Pentru nefericiţi, în perioada fericirii forţate

– Ce bogată eşti tu, Aluniţa!

– De ce spui aşa?, mă bufneşte râsul.

– Pentru că ai toate astea!

Şi mâna muncită a femeii de la ţară îmi arată larg spre cele câteva ustensile de bucătărie atârnate acolo de mult. Unele chiar de acum cincisprezece ani, când mi-am făcut casa şi când, într-adevăr, puteam spune că eram îndestulată. O tigaie care lipeşte şi pe care nu mă îndur să o arunc, deşi îmi blestem zilele de fiecare dată când trebuie să o curăţ, o paletă cam arsă, pe care îmi tot propun să o înlocuiesc, un tel de plastic, pe care nu îl folosesc niciodată…

ustensileÎntotdeauna ne vom dori ceva ce nu putem avea. Şi întotdeauna ni se va părea că alţii au mai mult decât noi. Întotdeauna va exista cineva mai sărac decât noi şi cineva mai bogat decât noi, dacă ne raportăm strict la bunuri materiale.

Ştiu că sunt, printre voi, mulţi care nu vă puteţi bucura cu program, doar pentru că e o anumită dată în calendar. Şi mulţi care, ca şi mine, vedeţi această perioadă a Sărbătorilor de iarnă ca pe un motiv de mare stres, alimentat de obligaţiile sociale şi familiale, marketingul agresiv al societăţii de consum şi spoiala strălucitoare pe care o dau unii vieţilor lor pe reţelele de socializare. Ştiu că ştiţi că există mai multe cupluri divorţate decât căsătorite, mai multe familii disfuncţionale decât armonioase şi mai mulţi oameni aflaţi sub pragul sărăciei decât deasupra lui.

Pentru voi, dragii mei depresivi, nu pot avea ipocrita urare de „Sărbători fericite!”. Vouă vă doresc să reuşiţi a fi mulţumiţi cu ceea ce aveţi, chiar şi cu nefericirea voastră. Pentru că întotdeauna e loc de mai rău – anul urât, foarte urât, care stă să se termine ne-a demonstrat-o din plin. Iar odată ce aţi acceptat această realitate, va apărea şi reciproca logică, a speranţei că e loc şi de mai bine. Aşa cum am găsit-o eu, mică şi bine ascunsă printre rândurile unei piese de teatru, Viaţa ca o iluzie, de Mircea Ştefănescu: „Lumea pare uneori că se întoarce la barbarie. Dar există un depozit de sensibilitate al omenirii, un filon câştigat pentru totdeauna, care-şi urmează drumul înainte. Ca acele râuri care dispar din când în când sub pământ, reapărând mai departe, fără să-şi înceteze cursul.” E o iluzie frumoasă.

Anunțuri

8 gânduri despre „Pentru nefericiţi, în perioada fericirii forţate

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s