Evenimente pentru copii şi nu numai, în luna mai, în Bucureşti

V-am zis eu că nu mai e cazul să credem în prognozele meteo? V-am zis! V-am zis eu să nu vă planificaţi timpul liber în funcţie de cum dau cu bobul cei de la INMH? V-am zis! Şi v-am zis eu să aveţi mereu la îndemână o manta de ploaie? V-am zis-o şi p-asta! Vremea de Paşti de anul acesta confirmă înţelepciunea spuselor mele. Şi mai confirmă şi sloganul bine împământenit la noi în familie de câţiva ani încoace: „Mama are întotdeauna dreptate.” Ce nu am putut prevedea a fost că ne-am petrecut săptămâna de vacanţă de dinainte de Paşti pe drumuri între Giurgiu, Bucureşti şi diverse clinici, cu ganglionii Lunei umflaţi „ca un sac cu nuci” (l-am citat pe medicul ecografist). Suspectă de boala pupicilor (nu, nu de petele acelea albastre din reclama cu tratamentul cu pupici, ci de mononucleoză – afecţiune numită şi „boala sărutului”, după modalitatea de transmitere), a trebuit să îi facem, cu scandal, o groază de analize şi investigaţii care nu au revelat nici un virus anume. Iar copilul, care oricum nu avea nici un alt simptom şi se simţea bine, mersi, s-a dezumflat aproape complet în câteva zile. Nu am putut prevedea nici că, după toate emoţiile astea cu boala copilului, o să cad eu însămi la pat, răpusă, cel mai probabil, de acelaşi virus misterios. Sâmbătă a început să mă doară în gât, noaptea nu am prea reuşit să dorm, iar de duminică încoace am avut o frumuseţe de amigdalită supra-infectată, cu zeci de săbii boante care îmi atacau amigdalele la fiecare tentativă de aglutinare, dureri în fiecare osişor al trupului meu odată tânăr şi rezistent şi episoade alternative de febră şi frisoane, de m-am sculat abia acum din pat. De obicei, câinele nostru era cel căruia i se întâmplau necazuri din astea în zile de mare sărbătoare şi la mare distanţă de casă, astfel încât să ne fie greu spre imposibil să găsim un doctor, dar iată că s-a luat, iar victima nescrisei legi conform căreia cele mai multe îmbolnăviri au loc în weekend am fost eu. Abia ieri spre seară m-a văzut un medic; m-a cam certat că am aşteptat să se agraveze atât, mi-a dat o reţetă de antibiotic şi mi-a ordonat să sug doza maximă de Faringosepte permisă – ceea ce mi-a amintit de copilărie, când nu exista abundenţa de dulciuri de acum şi când savuram medicamentele astea care, bonus, îmi mai şi lăsau o minunată limbă maronie cu care mă puteam juca vreme bună în oglindă.

În fine, nu ca să mă plâng m-am ridicat adineaori din pat, deşi pot profita şi de această cale de comunicare pentru a-mi cere scuze tuturor cărora nu le-am putut răspunde la mesajele cu urări (nu am putut nici măcar apăsa cu degetul pe o tastă, fie ea de telefon sau de calculator). Ci ca să vă (re)amintesc de tentaţiile Bucureştiului din următoarea perioadă, la care vă urez să puteţi ajunge sănătoşi, spre deosebire de noi, care vom fi probabil în carantină o perioadă bună de timp. Am primit o groază de reacţii recunoscătoare după articolul de data trecută, despre evenimentele din Bucureşti la care se poate merge cu copiii, aşa încât acum mă simt întrucâtva datoare să vă povestesc despre ce am mai aflat înainte să cad pradă viruşilor.

Pe 5 mai, odată cu minunea de festival al luminilor, Spotlight, care va umple de culoare nopţile bucureştenilor până duminică şi despre care v-am povestit şi data trecută, va începe şi expoziţia de artă contemporană Art Safari, desfăşurată anul acesta într-o locaţie nouă, vizavi de Banca Naţională de pe Lipscani. Nu vă speriaţi de descrierea pompoasă pe care o găsiţi pe site, poate fi mult mai distractiv decât pare. Noi am fost la ediţia trecută, organizată încă în fostul service Ciclop de pe Magheru, şi Luna nu a tras prea tare de mine să mergem acasă, aşa cum mă aşteptam. Nu am intrat în pământ decât de vreo două ori, când fiică-mea a afirmat suficient de vocal încât să audă tot etajul că nu îi place una sau alta dintre operele de artă expuse, autorul acestora fiind, din păcate, de faţă, în sală. Ba chiar i-au şi plăcut câţiva artişti, în special cei cu tablourile mai viu colorate şi cei care făceau nişte machete tare drăguţe, cu omuleţi. Culmea e că şi mie tot cam aceiaşi mi-au plăcut, ceea ce poate devoala o oarecare imaturitate estetică, dar nu îmi pasă. Şi ne-au mai plăcut şi graffiti-urile de pe pereţii vechiului Ciclop, pe care mă îndoiesc că le vom regăsi şi în noua locaţie, eleganta clădire din care îmi cumpăram, într-un trecut îndepărtat, pantofi. În schimb, organizatorii promit în premieră organizarea unor ateliere pentru copii în cadrul evenimentului, aşa că va fi cu siguranţă ceva atractiv şi pentru ei în cele 10 zile de expoziţie.

