Tabăra continuă, educaţia la fel

Ştiu că unii dintre voi aşteptau relatări la cald despre a treia zi de tabără a fiică-mii, dar nu am avut materie primă. Doar în a patra dimineaţă m-a mai sunat plângând, să îmi spună că cineva a băgat-o cu capul la fund în piscină (o gonflabilă ceva mai mare decât un cazan de ţuică profesionist) şi că o doare gâtul de atunci. Pentru o vreme, m-am îngrijorat, gândindu-mă la fracturi cervicale şi alte grozăvii pe care numai o mamă anxioasă şi le poate închipui. Câteva hohote de plâns mai târziu, însă, am înţeles că era vorba despre o durere ÎN gât, şi nu DE gât:

– Probabil de la apa pe care am înghiţit-o, a explicat copilul.

Iar când a povestit şi că nu ştie cine anume a ţinut-o la fund, dacă era, citez, „fată, băiat, om sau câine”, m-am lămurit definitiv că nu e grav.

Şi vârcolacii par a se fi întors în mormintele lor, deci copilul nu mai are motive de sunat prea des, iar atunci când o face îmi povesteşte cu entuziasm despre noii ei prieteni, care sunt toţi mai mari decât ea (cu excepţia lu’ „asta mică” – colega ei de cameră). Presupun că este vorba despre echipa Cailor Marţieni, împreună cu care a ieşit pe ultimul loc la jocurile de tabără, e drept, dar şi-a descoperit o nouă şi neaşteptată pasiune: şedinţele. Au şi câte trei-patru pe zi, spre ciudata încântare a Lunei. Vremea nefiind prielnică drumeţiilor sau călăriei, organizatorii taberei au trebuit să le găsească alte ocupaţii copiilor şi aşa se face că echipele de jocuri au fost nevoite să petreacă mult timp împreună, pritocind strategii de atac şi cimentând relaţii de prietenie. Luna pare să fi cimentat mai ales prietenia cu un băiat de 12 ani, despre care mi-a povestit aseară, cu oareşce evlavie, că are o pasiune:

– Ghici care!, m-a invitat ea.

– Nu ştiu…

– Stelele!

M-am mirat că nu m-a pus să ghicesc de trei ori, ca de obicei. Apoi mi-am dat seama că era, de fapt, nerăbdătoare să îmi povestească despre ultima şedinţă avută cu prietenii ei, în care au privit spre cer, iar băiatul cu pricina le-a vorbit despre galaxii şi, citez din nou, „supra-extreme” (ce-or fi şi alea, dacă or fi ceva…). Am bănuiala că, la întoarcere, va deschide în sfârşit acea carte de astronomie pentru copii primită la Bookfest, care nu a tentat-o până acum, deşi e atractiv ilustrată şi îi şi cunoaşte pe traducători – o mamă şi fiul ei de clasa a treia, absolut de invidiat! Şi mai am bănuiala că cineva a trecut pe locul doi în gândurile fiică-mii: băieţelul dintr-a doua, cu nume de împărat roman, cu care se întâlneşte Luna de o vreme încoace, seara, în parc şi tac împreună. Şi mai mic, şi mai tăcut, şi fără pasiuni celeste… nu-i prevăd un viitor sigur alături de fiică-mea!

Anunțuri

5 gânduri despre „Tabăra continuă, educaţia la fel

  1. Inseamna ca s-au descoperit noi corpuri ceresti. Bine ca am aflat si eu, cu aceasta ocazie, despre „supra-extreme”.
    Are dreptate, de unde sa stie cine a fost cel care a tinut-o cu capul sub apa! Putea fi orice vietate!
    Atata timp cat iti povesteste totul nu ai nici o teama.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: S-a terminat tabăra, au început poveştile | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s