O listă lungă de recomandări de activităţi pentru copii şi nu numai

Zic „nu numai” pentru că în vara asta am fost cu fiică-mea, pentru prima dată, la teatru „pentru oameni mari” şi ne-a plăcut tuturor! Vă povestesc mai jos despre ce e vorba. S-a adunat o listă lungă, lungă în ultimele trei luni şi jumătate de când nu am prea scris despre activităţile noastre, şi le voi lua pe rând.

Deci nu v-am povestit despre cum am mers la Bookfest şi Luna a aflat de ce zboară vrăjitoarele pe cozi de mătură de la însăşi autoarea cărţii, şi a înşirat mărgele în standul tizei sale din Soy Luna (serial la care nu ne uităm, desigur), şi a desenat semne de carte la standul Usborne (care poate fi găsit până pe 18 septembrie în Mall Promenada), şi şi-a luat cărticele pe care chiar a intenţionat să le citească, şi… câte şi mai câte activităţi frumoase şi gratuite, multe dintre ele, se pot face la un târg de carte!

Nu v-am povestit nici cum nu am mers la teatru, la Gaşca Zurli, deşi ne-am dus până hăt, la Buftea, pe 1 iunie; dar atât de multă lume adunată pe un singur tăpşan ca acolo eu nu am mai văzut, nici un singur vânzător de apă/suc/ronţăieli/prăjituri la o coadă de câteva zeci de părinţi cu copii mici atârnaţi de mână nu mai văzusem; aşa că ne-am urcat imediat la loc în maşină şi ne-am întors acasă. Tare mi-e teamă că intenţia Lunei de a vedea vreun spectacol de-al celebrei trupe nu se va materializa prea curând!

Nici despre concertul de pe iarbă, de a doua zi, din Herăstrău, care mi-a dat o stare total opusă nu v-am povestit. Tot un tăpşan, dar mai mititel, cu mult mai puţini spectatori, într-o seară plăcută, pe malul lacului… De mult nu m-am mai simţit atât de bine. Pe micuţa scenă au urcat pe rând Alina Manole, a cărei voce sună mult mai cald live decât înregistrată (şi care tocmai îşi lansase o carte pentru copii, eu nu o ştiu, dar poate că merită căutată), apoi Gyury Pascu, care m-a surprins cu un repertoriu vesel şi foarte uşor de fredonat, de s-a făcut fiică-mea că nu mă cunoaşte, atât îi era de ruşine de cum cântam în gura mare acolo, pe păturica pusă la dispoziţie de către organizatori, şi ultimul, Ducu Bertzi, ale cărui cântece am descoperit surprinsă că încă le mai ţin minte, de pe vremea Cenaclului Flacăra. Concertul făcea parte dintr-o manifestare mult mai complexă, organizată de Opera Comică pentru Copii, iar directoarea Operei era şi ea acolo, în blugi şi cântând cot la cot cu noi: Felicia Filip. I-am mulţumit, de altfel, doamnei Filip pentru seara specială şi i-am spus că e o tipă mult mai mişto decât m-aş fi aşteptat de la o cântăreaţă de operă. Ceea ce a părut să o bucure să audă. Îmi este mie un pic cam peste mână să ajung până în Giuleşti, dar îmi propun să fac efortul acesta în curând, să vedem şi noi un spectacol de operă pe înţelesul copiilor.

Nu v-am povestit nici că am fost cam dezamăgită de B-Fit in the Street de anul acesta, şi doar mă ştiţi ce fan de cultură stradală sunt! Am fost în seara de sâmbătă şi mi s-a părut mult diluată calitatea reprezentaţiilor: un spectacol de teatru la înălţime lungit prea mult pentru câtă substanţă oferea, de fapt, trupe sărace în simbolistică, actori plictisiţi care au încropit de-o paradă săracă şi obosită… Cam aceeaşi senzaţie amară mi-au lăsat, de altfel, şi alte manifestări culturale organizate cu repetiţie în această vară – ca Roaba de Cultură şi Copacul cu Cărţi, unde m-am simţit minunat anul trecut. Acum a fost o oarecare „fuşereală”, o umbră a ediţiilor trecute, fără program clar, fără capete de afiş şi chiar fără afiş pe alocuri. Cred că Arcub ar trebui să (re)devină mai exigent în legătură cu calitatea proiectelor pe care acceptă să le finanţeze. Nu de alta, dar e păcat să coborâm şi mai jos ştacheta aşteptărilor culturale plătite din banii publici ai bucureştenilor.

