Expresii care ar trebui interzise

Mâine fac 46 de ani. Ca de obicei, de ceva timp încoace, nu mă bucur că mai îmbătrânesc cu un an în acte. Până spre patruzeci, profitam de orice ocazie (sau le cream) pentru a organiza ceva festiv, cât de mic: aniversări cu surprize, cine romantice, băi, dormitoare – ştiam să fac din orice obiecţel un accesoriu şic pentru acompanierea unui moment de neuitat, în vederea căruia mă pregăteam cu entuziasm, uneori zile, alteori doar minute, în funcţie de circumstanţe. Eram specialistă în realizarea unor meniuri sofisticate, chiar dacă doar încropite din ceea ce aveam la îndemână, în frigider, aveam mereu mintea plină cu idei de surprize pentru cei dragi şi şifonierul plin cu rochii de ocazie şi lenjerie sexy. Mă simţeam bine cu mine însămi, iar asta se vedea în bucuria cu care trăiam şi în felul în care arătam, cu ani buni mai tânără decât media celor de vârsta mea.

Apoi s-a îmbolnăvit mama, apoi s-a născut fiică-mea, apoi am îmbătrânit brusc. Entuziasmul aşteptărilor nu îşi mai avea rostul, în condiţiile în care, de la o zi la alta, apăreau mereu surprize (neplăcute, de data aceasta). Nopţile nedormite şi responsabilităţile uriaşe care mă copleşeau uneori m-au făcut rapid, în numai câteva luni, să nu mai dau nimănui motiv nici să mă fluiere pe stradă, nici să se mire la auzul vârstei mele. Şi cum să mă mai îmbrac elegant când drumurile mele se limitau la parc, piaţă şi cratiţă, inexorabil cu un copil mic atârnat de mine? Ca să nu mai vorbim despre lenjeria sexy, care a devenit motiv de clandestinitate la noi în casă, după ce pudica mea fetiţă m-a văzut îmbrăcată cu o cămaşă de noapte mai vaporoasă. După aventura aceea nocturnă, cu maşini arzând în parcare şi alergătură în baston prin cartier, îmi propusesem să mă întorc la cămăşile de noapte sexy, pentru orice eventualitate de dezastru, măcar. Doar că, atunci când am încercat să fac asta şi am dezgropat din şifonier un astfel de articol vestimentar, Luna (scorpie încă de la cinci ani, cât avea la acel moment), m-a certat zdravăn:

– Mama, asta e cea mai proastă rochie a ta.

– De ce?

– Păi uite cum ţi se văd chiloţii prin ea!

Avea dreptate, puteam să o contrazic? Şi aşa se face că am renunţat la a mă mai îmbrăca „prost”, pentru a nu da exemplul nepotrivit copilului… Dar, dacă fizic trebuie să mă mulţumesc cu vârsta pe care o am şi o arăt din plin, mintea mi-a rămas, totuşi, tânără. Şi nu e un clişeu. Chiar am descoperit cu mirare că gândesc exact ca în adolescenţă, că am aceleaşi temeri şi timidităţi ca atunci, că sunt la fel de naivă în încrederea mea în oameni şi că visez tot la idealuri tinereşti (ca dragostea, muzica şi un râs sănătos), în loc să am dorinţe „mature” de stabilitate financiară sau de lux material opulent. Şi asta după ce am avut revelaţia că ochii mamei mele şi-au păstrat uimirea până la aproape nouăzeci de ani; era un copil ascuns, de fapt, în spatele acelor ochi verzi, poate singurul lucru rămas neschimbat după atâta vreme, martor al frumuseţii ei de odinioară.

La toate astea mă gândeam ieri, la volan, venind spre casă. Eram nehotărâtă dacă să marchez cumva momentul cu o masă festivă – între timp, Luna mi-a rezolvat nehotărârea, organizându-mi ea o petrecere-surpriză: şi-a invitat acasă câteva prietene, pentru o petrecere în pijamale; cred că va fi distractiv (pentru ele). Mă întristasem, iar, la gândul trecerii de neoprit a anilor peste corpul şi speranţele mele. Apoi mă îmbărbătasem cu acest gând minunat al eternităţii tinere a spiritului, mă hotărâsem să fiu mai veselă, totuşi, e doar o aniversare şi nu înmormântarea mea, ce naiba!, dădusem tare radio-ul şi fredonam optimistă melodioarele astea la modă în ziua de azi, care o bucură atât de tare pe fiică-mea încât sunt nevoită să le ascult şi eu, în buclă, până ajung să-mi placă şi mie, cât de cât… în fine, mă pregăteam să trec cu mai mult curaj peste încă un prag anual ce mă apropie de mult-temutul 50 (wow!), când a sunat telefonul. M-am uitat la ecran (nu mă spuneţi Poliţiei rutiere, vă rog) – era agenta imobiliară pe care am însărcinat-o să îmi găsească chiriaş pentru apartamentul mamei. Trebuia, deci, să răspund, suna a bani apelul acela:

– Săru’ mâna!, am auzit eu în receptor.

