Maria din România

O cheamă Maria şi pare obosită.

  • O noapte grea?, îi zâmbesc eu complice.
  • Mda… La unu şi jumătate am terminat…

Fac calculul. A lucrat mai mult de şaptesprezece ore ieri. La fel şi alaltăieri. Iar azi, deşi ar fi ziua ei liberă, e din nou la serviciu, dis-de-dimineaţă, în restaurantul acestei pensiuni în care am locuit pentru o săptămână.

  • Dar nu mai pot, continuă Maria. Azi plec.

Şi ochii i se umplu de lacrimi, pe care se chinuie să nu le lase să cadă. Îmi dau seama că nu e numai obosită, ci şi plânsă. Nu îi e uşor să renunţe la serviciul care o ţine aproape de fiica ei.

Maria are 26 de ani şi o fiică de şase. Pe fetiţă o creşte bunica, într-un sat din apropiere. Ar lua-o cu ea în Spania, unde a lucrat în ultima vreme, dar nu îi dă semnătură tatăl, ca să o poată scoate din ţară. Deşi nici bani nu îi dă, să o ajute cu creşterea. Dar îl va da în judecată cândva. Poate chiar anul ăsta, care abia a început. Şi îşi va lua copilul cu ea, pentru că nu mai poate aşa – ea singură acolo, fetiţa singură aici. Îşi va găsi ceva bun de lucru şi o va da la şcoală. O să aibă bani şi de haine, şi de mâncare, că aici de-abia se descurcă cu cheltuielile. Va fi bine. Şi ochii Mariei se umplu din nou de lacrimi.

Fiică-mea înţelege tristeţea şi se intimidează. Ea o place pe Maria, e preferata ei:

  • Azi e Maria de serviciu, hai să mergem mai repede la masă, ca să profit de ea!, m-a grăbit Luna într-o zi.

Şi Maria o place. Îi spune „Prinţesico” şi îi dă o bombonică suplimentară la lăpticul de dimineaţă. Îi arată poze cu fetiţa ei, îi povesteşte despre iepuraşii şi căţeii de la ţară…

  • Nu merită să mai stau aici. Am încercat, am VRUT să rămân, dar nu pot. Nu pentru 700 de lei, cât îmi dă. Nici cizme ca lumea nu pot să-i iau lu’ a mică, acum, că a venit zăpada. Ce să mai zic de un suc! Uite, ăla de-acolo, îmi arată Maria spre o sticluţă pe care scrie ceva cu „aloe”, în vitrina frigorifică. Aici e 10 lei, nu îmi permit să îl cumpăr, iar în Spania e doar 1,20 Euro. De ce?

Nu ştiu să-i răspund. Mi se întâmplă rar, de obicei la moartea cuiva mi se blochează mintea, iar acum nu a murit nimeni. Sau poate că a murit ceva important – speranţa noastră de mai bine în ţara asta sălbăticită, furată şi golită de bunătate.

Plecăm. Azi se termină vacanţa, trebuie să ne întoarcem acasă. Îi ating umărul Mariei şi îi urez succes:

  • Va fi bine!, o asigur eu cu jumătate de glas.

Acum ne dau amândurora lacrimile. Ştim amândouă că nu va fi aşa.

Pe drum, o voce neutră de la radio ne anunţă că în Spania se caută 800 de muncitori necalificaţi în agricultură și un maseur. Se mai caută şi în alte ţări muncitori agricoli – căpşunari şi măzărari -, dar şi medici (mulţi medici), îngrijitori de persoane, ospătari, şoferi şi IT-işti.

Acum îmi pare rău că l-am certat pe bărbatul meu pentru generozitatea cu care le-a lăsat bacşişuri chelnerilor de la pensiune. Nu am înţeles de ce să-i laşi 7-8 lei bacşiş cuiva care habar nu are cum se aranjează tacâmurile pe o masă sau care îţi pune fix în faţă un pahar prea plin. M-am supărat că mereu am primit comanda după o oră, chiar două, de aşteptare. Şi că ciorba venea prea fierbinte şi că mai nimic nu era pe gustul meu. Acum ştiu că şi la bucătărie lucra o Maria. Alta şi, totuşi, la fel.

Anunțuri

6 gânduri despre „Maria din România

  1. Cred ca educatia ii impinge pe acesti oameni sa se multumeasca cu putin. Asa au invatat de acasa, sa puna capul jos si sa nu isi ceara niciun drept, sa nu caute sa faca ceva mai bun. Nici nu vreau sa ma gandesc cum traiesc…

    Apreciază

  2. Eu ma gandeam la felul nedrept in care e despartita de copilul ei, consecinta a unei legi copiata stramb si aplicata la fel….macar i-ar putea oferi o viata mai buna copilului…dar nuuu, noi ducem „autoritatea parinteasca comuna” pana in panzele albe…ce gluma sinistra…

    Apreciază

  3. Sistemul ne-a obisnuit sa cautam, in loc de solutii, carpeli imediate. ”Vedem” prea putin, cel mult pana la varful nasului.
    Suntem o masa de oameni, perfecta pentru „papusarii” care ne conduc.
    Am fost pacaliti cu democratia, cu procurorii care se fac ca fac justitie, cand de fapt dau statul in judecata pentru beneficiile lor, si in rest actioneaza la comanda politica. Am fost pacaliti cu libertatea, cand de fapt ne-au condamnat.
    Stalinistii intrebau copiii la scoala despre ce fac parintii, dupa care veneau si ii arestau in miez de noapte, lasand copiii de izbeliste. Metoda nu s-a schimbat, astia chestioneaza, tot la fel, copiii la scoala, dupa care vin in miezul zilei si iti fura copilul.
    Prin legi insidioase si delatiune, distrug familia, si promoveaza individul. Creeaza omul nou, individul autist, homosexual, lipsit de sentimente, candidatul sigur la sinucidere.
    Ne fura de 26 de ani, au inceput cu ce se vedea imediat, industria lui nea Nicu, ne pustiesc pamantul ca lacustele, ne scormonesc solul in folosul lor. Apoi, in urma lor, lasa pamantul gol, desertul.
    Mai nou, ne fura voturile cu diaspora, vezi 2009 si 2014. Am ajuns sa ne conduca niste trogloditi, niste vanzatori de neam si tara, iar noi batem din palme.
    Ne uitam abulici cum sunt batjocorite insemnele nationale, cum comandantul suprem se ascunde si nu spune nimic la toate ofensele aduse statului roman. Un comandant arogant care a avut grija sa-si mareasca salariul de trei ori, peste rand, iar legea salarizarii bugetare sa se dea la calendele grecesti.
    Comandantul care are grija mai intai de burta lui si apoi de masa trupei isi conduce soldatii la pieire.
    Ne uitam cu gura cascata la o mass media formativa nu informativa si adoram hahaiala.
    Pentru noi, regimul fanariot nu se va termina niciodata!

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, cam asa cred si eu, ca s-au stricat lucrurile mult prea tare. Si mai ales de sus in jos. Nu stiu insa cand se va atinge acea masa critica ce sa duca la o schimbare im bine, imi pare ca mai avem de asteptat…

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s