Unde-s trei, puterea creşte!

Obişnuiesc să îi citesc fiică-mii ceea ce scriu despre ea pe aici. Cu mici excepţii – atunci când scriu lucruri pe care chiar cred că e prea mică pentru a le înţelege corect. De fiecare dată ascultă cu mare atenţie şi, la sfârşit, îşi dă cu părerea asupra stilului literar şi potenţialei audienţe a articolului, de obicei prin chicoteli entuziaste sau mormăieli îngândurate. Acum câteva luni, după ce i-am citit nu mai ştiu ce relatare a unei boacăne de-a ei, m-a întrebat:

– Mama, dar n-ai putea să scrii şi tu măcar o minciună despre mine? Trebuie să fie totul, totul adevărat?

– De ce?, m-am înduioşat eu, simţindu-mă cu musca pe căciulă pentru devoalarea nemiloasă a prostioarelor ei.

– Ca să par şi eu mai vedetoasă, aşa…

Presupun că a continuat să o macine problema, deoarece săptămâna trecută s-a trezit tare bucuroasă, într-o dimineaţă:

– Mama, ştii ce vis frumos am avut? Aveam un fan nou. Pe Antonia (n.a. cântăreaţa). Îţi citea blogul şi mă suna pe mine, să mă felicite pentru ce fac.

Ştiam de unde i se trăgea brusca celebritate onirică: cu o zi înainte, primise o invitaţie la un atelier. Era o scrisoare frumoasă, personalizată, cu numele ei, în care organizatorii îi scriau că le plac poveştile ei şi că o aşteaptă cu drag să construiască un ceas. Nici nu a mai contat că nu suntem deloc genul „bricoleur”, că nu am ţinut niciodată în mână vreo sculă mai serioasă sau că avem deja suficiente ceasuri prin casă, Luna a ţinut să mergem neapărat la eematico. Sincer, şi mie mi-a plăcut felul în care îşi pregătiseră evenimentul, cu mare atenţie la detalii, aşa că am mers cu drag acolo, sâmbătă dimineaţă. L-am luat cu noi şi pe tatăl Lunei, singurul din familie dotat cu simţ practic, îndemânare şi cunoştinţe utile în domeniul bricolatului. Şi bine am făcut, pentru că el a fost cel care a avut ideea designului viitorului ceas. Şi cam atât. Restul lucrurilor le-a făcut chiar Luna, ajutată, bineînţeles, de cei de la eematico: de la tăiatul placajului cu bonfaierul electric până la lipitul cifrelor cu pistolul, cu trecere prin netezire cu şmirghelul şi pictura pe lemn. Cât despre mine, am dat câteva indicaţii verbale, dar esenţiale, ca de obicei. Nici nu era nevoie de mai mult, pentru că totul fusese foarte bine plănuit de către organizatori, după cum bănuisem. Sunt mulţi, serioşi şi entuziaşti.

Vă recomand măcar o incursiune în spaţiul eematico: au multe idei interesante de activităţi, de la atelierele personalizate (în care te poţi duce să confecţionezi ceva ce îţi doreşti, cum ar fi o casă de păpuşi, de exemplu) la taberele de vacanţă tematice (în care peste o sută de copii s-au distrat învăţând lucruri utile, vara trecută) şi de la Săptămâna Altfel la petreceri tematice. Au cursuri utile pentru dezvoltarea abilităţilor cu adevărat necesare în viaţă şi o timpurie orientare profesională – aspecte total ignorate de şcoala noastră de astăzi. Găsiţi pe site oferta completă, inclusiv pe cea a atelierelor de tip Maker Duo, la care am fost noi şi de la care am plecat deopotrivă cu bucuria unui timp de calitate petrecut în familie şi cu regretul că s-a terminat:

– Mama, putem să mai facem unul, te rooooog?, m-a întrebat Luna când şi-a dat seama că ceasul nostru este aproape gata, deşi eram acolo de vreo două ore şi jumătate.

A, şi să nu uităm că am plecat de acolo şi cu un ceas funcţional, totuşi.  Plus un cuvânt nou, cu care fiică-mea a contracarat chiar adineaori încercarea lui taică-său de a o închide la jocul fazan:

El: Idee.

Ea: Eematico.

sa-incepempare-periculosinelctcprodusul-finit

Anunțuri

3 gânduri despre „Unde-s trei, puterea creşte!

  1. Are dreptate Luna, cu o propaganda sustinuta ajunge usor mai ”vedetoasa”. Sa fie numai vedeta, nu este suficient, dar daca este ”vedetoasa” suna mult mai potrivit momentului.
    Am retinut contributia ta substantiala: ”am dat câteva indicaţii verbale, dar esenţiale, ca de obicei”. Te-ai comportat ca un general adevarat. Ai vorbit ”la general”,scurt, clar si concis, de restul amanuntelor, sa se ocupe ceilalti lucratori ai statului major.
    Cand copilul era pe culmile creatiei, in plin avant, ai vrut sa plecati.
    Vaaai, cat de prozaic!
    Ce daca ati stat doua ore si ceva, mai faceati cateva ceasuri, poate decorati cu ele fiecare perete al casei.

    Apreciază

  2. Pingback: Recomandări, un pic întârziate, pentru weekend | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s