când în când: olăritul. Când spun „ne-a plăcut” mă refer la toată familia şi când spun „olărit” mă refer la modelat şi pictat decoraţiuni de Crăciun din lut. Am fost toţi trei la un atelier Clay Play Ceramica şi intenţionăm să încercăm şi unul în care să folosim roata olarului. Trebuie să recunosc că cel mai doritor este bărbatu-meu, el fiind o fire mai abscons-romantică, pe care filmul Ghost pare să-l fi marcat pentru totdeauna.

Şi am mai fost undeva unde ne-a plăcut tuturor: la un spectacol de magie al lui Robert Tudor. Cei care s-au uitat anul trecut la Românii au talent şi-l amintesc cu siguranţă, o voce enervantă ca a lui nu poate fi uitată, odată ce ţi s-a înfipt în creier. Spectacolul pentru copii a fost de-a dreptul mortal, noi, părinţii, am râs tot timpul, iar ei, copiii, au fost fascinaţi. Urmăriţi-i programul şi duceţi-vă să îl vedeţi, vă garantez că vă veţi distra.

În schimb, nu am reuşit să ajungem în câteva locuri care par interesante şi nici nu cred că vom mai apuca, până la anu’, de aceea vă las aici lista (un fel de wishlist, aşa), poate vă ajută în selectarea activităţilor din noianul de oferte ale perioadei:

– ateliere de făcut decoraţiuni în echipă (părinte-copil) la Art & Hobby Studio; pe Carmen o cunoaştem de la serile de quiz din Aprozar, fostul ei local, şi este o persoană caldă şi tare drăguţă cu copiii;

– Regatul lui Moş Crăciun din Pipera, unde Luna s-a simţit minunat anul trecut; i-am putea revedea acolo pe cei de la Ludio, ale căror activităţi din primăvară ne-au plăcut mult; ca să nu mai zic că, săptămâna viitoare, vine şi un Moş din Finlanda acolo, cu barbă veritabilă, care colecţionează scrisori şi dorinţe de la copii şi i le duce fratelui său imaginar, the one and only Santa Klaus!

– ateliere de bricolaj Eematico şi Tekoneko; îmi par interesante activităţile propuse de cele două cluburi pentru copii în care s-a împărţit răposatul Ikedoo; din păcate, au moştenit de la „părintele” lor şi preferinţa pentru tarife mari, deci ne gândim de două ori înainte de a merge la ei…

– teatru de umbre la Mărţişor; par frumoase piesele propuse copiilor, biletul de intrare e doar 5 lei, iar în weekendul acesta au program special cu Vicleimul; mi-a fost imposibil să găsesc un link pe net să vi-l dau, dar vă puteţi interesa de program şi locuri la telefon 0724883343 sau la adresa ateliere.literare@gmail.com;

– duminică va fi şi o lectură de autor a frumoasei cărţi „Ziua în care a fugit somnul”; noi nu vom putea ajunge şi îmi pare rău, mie pentru că Victoria Pătraşcu e o fostă colegă de facultate pe care îmi face plăcere să o revăd, iar Lunei pentru că mansarda de la Cărtureşti e unul dintre locurile ei preferate din Bucureşti; şi mai e şi intrarea liberă…

Oraşul este plin, în perioada asta, de distracţii gratuite, mai peste tot fiind aprinse beculeţe colorate şi apărând din senin Moşi şi spiriduşi care îi bucură pe copii. E de ajuns să o iei la pas pe bulevard ca să te simţi bine. Noi aşa am făcut, acum câteva zile. Ceea ce se anunţa o zi încărcată, cu drumuri lungi ba după bilete de concert (la vară vin Queen şi adorabilul de Adam Lambert pe la noi, ştiaţi?), ba după cadouri şi cutii de cadouri greu de găsit, s-a transformat într-o zi minunată pentru amândouă. Am intrat în trei librării (uraaa!), locuri în care pierdem, de obicei, ore întregi; cel mai mult ne place, după cum spuneam mai sus, la Cărtureşti în mansardă, unde Luna se aşează la măsuţa de Lego, iar eu îi citesc câte o cărticică. Apropo, ne-am întâlnit acolo cu Marian Râlea a.k.a. Magicianul, dacă îl mai ştiţi, voi ăştia mai bătrânei, şi ne-a invitat la Teatrul Naţional, unde are spectacole pentru copii în fiecare duminică la ora 11:00.

