M-am săturat de publicitatea fricii

– Mama, mai ţii minte reclama aia la Penny, cu Moş Crăciun care te aşezai în poală la el şi îţi dădea cadouri?

– Da, îi confirm eu că nu am uitat simpaticele spoturi legate de Campionatul European de Fotbal din vara viitoare.

– Se găseşte undeva în realitate chestia aia?

– De ce?, mă abţin eu să pufnesc în râs, pentru că sunt curioasă să aud ce perle mai scoate.

– Să se ducă şi tata să câştige o excursie unde vrea el pentru trei persoane.

Până aici m-am abţinut. Pufnesc în râs. Şi sunt imediat pedepsită pentru îndrăzneală:

– Sau pentru două persoane. Tu poţi să stai acasă.

Cam aceasta este relaţia dintre copii şi reclamele TV: ei ar crede tot ce aud, dacă nu ar exista părinţi grijulii (sau răi la suflet, depinde de perspectivă) să le spulbere iluziile. Ca mine.

Cel mai uşor îmi este cu reclamele la mâncare şi cel mai greu cu cele la jucării. Nefiind un copil mâncăcios, Luna nu s-a lăsat niciodată tentată de bomboanele, chipsurile şi celelalte prostii pe care le-a văzut la televizor. Am avut noroc şi cu vizita pe care a făcut-o, acum câţiva ani, cu grădiniţa, la o fabrică de croissanţi celebri din apropierea Bucureştiului. Mirosea atât de urât acolo încât am bănuiala că nu va mânca niciodată aşa ceva, chiar de-ar viziona non-stop spoturi la produsele respective. În schimb, în lunile de dinaintea Crăciunului, îşi notează pe lista pentru Moş aproape toate jucăriile cărora li se face reclamă la televizor. Şi nu ne putem opune chiar tuturor dorinţelor ei.

De când a descoperit tehnologia, sub forma tabletei şi a telefonului mobil, pe care le foloseşte din an în Paşte, o văd interesată şi de reclamele de profil. Mai întâi mi-a bătut apropouri subtile, ca atunci când s-a întors zgomotoasă (cum altfel?) din oraş:

– Mama, să vezi ce coadă mare era azi la smartfonturi!

– Serios? De ce crezi asta?

– Păi dacă costă doar un leu, e normal!

Am încercat să îi tai elanul povestindu-i cum stă treaba cu preţurile promoţionale, dar nu a prea interesat-o. În schimb, s-a arătat extrem de curioasă când a auzit un sfârşit de reclamă la televizor:

– … şi poţi câştiga câte un televizor full HD pe zi.

– Cum adică? Câştigi în fiecare zi câte un televizor? Păi nici nu ai loc unde să le pui!, s-a mirat ea, scrutând în jur, prin casă, cu un licăr de speranţă în ochi că ar găsi, totuşi, unde să pună mii şi mii de televizoare.

– Înseamnă că azi câştigi tu un televizor, mâine câştigă altcineva, poimâine altcineva…

– Cine?

Şi iar nu m-am priceput să îi răspund eficient. Aşa că a recidivat, în ziua în care a auzit o reclamă la un medicament, în care se recomanda „o tabletă pe zi”:

– Wow! O tabletă PE ZI!!! Adică în fiecare zi alta? Vreau şi eu!!!

Deci e clar că nu a înţeles nimic.

Nu-mi dau seama, însă, ce anume a înţeles din reclamele la medicamente din ultima vreme, care par să se înscrie într-un trend al publicităţii horror. Unele induc groaza că eşti praf pe dinăuntru, deşi tu te simţi bine, mersi: „Ficatul tău, asediat din toate părţile, se deteriorează, chiar dacă nu se vede la exterior”, durerile tale banale „pot ascunde o suferinţă mare a pancreasului”, iar unghiile „încarnate, îngroşate, exfoliate şi sensibile” („Ce coşmar!”) pot fi semn de „micoză care va distruge treptat unghiile”. Brrr!