Nu ne-a prea plăcut la concertul Queen – deşi l-am adorat pe Adam Lambert când l-am descoperit, acum mulţi ani, la American Idol, trebuie să recunosc că nimeni nu poate şi nu ar trebui nici măcar să încerce să îl înlocuiască pe Freddie Mercury. Şi de la concertul When Violin Meets Guitar din Herăstrău am plecat, cu urechile varză de la încercările (nereuşite) de revizitare a unor clasici ai muzicii de toate genurile. Şi ce-mi mai plăcuseră băieţii ăştia când îi văzusem, demult, pe net…

În schimb, ne-a plăcut la concertul Alexandrei Uşurelu împreună cu Mircea Vintilă de la Casa Universitarilor. S-a petrecut acolo în vara asta o serie de spectacole sub numele Backyard Acoustic Season de mult bun gust, le-aş zice, cu voci adevărate şi instrumente calde, în mijlocul unei curţi surprinzătoare din centrul Bucureştiului. Încă se mai petrec concerte acolo, de fapt, dar nu ştiu pentru câtă vreme: mâine cântă Travka şi Lucia. Şi ne-a mai plăcut şi la un concert cu ceva Piazolla şi jazz (super vocea Dalmei Kovacs, pe care o ştiţi ori de la Vocea României, ori din adaptarea în română a cântecelor Elsei din Frozen, mai bună decât originalul, după părerea mea) din curtea casei Cesianu – un proiect început şi necontinuat, de re-dat viaţă unui spaţiu istoric proaspăt renovat de pe Calea Victoriei.

Spre sfârşitul lui iunie, am încercat-o pe Luna la un atelier de robotică. Am profitat de oferta Academiei Inventeaza.ro şi am mers cu toţii, într-o dimineaţă, la un seminar gratuit. Copiii au făcut muzică la portocale şi aerobic cu un instructor-robot cât palma, iar adulţii au ascultat poveştile unei organizatoare entuziaste, despre cum copiii de la cursurile lor au inventat deja lucruri minunate şi premiate pe la concursuri, ca ghiozdanul care te avertizează că ai uitat să îţi iei tot ce îţi trebuie pentru şcoală. Sau despre cum nu prea au găsit până acum sprijin în România, unde totul e complicat şi birocratic, dar au primit imediat suport din ţări ca Anglia, unde oamenii ştiu să recunoască valoarea unui proiect interesant. Sau despre cum nici măcar în Săptămâna Altfel nu au reuşit să penetreze, cu atelierele lor,  în şcolile Capitalei, păzite de cerberi din ale căror capete vor cădea, sper, odată cu demararea concursurilor „pe bune” de directori de şcoală.  Din păcate, şi deşi s-a distrat de minune acolo, Luna nu a manifestat vreo înclinaţie spre acest domeniu de mare viitor al roboticii, aşa că nu o vom înscrie la cursuri, dar cred că, dacă aveţi un băieţel de puţin opt anişori, ar merita să îi încercaţi aptitudinile acolo. Seria nouă începe peste două săptămâni.

Al doilea şi ultimul atelier la care am dus-o pe Luna în vara asta a fost din seria Caravana Muzeelor. Mi se pare o idee foarte frumoasă să organizezi vizite cu scop în muzeele mai mult sau mai puţin cunoscute ale Capitalei, pentru a-i antrena pe copii în activitate. Noi am fost, de exemplu, la muzeul Theodor Aman, unde cei mici au vizitat mai întâi casa memorială a marelui pictor şi apoi au fost aşezaţi la o masă, în curtea răcoroasă a muzeului, şi au pictat aşa cum s-au priceput ceea ce tocmai văzuseră în interior. Totuşi, aş recomanda aceste activităţi, care nici măcar nu sunt costisitoare, copiilor cu ceva înclinaţii artistice.