Aceste două manifestări de artă contemporană constituie un fel de preambul pentru marele eveniment artistic, BB7, desfăşurat în perioada 26 mai – 30 iunie. În mod paradoxal, deşi numele ne-ar duce cu gândul la ceva pentru bebeluşi, nu este vorba despre aşa ceva, ci despre a şaptea ediţie a Bienalei de artă Bucureşti. Prea multe nu vă pot spune, m-am cam pierdut pe site-ul organizatorilor, scris într-un limbaj mult prea pretenţios şi preponderent în engleză, dar presupun că, până la deschidere, se vor clarifica lucrurile pe acolo şi vom putea afla şi programul evenimentelor la care ne putem duce cu cei mici.

Trecând de la arta plastică la arta creşterii copiilor (vai, ce frumos am spus-o pe-asta!), am auzit de desfăşurarea a două conferinţe deopotrivă interesante şi gratuite, miercurea viitoare, aproximativ în acelaşi timp: la ora 18:30, Atelierul cu mămici despre ce înseamnă cu adevărat ADHD, organizat sub egida Totul despre mame şi, la ora 19:00, conferinţa de parenting cu tema „Educaţia pozitivă şi Teoria Inteligenţelor Multiple”, organizată de Shakespeare School. Sper să mai fie locuri disponibile pentru înscriere, mie îmi sună interesant ambele subiecte propuse discuţiei.

Şi trecând de la BB7 la BB8, ajungem la cel mai interesant eveniment din viitorul apropiat, după părerea mea, care este tot gratuit: Tech 4 Kids. Pentru cine nu ştie, BB8 este un roboţel simpatic din ultimul film Star Wars, iar el va fi prezent la această primă expoziţie interactivă pentru preşcolari din Bucureşti, unde cei mici îl vor putea programa să vorbească şi să facă giumbuşlucuri. Deşi se adresează unei categorii de vârstă deja depăşite de fiică-mea (3-6 ani pentru expoziţie, 7 ani şi aproape jumate fiică-mea), ceva mă face să cred că i-ar plăcea de minune să meargă şi ea acolo. Luna pare mult mai pasionată de tehnologie decât mine, visând la drone de ziua ei, în timp ce eu nici măcar cum se produce curentul electric nu îmi prea pot imagina. Tocmai evitarea producerii unor brontozauri în ale tehnologiei, ca mine, îşi doresc şi organizatorii de la avangardista grădiniţă TEKO Kindergarten, atunci când afirmă că tehnologia asta care pare să ne acapareze copiii, transformându-i în dependenţi asociali şi rupţi de realitate, nu poate fi evitată, dar că există soluţii pentru a-i transforma pe cei mici, din simpli consumatori, în viitori adulţi independenţi şi adaptaţi la lumea reală, care ştiu să controleze tehnologia şi să o folosească constructiv. O groază de gadget-uri au fost aduse de peste mări şi ţări pentru a putea fi testate de către copii la această expoziţie. Iar dacă mai adăugăm la roboţei şi ochelarii de realitate virtuală mersul pe apă, construcţiile cu cărămizi în mărime naturală şi posibilitatea de a folosi o bormaşină (putem să găurim ce vrem, uraaa!), obţinem tabloul complet al unei ieşiri educativ-distractive, de weekend, pentru toată familia. Trebuie doar să intraţi pe site şi să vă înscrieţi; fiind gratuite, locurile riscă să se epuizeze rapid. Evenimentul se desfăşoară la hotelul Caro, presupun că pe locul defunctei Fabrici a Iepuraşilor, pentru cine mai ţine minte acea adunare anuală, dinaintea Paştelui, de ateliere de creaţie şi activităţi interesante, precum brutăritul sau olăritul, la care se putea participa plătind în moneda locală, Iepuroi-ul, şi pe care am deplâns-o şi Luna, şi eu, după ce nu s-a mai organizat. Să sperăm că această nouă expoziţie, Tech 4 Kids, va reveni şi ea la anu’, poate chiar extinsă, cine ştie, la categorii de vârstă potrivite şi pentru noi. Şi, vă rog, întrebaţi-ne din timp dacă suntem sau nu apţi de participare în perioada respectivă, ca să nu mai avem surprize d-astea cu viruşi, s-a înţeles?

BB8

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Evenimente pentru copii şi nu numai, în luna mai, în Bucureşti

  1. Cum legile lui Murphi sunt legi ”naturale”, sunt implacabile!
    Asa ca asta este!
    Un sac de bani nu se ia, dar ”boala sarutului” din prima.
    In privinta artei contemporane, cum nu sunt cool, nu inteleg nimic si nu ma intereseaza!
    Dupa mine, hiperactivitatea duce sine die la deficit de atentie, dar suna mai cool, ADHD.
    Atata timp cat la atelierul pentru mamici nu va pune sa dati medicamente impotriva ADHD la copii, totul este benefic.
    Nu te chinui prea mult cu intelegerea producerii energiei electrice. Chestia asta a inteles-o Faraday la 1831, noi doar folosim ce a inteles el.
    Mergand pe linia asta, prin simpatie, nici eu nu prea imi pot imagina gramatica si legile ei.

    Apreciază

    • Tocmai pentru ca s-a umplut lumea de „psihologi” de ocazie si a inceput sa se cam faca exces de diagnosticul asta de ADHD e bine sa aflam de la specialisti cum sta, de fapt, treaba si care sunt simptomele afectiunii reale, pentru a o separa de un simplu surplus de energie sau, si mai banal, un copil activ care se plictiseste.
      Si iti multumesc mult pentru solidaritate. Intr-adevar, mi se intampla sa ma simt ca ultimul om de pe lume care nu intelege ceva atat de simplu ca dansul electronilor, de exemplu. Si atunci imi prinde bine sa aflu ca nu sunt chiar singura, singurica 🙂

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s