Ne-am distrat foarte tare de mirarea oamenilor din magazine atunci când au auzit-o pe Luna urându-le „Crăciun fericit!” (ea oricum salută din uşă, cu voce tare, oriunde am intra, dar acum a plusat cu urarea asta şi a avut mare succes). Apoi am căscat ochii la Târgul de Crăciun de la Universitate şi, spre surpriza mea tare plăcută, nu am fost nevoită să casc prea mult portofelul, Luna neavând pretenţii decât la un porumb fiert de 5 lei. Am plusat şi eu, pătrunsă de spiritul generos al Sărbătorilor şi de nostalgia propriei copilării, şi i-am luat o păsărică de lut, tot de 5 lei. A fost bucuria vieţii ei să fluiere nestingherită tot drumul spre casă. La un moment dat, i-am zis că ar putea fi agent de circulaţie, cu ţignalul ăla. Drept pentru care domnişoara s-a aşezat fix în mijlocul trotuarului şi, după ce a tras un fluierat crunt, a declamat:

– Toţi pasagerii să iasă din maşini!

pasarica

La întoarcerea acasă am avut parte şi de un moment tare emoţionant, la metrou. Lunei îi place foarte mult să meargă cu metroul. Prima dată, am învăţat-o să-i facă cu mâna conductorului când întră în staţie, iar ea s-a confirmat cu candoarea unui copil de doi-trei ani, cât avea pe atunci. Norocul a făcut ca acel prim conductor pe care îl vedea să fie unul amabil, care a claxonat-o în semn de răspuns. Atât de tare a încântat-o claxonul ăla, încât Luna a rămas cu acest obicei şi salută de fiecare dată. Dar nu am mai întâlnit nici un conductor care să claxoneze, nici măcar să schiţeze un zâmbet, ceva. Ea se bucură, însă, şi numai dacă îi vede că au observat-o, aşa cum s-a întâmplat prin vară, când a început să ţopăie de bucurie pe peron, la o întoarcere acasă:

– Uraaaa! Azi e ziua mea norocoasă! Amândoi m-au văzut, şi când am venit, şi acum!

Cât de puţin le trebuie copiilor ca să fie fericiţi, dragi conductori de metrou!

Să revenim la momentul emoţionant. După cum spuneam, ne întorceam spre casă, când am realizat că:

– Ar putea fi ultimul tău drum gratis cu metroul, Luna. Nu cred că mai luăm metroul până de ziua ta, iar de la şapte ani trebuie să plăteşti bilet.

Ni s-au umezit toţi cei patru ochi pe care îi posedăm împreună. Am fetiţă mare, care, după cum o cunosc, va fi tare mândră să îşi valideze primul bilet de metrou din viaţa ei. E un fel de buletin al vârstei de şapte ani, un semn de maturizare pentru ea şi de îngrijorare pentru mine – de-acum încolo, multe lucruri care înainte erau gratis vor trebui plătite…

Dar e, bineînţeles, şi un moment de mare bucurie pentru mine, faptul că azi fiica mea împlineşte şapte ani. Să creşti frumos şi să rămâi raza mea de soare, Luna! La mulţi ani!

Anunțuri

11 gânduri despre „Prin ce locuri am mai fost şi pe unde am vrea să mergem

  1. La multi ani, Luna sa fii sanatoasa!
    Nu stiu, cat amuzament gaseste Luna in ceea ce pentru ea este natural, dar tu nu ai cum sa te plictisesti.
    Tot ma intrebam, cum fac actorii cand trebuie sa planga? Uite ca am aflat-o si pe asta! Puteam sa ma gandesc 100 de ani ca nu gaseam raspunsul ”adevarat”.
    O zi plina cu momente nostime si altele obligatoriu de trecut, oricum totul povestit foarte frumos.
    Inca o data multa sanatate pentru voi, sa mai faceti din astea si sa ne bucurati si pe noi!

    Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s