Pentru Luna, în vara asta a mai fost şi deja tradiţionala tabără de echitaţie Be You de lângă Avrig (găsiţi aici posibilitatea de early booking pentru cea din noiembrie).

Apoi vacanţa în Bulgaria – o mare greşeală, dar vă voi povesti altădată de ce spun asta.

Apoi multă joacă cu căţeii de la Giurgiu – şase bucăţi proaspete de puiuţi s-au adăugat în această vară găştii respectabile de maidanezi deja existente în curte, tot din greşeală, dar spre marea bucurie a Lunei.

Apoi, din nou la Capitală, am bifat marea premieră despre care vă povesteam la început: prima piesă de teatru pentru adulţi la care a mers fiică-mea. La început am crezut chiar că era prea pentru adulţi şi am avut ceva emoţii. Fusesem asigurată că poate fi văzută şi de către copii, dar începea cu un minunat cadru în penumbră în care se pupau unii de mama focului pe scenă. Dar nu a fost nimic deplasat acolo şi, cu excepţia unor dialoguri cu fin substrat sexual (prea fin ca să se prindă un copil), replicile s-au menţinut într-un registru foarte decent. Am râs la piesa aceea. Nu cât să cad sub masă – oricum, nu aş fi avut loc, era plin spre înghesuit la Mulanruj, teatrul-restaurant unde s-a ţinut reprezentaţia – ci cât să mă simt bine. Până şi Luna, care se uita cu atenţie doar la scenele cu „Gianina din Las Fierbinţi”, a râs la o poantă: una cu Scoooby Doo, pentru că pe aceea a înţeles-o şi ea. Dar nu neapărat pentru momentele comice v-aş recomanda să vedeţi piesa aceasta, ci pentru textele inspirate care propun, pe lângă umor, şi subiecte de meditaţie amară şi, mai ales şi mai ales, pentru jocul foarte, dar foarte bun al lui Octavian Strunilă. Eu nu-l ştiam pe băiatul ăsta (deşi se pare că e vedetă pe la televizor) şi a fost o mare revelaţie pentru mine să descopăr un actor-regizor-scenarist care mi-a amintit oarecum de Horaţiu Mălăele, nu prin stil, ci prin inteligenţa şi naturaleţea jocului. Mergeţi să vedeţi piesa, dacă puteţi, chiar astăzi. Se numeşte „Cum se face” şi se joacă deseară, din nou la Mulanruj şi sper ca pe viitor să aibă parte şi de sala de teatru adevărată pe care o merită această poveste despre condiţia omului deştept într-o societate din ce în ce mai plină de proşti. Despre viaţa noastră, adică.

Şi mai am câteva recomandări pentru ieşiri în perioada următoare. Le pun cu liniuţă, că tare m-am lungit deja:

  • În weekendul 16-18 septembrie se organizează Zilele Bucureştiului, cu parade, târguri şi concerte în atât de multe locuri încât cred că e imposibil să nu ajungeţi măcar într-unul.
  • Tot sâmbăta asta, în Herăstrău, are loc un eveniment ecologic, Redu amprenta de carbon, cu activităţi antrenante pentru toată familia şi cu încununarea, pe seară, sub forma unui concert Smiley la care intrarea este pe bază de baterii uzate sau electrocasnice mici; eu am pus deoparte deja o pereche de căşti wireless, alături de o pungă mare cu PET-uri şi doze de aluminiu pe care o păstrez pentru intrarea la altă manifestare interesantă, Desculţ în iarbă, de pe Insula Artelor din parcul IOR. Noi oricum reciclăm absolut tot, de ce să nu şi primim o recompensă imediată pentru asta, în afară de protejarea naturii pe termen lung?
  • Mai este şi Ham Fest în weekend. Am fost acolo de două ori şi tare aş vrea să reuşim să ajungem şi acum, pentru că este o atmosferă senină şi zâmbitoare, cu mulţi căţeluşi bine crescuţi, demonstraţii şi competiţii – o încântare pentru toată familia!
  • Până pe 21 septembrie mai puteţi să vă faceţi fotografii profesioniste în cadrul campaniei Portret de şcolar de la Sun Plaza. Şi, dacă tot mergeţi la mall, poate îi urcaţi pe cei mici şi în balonul cu aer cald care le stă la dispoziţie acolo până pe 16 octombrie: ar fi o experienţă inedită şi sigură, balonul fiind legat la sol în permanenţă. Ambele activităţi sunt gratuite, cu observaţia că în balon pot urca doar copii de maximum 25 de kilograme (ceea ce înseamnă că noi trebuie să ne grăbim: Luna are 24 şi un pic, deja…)
  • Tot gratuite sunt şi spectacolele, pentru vârste diferite, de la teatrul Replika, care a început o nouă stagiune ce se prevede foarte interesantă, prin subiectele abordate. V-am povestit deja cum fiică-mea a fost cucerită total de piesa pe care a văzut-o aici în primăvară şi sper să îi placă la fel de mult şi cea pentru care am rezervat locuri luna viitoare (locul e destul de mic, rezervările sunt necesare).