Avem apoi spoturile teroriste de-a dreptul, care încearcă să ne convingă că ni se poate întâmpla oricând şi oriunde să ne pocnească o durere de cap sau nenorociri şi mai rele, pe partea opusă a corpului: „Ritmul tău zilnic poate fi afectat de o durere neaşteptată”, incontinenţa urinară „te poate lovi oriunde, în tren, în maşină, la serviciu”, iar maşina aia de spălat stricată se porneşte să meargă în stomacul tău când ţi-e lumea mai dragă, provocându-ţi frumuseţe de diaree „de cauză neinfecţioasă”. Astfel, reiese că e musai să ai la tine, dacă nu ai luat deja, preventiv, medicamente de cea mai nouă generaţie, care să conţină la coadă din ce în ce mai multe epitete de genul „expres”, „forte”, „ultra”, „power” şi altele, de n-or să mai aibă timp să spună întreaga denumire a produsului în cele 30 de secunde de reclamă, oricât s-ar grăbi actorii ăia să recite pe repede înainte.

Mai avem şi reclamele subtil de groază, care îşi taie singure craca de sub picioare prin repetitivitate obsesivă. Din cauza lor, Catena este ultima farmacie în care intru în căutarea unui medicament, abia după ce am epuizat toate celelalte lanţuri farmaceutice sau farmacii independente de pe raza cartierului. Şi promit aici, cu martori, că nu voi cumpăra niciodată Ibusinus. Niciodată, niciodată!

Acum câteva luni, a existat o propunere în Parlament, de interzicere a reclamelor la medicamente, pe motiv că duc la supra-medicaţia populaţiei, după ureche. Eu m-am bucurat, dar proiectul a fost respins de către Preşedinte – el a înţeles că, dacă dispar aceste reclame, dispar şi televiziunile româneşti: aproximativ două treimi dintr-un calup publicitar pe timp de iarnă este asigurat de companiile farmaceutice. Deci ştiu că nu avem cum să scăpăm de reclamele la medicamente. Da’ măcar să le facă mai puţin teribile? Să nu mai animeze pancreasul ăla amărât de-mi dau lacrimile când mă gândesc la suferinţa lui?

De altfel, animaţiile mi se par contra-productive şi în alte industrii. Monstruleţii de sub capacul WC-ului îmi provoacă empatie, mai degrabă, decât dorinţa de a scăpa de ei. Şi ce să mai spun despre omuleţii aceia drăguţi cu viaţă proprie, ocupaţie şi copilaşi, pe care suntem îndemnaţi să îi mâncăm, de către o fabrică de iaurturi? Niciodată nu voi comite un asemenea homicid!

În schimb, mi-am cumpărat bere Neumarkt doar pentru că ador umorul reclamelor lor. Mi-a plăcut şi am mai cumpărat o dată, doar că nu am mai găsit cutii la colţul blocului, ci numai sticla aia de plastic, muncitorească. Am luat-o cu jenă de pe raft şi am încercat să o deschid pe şest acasă, dar ochiul vigilent al fiică-mii m-a zărit:

– Nuuuu! Nu te las să bei! Din astea beau beţivii ăia care dorm pe trotuar!

Avea dreptate. Dar berea a fost bunicică şi la PET. Deci iată un exemplu de campanie reuşită, fără teroare şi cu mult umor!

În încheiere, ţin să mulţumesc pe această cale echipei care se ocupă de imaginea Orange. Deşi am mobil de pe vremea când au apărut în România, sub numele de Dialog, nu am fost niciodată abonată la ei. Dar reclamele lor mi se par printre cele mai bune de pe piaţă şi îmi produc deseori bucurii sincere, aşa cum am păţit de Crăciun. Eram în bucătărie, găteam cu oareşce tristeţe şi, deodată, am auzit o melodie la pian, cântată la patru mâini. Am ţâşnit spre televizor:

– S-a întors?!, nu mi-a venit să-mi cred ochilor înlăcrimaţi de emoţie.

Da, se întorsese: Milidge nu mai era singură, Doig cânta alături de ea, ziua mea a devenit mai frumoasă.

Anunțuri

20 de gânduri despre „M-am săturat de publicitatea fricii

  1. Buna,

    Te citesc de ceva vreme, am descoperit blogul tau si m-am si abonat. Noi, posesori a 3 copii, nu mai avem abonament la cablu TV. Ne uitam doar la DVD-uri cu desene pe care le alegem noi sau la cele cu animale sau plante sau diverse informatii stiintifice, de obicei marca Discovery. Copiii, 6 ani si 2 ani habar nu au de reclame sau de ce se vinde datorita lor. Functioneaza de 4 ani asta la noi.