Şi cam atât a ţinut entuziasmul meu.

Cred că există expresii care ar trebui interzise prin lege, sub ameninţarea unor sancţiuni drastice, eventual penale. Ca de exemplu „Săru’ mâna” spus de o puştoaică de douăzeci şi ceva de ani unei tinere de doamne de patruzeci şi puţin. Nu-i aşa că ar fi o idee bună?

Anunțuri

21 de gânduri despre „Expresii care ar trebui interzise

  1. Nu stiu daca ai simtit, dar tocmai te-am imbratisat tare-tare. La multi ani, sa fii sanatoasa si sa traiesti asa cum iti doresti! ❤
    P.S. Si mie imi zice saru'-mana fata de la tigari, oricat as obiecta. Acum deja m-am obisnuit, nu-mi mai dau lacrimile chiar de fiecare data. 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. La muulti ani!
    De acord cu tine, sa se interzica!
    La noi nu exista saru’ mana, dar hm, nu incape dubiu, oamenii ma iau la mevrouw. Adica doamna. Si uneori ceva gen domnita, imi scapa cuvantul acum, dar e clar intre domnisoara si doamna, si ma simt mai tanara 😃 dar nu prea des
    Eu in ultima vreme caut (si am si gasit, dar astept toamna ) o clinica unde sa ma imbunatatesc un pic, asa, de o minima cochetarie, niste fillere si oleaca de botox 😃 costa cat un ceas mai fistichiu, nu-i vreo avere, vreau sa incerc. Prietenele mele fac misto, zic ca nu stiu ce sa mai fac de atata bine, dar e fix ca faza cu rochia prin care se vad chilotii 😃face bine moralului
    Ah, wk asta am cautat si eu prin sertare ceva danteluri. Zero. Nada. Si erau niste vremuri cand as fi facut misto de bumbacul de prin dulapurile de acum. .. dar eh, cand da asta mic ping la 1 la 2 si la 3 dimineata, nu’s daca mai adoarme la loc daca apare ma-sa in fundul gol 😃

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc, si pentru urari, si pentru comentariul asta care m-a facut, ca de obicei, sa rad.
      Daca vrei, iti trimit eu cutia mea cu danteluri etc., ca si-asa nu le mai folosesc si cred ca ar fi bine sa nu le gaseasca Luna prin casa (deja a venit la mine, acum vreo cativa ani, cu tovarasa ei de joaca si cu o pereche de catuse cu blanita bleu cu sclipici: „Mama, putem sa ne jucam cu astea? Te roooooog…” Si s-au jucat 🙂
      A, si vezi ca inca astept sa imi spui cum o cheama pe nora ta Luna la VOI acolo (ca vad ca gata, esti olandeza get-beget).

      Apreciază

      • Moon, Moon draga de ea 😊
        Catuse cu sclipici suna mai bine decat eu jos la parter cu un prieten de-ai consortului, consortul sus incercand sa bage bestia la culcare si strigand de sa ma stie si vecinii : honeeeey, do you know what kind of underwear was our son wearing all day? YOUR underwear 😐 (mici, negri, de bumbac 😐) bine ca nu i-a adus sa ni-i si arate

        Apreciat de 1 persoană

          • Imi e greu sa descriu cum se pronunta, ca e limba Lui, nu si a noastra, e asemanator cu felul in care se scrie . Eu nu aud toti diftongii, mor astia mici de ras corectandu-ma degeaba. Dar sa auzi cum in camera alaturata un pui de roman invata un pui de olandez sa zica Gheorghita, priceless 😆
            Sa ai o zi frumoasa si luminoasa, remember, age is just a number (mai am motivationale din astea daca mai vrei, stau f bine cu teoria, sa stii 😊)

