Top 10 perle de la şase ani

Pentru că scriu pe Facebook perlele fiică-mii din care nu pot scoate poveşti demne de pus pe blog şi pentru că ştiu că am mai mulţi cititori anacronici, care nu au cont pe minunata reţea de socializare (wow!), pentru că se apropie sfârşitul anului, când se poartă Best Of-urile şi pentru că, trebuie să recunosc, inspiraţia mea pare să fie plecată în vacanţa de iarnă cu altcineva, am selectat un fel de Top 10 al postărilor mele de pe FB despre Luna din anul trecut. Iată-l:

Locul 10:

Fiică-mea tocmai a văzut filmul „E.T.” La final îmi spune:

– Ce drăguţ e E.T.!!! Vreau şi eu unul d-ăsta!

– Ce să faci cu el, Luna?, o întreb eu cu un zâmbet empatic (şi printre lacrimi, că, deh, e genul ăla de film la care nu rezist niciodată).

– Să fac duş cu el.

Plânsu’-râsu’…

 

Locul 9:

Aseară m-am simţit ca într-un banc exasperant, când Luna a vrut să îmi povestească ceva despre un coleg de-al ei de la şcoală. Faptul că în clasa ei sunt patru (4) Andrei face ca de fiecare dată să pierdem mai mult timp căutând să înţeleg despre care din ei este vorba decât cu anecdotele în sine:

– Mama, îl mai ştii pe Andrei ăla cu cozonacul?

– Ce cozonac?

– Cozonacul ăla de pe cap.

– Aaa, „cozorocul” ai vrut să spui.

– Cozonacul. Bluza aia care se pune şi pe cap.

– Hanoracul?

– Exact!

Uraaa! Am reuşit! Dar doar pentru foarte scurtă vreme:

– Adică bluza aia cu BLUGǍ, mama.

 

Locul 8:

– Mama, vrei să-ţi fac o dezlănţuire?

Aoleu! De când îmi cere fi-mea permisiunea să facă ceea ce oricum face tot timpul?

– Dacă nu te duci la şcoală, eşti prost. Dacă eşti prost, nu ştii lucruri. Dacă nu ştii lucruri, nu ştii nici engleză. Dacă nu ştii engleză, nu poţi să vezi filme. Dacă nu vezi filme… Stai, că m-am încurcat. O iau de la început.

O zi uşoară vă doresc! 🙂

 

Locul 7:

La noi în casă pare să fie concurs, cine spune mai multe lucruri trăznite: copiii sau adulţii. Azi a vrut fiică-mea să ştie care e cea mai frumoasă pasăre din lume. Diviziunea muncii din familia noastră a făcut ca tatăl să îi răspundă „Pasărea Paradisului”, iar eu să fiu pusă să caut pe net poze cu respectiva. Lunei i-a plăcut foarte tare, aşa că am „rasfoit” mai multe pagini cu imagini, de toate culorile şi din toate unghiurile, până când am ajuns şi la cea de mai jos:

floare
– Asta ce mai e?, întreabă copilul.
Mă pregăteam să îi răspund că nu ştiu, când tăticul a început să îi explice, doct nevoie mare:
– Sunt penele de la fund. Luna, când un mascul vrea să cucerească o femelă, se înfoaie, aşa, şi îi arată tot ce are el mai frumos, ca să o atragă.
– Uau!, s-a extaziat Luna. Dacă ar avea unu’ fundul ăsta, eu I-ME-DIAT m-aş mărita cu el!

Noroc că în poza respectivă e, de fapt, o floare (Mimosa Pudica). Dar cred că trebuie să ne pregătim sufleteşte pentru ce e mai rău, în materie de gineri…

 

Locul 6:

– Mama, ştii că genunchiul stâng e şi genunchiul drept, şi genunchiul drept e şi genunchiul stâng?

Vorbeşte aşa de vreo cinci ani, sunt antrenată să nu ameţesc. În plus, cam bănui ce vrea să spună. Azi i-am vorbit din nou despre relativitate şi alte chestii dintr-astea perfect potrivite vârstei ei, iar ea probabil că a înţeles că stânga şi dreapta sunt relative la punctul din care le priveşti. Dar mă prefac ignorantă pentru a-i lăsa plăcerea explicatului:

– Nu ştiu, zi-mi tu!

– Păi e simplu: când te întorci cu spatele, e invers!