    Adultii, daca doresc sa vada ceva (a se citi filme sau seriale, eventual ceva stiri) se conecteaza la internet direct cu TV-ul.

    Apreciază

    • Nu stiu ce sa zic… Am prieteni care s-au rupt de tot, si-au construit o casa la tara, intr-o zona superba si nu si-au luat televizorul cu ei. Pe de o parte imi suna bine, ii admir pentru hotararea lor, pe de alta imi pare exces, izolare, turn de fildes. E drept, eu sunt si destul de implicata in viata cetatii, ma lupt cu morile de vant din jurul meu, asa ca am nevoie de informatie. Cat m-or mai tine balamalele si pe mine… 😉
      Cand era Luna mica, ii puneam si eu numai inregistrari, de vreo doi ani incoace am renuntat. Dar programul ei de TV e destul de redus, nu facem deloc excese in aceasta privinta.
      Iti multumesc ca ma citesti si te mai astept cu pareri 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Eu nu sunt de acord cu eliminarea completa a televizorului, pana la urma trebuie sa fim si noi conectati la realitate cumva, face parte din fiinta noastra de animale sociale :))) Eu tin minte, in copilarie, ca cel mai mult sufeream cand ai mei nu ma lasau la Dallas si a doua zi la scoala numai despre asta se vorbea. Evident, eu eram exclusa din discutii, deoarece nu ratasem episodul respectiv. Eu cred in masura. Uite, daca se uita la reclame, ii poti invata cum functioneaza industria publicitatii, cum te minte, cum te face sa cumperi un produs de care n-ai nevoie, cum sunt cosmetizate produsele ca sa dea bine la tv samd. Tot cu ajutorul reclamelor, poate invata si cumpatarea, de ex, nu cumparam tot ce vedem la tv. Insa conteaza foarte mult si implicarea si disponibilitatea parintelui de a sta de vorba cu copilul pe temele vazute la televizor, nu doar plantarea celui mic in fata ecranului.

    Apreciat de 2 persoane

    • Exact asa gandesc si eu 🙂
      Si asa am crescut-o pe Luna, cu simtul masurii (sper). I-am povestit cum se picteaza alimentele ca sa fie mai atractive, i-am spus ca de multe ori se face reclama mai agresiv fix produsului care e mai prost etc. etc.
      Iar argumentul cu excluderea din grupul de copii l-am mai auzit acum cativa ani, cand o prietena mi-a motivat la fel cumpararea unei tablete pentru fetita ei de patru sau cinci ani, nu mai stiu precis. Iata ca tu il confirmi acum, cu povestea ta.

      Apreciază

      • Eu am intrebat-o odata pe Eliza ce preferinte are o colega de clasa la a carei zi de nastere trebuia sa mergem. Am intrebat-o ce personaje preferate are. Mi-a raspuns cu naduf: toate alea de pe Disney la care nu ma lasi tu sa ma uit. Si tine cont, ca Eliza are televizor in camera si in timpul zilei eu nu sunt acasa si tot nu da pe Disney sa se uite pe furis. Evident, tot n-o las sa se uite la filmele alea de pe Disney, dar m-a atins putin remarca.

        Apreciază

        • Va veni curand si la noi vremea cand va vrea sa aiba ce au toti ceilalti. Deja nu se mai lasa tunsa, ca sa aiba si ea parul lung ca fetele din clasa ei… Deocamdata, inca ma mai crede cand ii spun ca e mai bine sa fii diferit si special. Si nu poate sa o sufere pe Violetta, pe care o stie doar din poze 😉

          Apreciază

          • Violetta e old news :)) S-a terminat de mult serialul si nu mai revine pe tv. Dar sunt altele, relativ similare. Eu stau, totusi, si ma gandesc ca si eu ma uitam la chestii similare (Salvati de clopotel sau Helene si baietii) dar parca nu la o varsta asa frageda.

