Toamna se numără spectacolele

Joi seară am fost la teatru. Se anunţa o piesă educativă şi chiar aşa a fost: o ocazie pentru fiică-mea de a învăţa expresia „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Era o nouă producţie a companiei Petec, aceeaşi care i-a dăruit Lunei „cea mai frumoasă piesă din viaţa ei” („Fapte vitejEşti”) şi am rezervat locuri la ea de cum am auzit că se va juca la Festivalul Internaţional de Teatru pentru Copii. Nu de alta, dar la „Fapte vitejEşti” eu nu am mai avut loc în sală şi doar am tras cu urechea de pe hol la ce se întâmpla pe scenă – şi chiar şi-aşa îmi plăcuse şi mie foarte mult. Dacă tema primei piese fusese frica, iar copiii fuseseră sfătuiţi să şi le sigileze bine pe ale lor în nişte borcane şi să scape de ele, tema acestei a doua piese, „Pe bune”, se anunţa a fi minciuna. Dar nu a prea fost. A fost un talmeş-balmeş fără cap şi, mai ales, fără coadă, după părerea mea, pornit de la povestea lui Pinocchio şi ne-ajuns nicăieri. E drept că eu nici nu sunt mare fană de teatru contemporan, care „revizitează” clasicii făcându-i de nerecunoscut, dar sunt convinsă că nişte trupuri care se arcuiau, târau, udau, urcau unul pe altul şi alte asemenea, pe un fond muzical sărăcăcios, deşi asigurat live de doi muzicieni, şi cu un text mult prea improvizat, nu aveau nicio legătură cu întâmplările băieţelului de lemn. Nici singura idee clară pe care am înţeles-o eu – apropourile la încrâncenarea părinţilor de a-şi duce copiii la şcoală – nu avea absolut nicio legătură cu scopul declarat al piesei: să-i învăţăm pe copii că minciuna nu e bună. Măcar la prima piesă cu regie modernă pe care am văzut-o, acum peste douăzeci de ani, „Au pus cătuşe florilor”, am înţeles de ce noi, spectatorii, am fost aşezaţi în acelaşi plan cu actorii, care s-au preumblat tot timpul printre noi în puţele goale. Aici nu am înţeles nimic. Şi chiar mi-a părut rău, pentru că sunt convinsă că echipa aceea inimoasă de actori poate mult mai mult de atât. Îi voi urmări, oricum, în continuare.

Iar o dezamăgire de o seară nu înseamnă că nu vom recidiva, fix peste o săptămână, la alt spectacol de teatru: „Copii răi” la Replika, în cadrul programului lor de toamnă de spectacole educative şi dezbateri curajoase. În prezentarea piesei se spune că „este un spectacol despre sistemul de educaţie din România, despre formele de violenţă care transformă o pedeapsă aparent banală într-o ameninţare colectivă, despre relațiile de putere copii-profesori-părinți”. Am nevoie, din când în când, de un sprijin în faţa copilului meu, de o confirmare că nu am greşit atunci când am mutat-o dintr-o clasă în alta şi apoi am luat-o complet din învăţământul de Stat, tocmai pentru că am observat acolo lucruri pe care puţini le vedem, în toată amploarea lor şi cu toate efectele nocive pe care le vor avea asupra copiilor noştri pentru tot restul vieţilor lor. O să vă povestesc dacă îmi voi regăsi propriile impresii pe scena acelui teatru.

Şi vom mai merge undeva săptămâna viitoare, pentru că s-a deschis robinetul de spectacole în perioada asta. În weekendul următor, vom vedea nu unul, ci două spectacole la Palatul Copiilor, ambele cu foşti concurenţi de la „Românii au talent”. Va fi mai întâi cel de sâmbătă, 15 octombrie, cu bunicuţa Julieta, dacă o mai ţineţi minte pe acea păpuşă aparent vorbitoare, mânuită de o ventriloacă (probabil că nu e corect feminimul ăsta…) cu mult simţ al umorului, Crina Zvobodă. Fiică-mea o mai ţine minte, bineînţeles, şi de-abia aşteaptă să o vadă şi live, nu numai la televizor. Mai ales că nebunatica bunicuţă şi-a făcut şi câţiva prieteni-marionetă de când nu am mai văzut-o şi vine împreună cu ei la spectacol.

Iar a doua zi, duminică 16 octombrie, mergem la „Aventuri în Bubbleland”, unde o s-o revedem pe Claudia Stroe, fata cu cele mai mari baloane din lume. De săpun. Pe ea mi-o aduc eu aminte clar, pentru că m-a uimit cu ceea ce a reuşit ea să facă în emisiune, dintr-o găleată cu apă şi săpun, plus câteva sfori. Am mai văzut de atunci, în diverse ocazii, încercări de-ale unora sau altora să fabrice baloane uriaşe, dar nu a ieşit niciodată ceva atât de spectaculos şi de sensibil ca show-ul fostei finaliste de la „Românii au talent”. Şi ea şi-a făcut prieteni de atunci, în spectacolul acesta fiind însoţită de un magician care va aduce un plus de senzaţional pe scenă – de parcă mai era nevoie de aşa ceva.

Deci, dacă vreţi să ne întâlnim în weekendul următor, ştiţi unde ne găsiţi. Ne va face plăcere să facem cunoştinţă şi în realitate cu voi, dacă veniţi la Palatul Copiilor, unde ne simţim un pic ca acasă, la cât de des mergem. Cât pe ce să fim acolo şi în weekendul celălalt, la alt spectacol al unui fost „român talentat”. Doar că la acela nu vom putea ajunge, până la urmă. În schimb, veţi putea ajunge voi, pentru că luni o să pun la bătaie, aici pe blog, două invitaţii la spectacol. Ţineţi aproape!

Anunțuri

3 gânduri despre „Toamna se numără spectacolele

  1. Deja sunt obisnuit cu deprinderile tale de om de nota zece, participativ la evenimentele de cultura ale cetatii pentru cei mici.
    Este bine ca cei preocupati de asa ceva au pe cineva care le deschide calea.
    Privind arta moderna… ce sa spun… nu inteleg mai nimic!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: Întâlnire de gradul trei | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s