Şi ar mai fi multe de scris, pentru că Bucureştiul pare să-şi fi luat un mare avânt cultural zilele astea şi ne copleşeşte cu tentaţii. Dar o s-o fac săptămâna viitoare, când o să vă povestesc în câte locuri am reuşit să ajungem în weekendul acesta şi ce ne mai aşteaptă în următorul. Doar un teaser mai bag şi gata: iMapp în Piaţa Constituţiei şi Pasărea Rock la Basme cu Cai. Atât.

Anunțuri

18 gânduri despre „O listă lungă de recomandări de activităţi pentru copii şi nu numai

  1. Vineri e si Parking Day pe Lipscani, tot imi propun de ceva ani sa ajung, dar cum vinerea e zi lucratoare, deh, nu prea am reusit. Citind activitatile cultural-recreative ale Lunei, ma simt vinovata :)) Fii-mea a bifat doar mult stat in aer liber, o tabara, o vacanta la mare, o luna la tara si la bunica (unde a vazut un film la cinema, daca se pune, a scos-o pe mama dupa 25 de ani din nou la cinema), apoi cateva zile la cort la munte cu taica-su, apoi doua zile la cort cu noi la Dunare si un eveniment Minimax in parcul IOR. Fara concerte de muzica misto, piese de teatru, ateliere educative si alte cele cum ati facut voi. Brusc, simt ca n-a facut nimic educational vara asta si presimt ca nu vom recupera nici in perioada imediat urmatoare 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Noi am fost într-o seară din timpul săptămânii la Roata Mare din Herăstrău și ne-am dat amândouă, deși pare comercial, era prima dată când vedea Bucureștiul de sus, a fost foarte fericită, nu mai contenea să imi spună ce bine ne distram ( și acasă ce bine ne-am distrat!). Mai sunt și alte jocuri acolo, fiecare cu 10 lei/ tură.
    În altă seară am fost la Balotesti, la Edenland, unde pot face cățărări în copaci copiii începând cu 4 ani, dar este și loc de joacă în aer liber cu profil de cățărat, sunt și cai, atelier de pictură pe ceramică, restaurant.

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu am fost in niciunul dintre locurile astea… Am urcat in roata din Oraselul Copiilor, acum cativa ani, exact din acelasi motiv: voiam sa ii arat orasul de sus. Partea nasoala e ca sunt anxioasa, deci pentru mine a fost o maaaaare incercare…
      Iar Edenland a fost toata vara pe lista mea de to do, mai ales datorita casutelor din copaci, dar pana la urma nu am mai ajuns. Ar fi meritat sa facem drumul, zici? Ai fost cumva si la Comana, ca sa faci o comparatie? Ca la Comana am fost noi si stim cum e – iata, am mai fost undeva in vacanta asta si am uitat sa scriu aici :-))))

      Apreciază

      • Am fost la Comana când ea era mai mică și nu putea face nimic din lucrurile de acolo. Mi se pare că sunt mai multe trasee la Edenland, mai mare spatiul si optiunile.Iar pentru mine e mult mai aproape.Căsuțele din copaci arată grozav, însă nu păreau locuite.