 

Locul 5:

– Mama, eu o să fiu mai frumoasă decât tine când o să fiu mare?

– Cu siguranţă, Luna.

– De unde ştii?

– Pentru că semeni cu bunică-ta, care a fost foarte frumoasă.

– Păi şi tu ai fost frumoasă…

– Nu. Dar am ştiut cum să mă port ca să par aşa.

Şi m-apuc să bag obişnuitele motivaţionale:

– Atitudinea este cea mai importantă. Eu am avut atitudinea potrivită şi foarte mulţi bărbaţi m-au plăcut şi m-au iubit.

– Unde te-au iubit?

Toate răspunsurile care îmi vin în minte sunt total interzise sub 18 ani. Dar presupun că nu asta a vrut să ştie copilu’. Care, de altfel, îmi şi explică, răbdător, pentru că m-a văzut încurcată:

– Acasă sau la şcoală?

Acum mi-e clar. Nu ştiu de ce, dar tot nu pot să răspund 🙂

 

Locul 4:

Luna l-a învăţat pe B la şcoală şi a primit temă să facă o propoziţie cu litera respectivă. Copil conştiincios, cred că s-a gândit toată ziua la asta, pentru că adineauri, când să facem tema, mi-a zis:

– Eu ştiu deja o propoziţie cu bî-uri, dar nu cred că e bună…

– Spune-mi-o!, o încurajez.

– „Bunica mea se duce la bar.”

– Şi de ce crezi că nu e bună?, o întreb eu chinuindu-mă să rămân serioasă.

– Pentru că e prea lungă. Uite, nu încape pe rând!

 

Locul 3:

– Mama, ştii că Ameliei i-a căzut un dinte?

– Şi?

– Şi n-am mai recunoscut-o.

Pam, pam.

 

Locul 2:

– Tata, nu-i aşa că nu are voie NIMENI să ȋţi atingă ouăle? Nimeni, niciodată?

– Aşa e, bălmăjeşte ȋncurcat bietul tătic, aruncȃndu-mi privirea lui crunt-amuzată care vrea să ȋnsemne: „Ce prostii i-ai mai spus copilului?”

– Atunci pe mama de ce ai lăsat-o să pună mȃna pe ele?

Acum mă ȋntreb chiar şi eu ce prostii i-am putut spune copilului… Noroc că ne lămureşte Luna rapid:

– Uite! Ţi-a mutat ouăle mele de pe birou!

oua-de-paste

Ştie cineva la cȃt timp după Paşte e voie să pui mȃna pe ouă? Nu de alta, dar aş vrea să mai şterg praful uneori 😉

 

Şi preferata mea, de departe şi din toate timpurile, de pe locul 1:

– Mami, ţi-am făcut o felicitare la şcoală! Uite!, scoate Luna generoasă o hârtiuţă din ghozdan.

M-am uitat. Cred că am greşit ceva în educaţia ei. Dar ce?…

felicitare-omul-porc

Anunțuri

10 gânduri despre „Top 10 perle de la şase ani

  1. Tot ce vine de la copiii nostri este frumos si amuzant! Iti dai seama ce „mostenire” ii lasi Lunei prin blogul asta?! Mi se par cele mai comice „fazele” 8 si 2!

    Apreciază

  2. Da, sunt foarte amuzante! Cand le citesc imi aduc aminte de prostioarele pe care le facea Dana.
    Multi cauta, de la Einstein incoace, sa inteleaga teoria relativitatii si multora li se pare ca au inteles-o, dar putin dintre ei o inteleg. Luna a rezolvat-o extrem de simplu: te intorci cu spatele si ”lumea” se schimba. Acum am inteles si eu! Relativitatea spatiului (pentru ca numai pentru aceasta marime a rezolvat Luna relativitatea) nu depinde de referentialul in care se afla observatorul, dupa cum afirma Einstein, ci de orientarea celui care face determinarea.
    Genial,… ca orice idee simpla, nu poate fi decat geniala!
    Uite cat de usoara devine teoria relativitatii!
    Luna, ca si noi, percepe ”lumea” din referentialul ei. Pentru ea, lucrurile asa se intampla si ni le explica foarte bine. Problema noastra, este ca noi ne aflam in alt referential si percepem lucrurile diferit.
    In fine,… este bine ca pentru Luna totul este atat de amuzant!

    Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s