            Apreciază

  3. Un articol pe placul meu!
    Ai scris despre indezirabilele reclame, pe care nu pot sa le sufar. Ma bucur ca nu sunt un ciudat, adica sa nu fiu singurul iritat de prostiile lor.
    Cel mai mult imi ”plac” reclamele care te indeamna sa mananci ce vrei, pentru ca ei au medicamentul minune: ”colebil pentru romanul debil”.
    Niste ipocriti!
    Ai amintit de Catena. Eu de la astia nu cumpar nimic, pentru ca au cele mai mari preturi.
    Ideea este: ”De abia asteptam ca sa va imbolnaviti, pentru ca noi sa va vindem medicamente”.
    Numai un nebun poate crede ca in capitalismul de cumetrie, se poate merge pe PREVENTIE in medicina.
    Totusi, nu inteleg de ce nu faci loc in casa pentru Tv-urile pe care vrea Luna sa le aduca? Poate ca vrei ”smartfonturi”! Oricum, pentru un leu va puteti lua in fiecare zi.

    Apreciat de 1 persoană

    • Opt ani de zile am umblat dupa medicamente pentru mama. Ajunsesem specialista in farmacii. Si am observat exact ce spui si tu: Catena era cea mai scumpa. Era evident inca de la marimea discount-urilor pe care le propuneau celor care isi faceau carduri la ei: 17%!!! Asa iti dai seama de cat de mare este adaosul pe care il pun la produse, de isi permit se reduca atat de mult. Dar a fost de ajuns ca Stela si cu Arsinel sa apara in spoturile lor si gata, pensionarul roman a fost (din nou) pacalit 😦

      Apreciază

  4. Pai si noi il invatam pe cel mare sa evite chestiile colorate, cu chimicale, incercam sa mancam cat mai putin procesat. Adica stie ca exista fabrici care fac totul foarte colorat, cu ambalaje atractive si eventual cadouri sub diverse forme – cartonase, bani etc – astfel incat sa atraga cumparatorii chiar daca vand doar chimicale.
    Se uita la ele la fiecare intrare in magazine dar stie ca sunt pentru copii si parinti care nu stiu sa faca alegeri sanatoase. Se duce tot la cele 2-3 produse la care are voie (Kinder, pufuleti fara coloranti etc).
    Nu suntem rupti de realitate, adica daca vrem stiri le punem pe TV prin conectare la internet. La fel, vedem orice filme si seriale dorim, fara reclame de 20 minute calupul, toate noutatile…
    Am intrerupt abonamentul cand am vazut ca in afara de Bebe TV si Disney Channel celalalte canale cu desene sunt extrem de violente, oribile de-a dreptul. Eu ma uitam la Cartoon Network cand eram mica si nu erau prostiile de acum.
    Avem serii intregi de desene Disney, Pixar si alte asemenea, mai noi sau mai vechi, clasice sau ultimele noutati. Avem pana si Tom si Jerry (violente dupa parerea unora), Doctorita Plusica, alte serii cu niste dinozauri carora imi scapa numele. Iar DVD_urile de la Discovery pe diverse teme sunt foarte ok. In plus exista canale online pentru documentare pe orice tema. Legale.

    Vom vedea mai tarziu ce vom face, acum sunt mici, este adevarat ca nu li se pare ciudat ca nu stiu cine este Pokemon sau Violeta.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Farmaciile care isi fac cea mai agresiva reclama castiga enorm, am si bunicii si socrii si parintii innebuniti de cardurile de la HelpNet, Catena etc. Le tot spun ca sunt reduceri false, pe moment inteleg apoi iar uita. Si cand vad diferentele raportate de exemplu la preturile de la Farmacia Tei simt ca innebunesc, Uneori sunt si de 100%. Este adevarat, Tei nu are un lant si e greu de ajuns mereu in acel punct al orasului dar totusi…In fine, cum era…”Reclama, sufletul comertului!”

    Mi-e frica de momentele in care vor incepe sa ii imite pe ceilalti copii. Noi ne uitam la alte seriale dar pentru ca totusi, din cauza costurilor, am prins cablul abia din preadolescenta incolo, am avut timp sa ne formam un caracter fara ne lua dupa prostiile pe care le vedeam. Imi aduc si eu aminte de Beverly Hills, Melrose Place ca sa nu zic de chestii mai de copii gen Salvati de clopotel. Dar eram deja in ultimii ani de generala, primii de liceu.