        Apreciat de 1 persoană

  3. Esti super tare, cunosti o multime de activitati privind actele de cultură ale cetatii. Daca ma intrebi pe mine, nu stiu daca pot enumera ceva, de aici din Sibiu, cu toate ca si aici sunt o multime.
    Oricum, nu sunt obisnuit cu spectacolele moderne.
    Am crescut cu umorul lui Caragiale, cu Birlic, maestrul Giugaru, neegalatul Radu Beligan si multi altii de talia lor.
    Apropo, ati fost la parcul de distracții din Comana?
    Cred ca Luna va fi incantata, este foarte frumos!

    Apreciat de 1 persoană

    • Da, am fost de doua ori la Comana, iar Lunei i-a placut, intr-adevar, sa se dea cu tiroliana peste lac. Din pacate, am ajuns de fiecare data aproape de ora inchiderii si nu a facut si traseele prin copaci. Data viitoare!
      Cat despre Sibiu si spectacole, era cat pe ce sa venim acolo maine, sa vedem nu stiu ce premii muzicale care or sa aiba loc in Piata Mare. Ar fi fost oarecum in drum spre nunta unei nepoate din Maramures. Dar, cum pana la urma nu m-am incumetat sa plec singura la drum atat de lung (Edi nu putea sa mearga), am renuntat…

      Apreciază

  4. Multumumi pt recomandari!

    In vacanta Tudor a petrecut mult timp la bunica la tara. Am avut doua evenimente triste in familie (am lipsit 3 saptamani din Bucuresti), am reusit pana la urma sa ajungem la timp ca sa-l pregatim pt tabara. Iar in august am fos cateva zile la mare.

    Inainte de vacanta, am bifat si noi concertul Queen (mult asteptat de copil, e mare fan). Cum spunea sotul meu, cea mai buna varianta (din pacate, si cea mai scumpa) ar fi fost sa stam in tribuna. Noi am avut bilete la Golden, a fost foarte greu pentru copil sa vada scena, era foarte cald (nu ptea respira, desi am incercat sa evitam zona cea mai aglomerata). Si nici nu a fost prea incantat de Adam Lambert live (tocmai pt ca ii place foarte mult Queen, a avut probabil alte asteptari). I-a placut mai mult concertul Brian May & Kerry Ellis (chiar a fost super!).

    Si noi mergem destul de des la Opera Comica pentru copii. Anul trecut am vazut Coana Chirita, Fetita cu chibriturile (spectacol de balet, nu m-am asteptat sa-i placa atat de mult), Baronul Munchaussen si un spectacol-lectie despre instrumentele de percutie (sunt variante pe mai multe teme, se poate alege in functie de preferinta copilului). Pentru 6+ le recomand pe primele 2 si spectacolele-lectie, Munchaussen este putin dificil de inteles (in program este specificat 14+). Tot aici se poate merge (contra unui pret modic) in back-stage (ii insoteste cineva de la teatru, le explica o multime de lucruri, au posibilitatea sa-l intalneasca pe actorul care a jucat rolul principal in specatcolul pe care l-au vazut).

    In ceea ce priveste targurile de carti, la Bookfest a fost ok insa nou ne place mai mult Gaudeamus (asteptam cu nerabdare editia de anul acesta, din Noiembrie).

    Ca si loc de distractie pentru copii, recomand si No Gravity (noi am fost la doua zile de nastere acolo, insa se poate merge si individual). Pe timpul verii au organizat excursii de o zi pe munte, petreceri nocturne la cort (mi se par idei super pt perioadele din vacanta cand stau copiii acasa, la noi nu a fost cazul insa lui Tudor i-ar fi placut mult sa poata merge).

    Apreciat de 1 persoană

    • Si eu iti multumesc pentru pareri si recomandari, asa cititori „vorbareti” tot sa am! 🙂
      Chiar eram curioasa cum v-a placut la Queen. Avantajul de a avea biletele cele mai ieftine a fost ca, in spate, era loc berechet: am stat pe jos, ne-am fugarit un pic etc., tocmai ca sa nu plictiseasca Luna, pentru ca spectacolul nu era prea, prea…
      Cat despre targurile de carti, asa este, la Gaudeamus a fost mereu mai bine, poate si datorita spatiului mai potrivit, din pavilionul mare 🙂

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s