            Apreciat de 1 persoană

  3. La multi ani Alunita!
    Pana la 25 de ani ni se pare ca suntem prea tineri pentru ceea ce am vrea sa facem. Apoi incepem sa realizam ca anii se aduna prea repede.
    Este un punct de vedere gresit!
    Trecerea timpului este un proces inexorabil. Sa ne bucuram ca suntem parte a acestui proces.
    In loc sa adunam anii, mai bine sa privim la starea de sanatate, care dupa mine este mai importanta decat varsta.
    Sanatatea este bunul cel mai pret al omului, dar pentru care, in general, facem foarte putin. Cat o avem, nici nu ne intereseaza existenta ei!
    Pentru ce sa ne stresam cu un lucru asupra caruia nu avem nici o putere?
    Oricum, pentru mine esti foarte tanara!
    Multa sanatate!

    Apreciat de 1 persoană

    • Multumesc mult, Mihai. Intr-adevar, perspectivele se schimba mult de-a lungul vietii. Ca si prioritatile. Acum imi doresc cel mai mult sa ii fie bine copilului, iar noua sanatate. Ceea ce iti doresc si tie, bineinteles!

      Apreciază

  4. La multi ani Alunita!
    Eu de citesc de ceva vreme si chiar daca de obicei nu ma exprim azi tin neaparat sa iti urez „la multi ani!” (Chiar daca e cu intarziere) pentru ca imi esti tare draga..☺️

    Apreciat de 1 persoană

  5. Cu ceva intarziere, „La multi ani, Alunita draga!”…Am calatorit si nu prea am comunicat pe facebook…OOOOOOFFFFF…Eu mereu astept sa o vad in oglinda pe cea de acum cativa ani, desi am cam uitat si eu cum aratam! Varsta ma infurie, ma supara…desi, cu siguranta, ar trebui sa multumesc Domnului ca traiesc! Pana acum cativa ani faceam mari drame de ziua mea…inca mai fac urat….La comentariile mele cum ca nu m-ar bucura varsta mea, o colega de liceu(ce-i drept foarte dedicata exclusiv studiului, cu mari realizari profesionale, sau in special profesionale, fascinant de urata in tinerete, devenita mai frumoasa acum, cand conteaza mai mult ce iti exprima ochii si mintea…) mi-a spus ca e o prostie sa ma simt in varsta, ca ce daca imbatranim, suntem frumosi si asa(ea era chiar mai frumoasa!)…si ca varsta nu ar conta… Eu inca mai sunt cumplit de cocheta incat sa ma lupt cu anii, kilogramele(cu astea am perioade cand ele castiga in mod evident)…dar…constat suficient de des ca sunt mult mai tanara decat multi tineri si decat multe tinere(care imi spun saru’-mana!!! 🙂 )… Stiu ca e mai mai important cum te simti si nu cati ani ai dar eu tare as vrea sa si arat mai tanara, nu numai sa ma simt…Un adevar, insa, il constat tot mai des…nu te poti simti tanar daca nu esti sanatos…e mai trist sa fii tanar si bolnav decat mai in varsta si sanatos…anii trec…ne mai „tunam” si noi cumva…un pic de botox, un antirid, ceva jogging…si mai ales, mult, mult citit…cred ca asta , in mod sigur, ne tine tineri….alergia la idioti…si asta ar mai fi o solutie de pastrare a tineretii… O sa mai caut solutii…si o sa si gasesc! Refuz sa fiu batrana si refuz si ideea ca tu, Alunita, ai imbatrani! Nu ai cum! Esti curioasa, vesnic nelinistita, cam perfectionista dar te suportam asa…. Iti propun sa pornesti un club al celor care refuza sa imbatraneasca…si sa ma incluzi..oricum, mai ai prietene frumoase, vad! Te imbratisez!

    Apreciat de 1 persoană

    • In mod clar esti muuuult mai tanara decat mine, Dorina. Tu inca lupti, inca speri, inca te revolti… Imi place mult comentariul tau, il simt iesit direct din suflet si iti multumesc pentru el. Adica sarumana, am vrut sa zic 🙂

      Apreciază

      • Da da…. :)…Oricum, si eu am adoptat solutia de a creste cu copilul meu, acum insurat….. Incerc sa inteleg fiecare varsta, uneori reusesc si imi fac prieteni tineri( a nu se citi aiurea….)… Te imbratisez draga mea luptatoare! Sarumana!

        Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s