    Apreciază

  6. Nu mai este asa, au facut o Farmacia Tei foarte mare, tot pe acelasi bulevard. Au cred ca 20 case de marcat, este ok chiar si in weekend. A ramas si cea veche. In plus multe suplimente (gen ce dau copiilor ulei de peste, catina cu miere etc) se pot comanda si online si imi vin la serviciu. La fel, de la Bebe Te imi iau laptele praf, cremele, scutecele online, sunt mai ieftine decat in marile lanturi de hipermarketuri.

    Apreciază

    • Eu am fost in farmacia noua inainte de Craciunul trecut (adica 2014). Am luat niste produse Ziaja care imi plac mult, la cele mai mici preturi. Noroc ca se vindeau la etaj, la raionul de cosmetice, pt ca nu as fi stat la parter: coada inconjura de doua ori magazinul. Cu tot cu cele douazeci de case. Dar poate ca s-au schimbat lucrurile intre timp. In plus, acum au un magazin si aproape de mine, la Sun Plaza, unde nu e aglomerat.

      Apreciază

  7. Noi nu mai avem televizor de mult timp (eu de 8 ani, V care are 7 ani a crescut pana acum, deci, fara).
    Nu ne lipseste deloc, avem computer si tableta 🙂 Mult mai placut sa iti poti alege singur informatia si sa nu fii nevoit sa stai lipit de ecran fara sa faci pipi pentru a nu pierde nimic pana la sfarsitul filmului.. 🙂
    Ca amanunt amuzant, cand am ajuns cu cititul la sfarsitul postului tau (foarte pertinent, delicios si interesant ca intotdeauna) V era langa mine si a vazut reclama animata dintre text si comentarii si a zis: „animatia asta te invita: sa alegi un aparat sau celalalt 🙂 Nu poti sa parasesti pagina fara sa dai click 😉 ”
    QED ca sa zic asa 🙂

    Apreciază

    • Iti multumesc pentru compliment. Si te asigur de toata invidia mea ca puteti fi fericiti si deconectati de realitatea televizata 🙂
      De asemenee, iti multumesc ca ma anunti ca am publicitate in pagina. Eu nu o vad, in calitatea mea de autor al blogului. Probabil ca a bagat-o WordPress-ul de cand am inceput sa am mai multi cititori…
      Poti sa imi spui la ce anume era reclama?

      Apreciază

    • Foarte inspirat: reclame la pariuri pe un site de mamica! :-))) Multumesc pentru informatie, trebuie sa bag un disclaimer, ceva, sa ma delimitez de reclamele astea, la produse pe care nu le-as recomanda.

      Apreciază

  8. Si eu am devenit de vreo luna cititoare si acum simt nevoia sa spun urmatoarele 🙂
    1. Imi place perspectiva voastra asupra vietii – e energica si reala;
    2. Unele articole lasa un ecou in subconstient – de cateva ori gandindu-ma la ele atunci cand traiam propriile mele „articole”;
    3. Si pentru ca tot era vorba despre reclame – de ce apare reclama la vopsea de par pe un canal de desene animate?
    Dupa reactia initiala a picilor, si anume, sa imi iau si eu, singuri au ajuns la concluzia ca nu am nevoie.
    Dar asta a fost un singur exemplu fericit, pentru ca la reclamele cu mezeluri sau iaurtele colorate, lucrurile au stat mai greu – a fost nevoie de munca de convingere mai puternica, care s-a lasat cu experimentare si compromis, cum ar fi: luam iaurtul, aruncam continutul si pastram cutia 🙂

    Apreciază

    • Eu cred ca lucrurile profunde se pot spune si cu umor. Ma bucur mult ca ai inteles acest lucru si ca ai reusit sa vezi, sub aparentza puerila, temele serioase pe care le propun meditatiei. Si multumesc ca mi-ai impartasit acest lucru.
      In ceea ce priveste reclamele, sunt o groaza de mamici care se uita, de voie, de nevoie, cu copiii lor la desene, macar reclame pentru varsta lor sa vada si ele, saracele 🙂

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s