După ce mi-am încasat-o suficient, fiind muştruluită de toată lumea ba că nu mă pricep la arhitectură, pentru că nu-mi las copilul să deseneze case în formă de piramidă inversată, ba că nu ştiu cum e cu poezia, pentru că i-am corectat propoziţia „Ariciul are aripi”, am hotărât să fiu mai suportivă şi înţelegătoare cu puseurile de suprarealism ale Lunei.
De aceea, atunci când a venit de la şcoală cu caietul scris aşa
m-am entuziasmat de mama focului:
– Vai, Luna, dar e foarte, foarte frumos!
– Îţi place? M-a lăudat şi învăţătoarea, s-au mirat şi colegii ce frumos e! Au venit şi cei de la after să-l vadă!
Uite de-aia o laud eu mai cu măsură: că exagerează şi şi-o ia în cap! Am pipăit hârtia:
– Nu, nu e abţibild!, a ţopăit fericită Luna în jurul meu.
– Dar arată ca unul!, m-am mirat eu.
– Nu-i aşa??!!, plesneşte ea de fericire.
– Dar ai avut… cum îi zice…
– Şablon? Nu, nu am avut şablon. Toate sunt din capul meu!
Adevărul e că îmi place pe bune. Combinaţia de culori, inspiraţia de a-şi decora numele, toate animăluţele astea fantastice…
– Ştii care îmi place mie cel mai mult, mama?
– Nu.
– Broscuţa!
– ??!!
– Aia de la „N”, mă lămureşte ea.
A, era şi o broscuţă acolo. Cu patru picioare. Mă întreb uneori, păstrând proporţiile, desigur, oare cum s-o fi simţit mama lui Dali când venea la ea Salvadorică mic, cu felicitări de 8 Martie?
Eu cred că mama lui Salvadorică se simțea fix ca tine acum. 😄
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Confuza? 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀 😀 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Neavand mobil destept si aplicatii smechere, habar nu am ce ai scris aici, vad doar niste patratele pe ecranul meu de calculator „fix”. Dar banuiesc ca e de bine, totusi 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt niște omuleți care hăhăie… Na, dacă n-am avut jucărie de-asta când eram mică! Ha, ha, ha! (Adică 😄😄😄)
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asa da! Acum ii vad! Multumesc pentru hahaieli! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mvaaai, dar finalul e de milioane!
imaginaţia lui ştefan, însă, produce lucruri care ne împiedică să trăim în casă. implică sfori, legături, cabluri, telecabine, scaune răsturnate sau nu… totul, în mijloc.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Deci tu ai un Albertică la uşă 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
eu m-am intrebat cu ani in urma cum o reactionat mama lui Salvatorica atunci cand fiul ii picta peretii 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Evident, nu ii voi citi Lunei acest comentariu. Are suficiente idei si fara el 🙂
Apropo de pereti, am un prieten francez care imi povestea cat de tare a regretat tatal lui ca a refuzat la un moment dat oferta unui zugrav oarecare de a-i picta peretii. Dupa niste ani, a auzit din nou de zugravul cu pricina: il chema Marc Chagall si devenise celebru…
ApreciazăApreciază
Chiar ca are imaginatie, dar cand va invata si filosofie va descoperi ca ”lucrurile” si ”obiectele” sunt sinonime.
Pana atunci, insa, imaginatia poate zburda in voie.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, macar acum, in copilaria lipsita de griji, sa se bucure de imaginatie si de vise…
ApreciazăApreciază
:)) cred ca doar broasca as fi ghicit-o din toate animalutele alea.
sa le pastrezi pe toate ca pe comori. sunt ferestre inspre trecut si ocazii de ras cu pofta 😛
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pai si cu melcul ala evident de la L ce ne facem? :-)))
ApreciazăApreciază
e clar, n-am imaginatie :)) nu i-am vazut ochii (coarnele?) :))
ApreciazăApreciat de 1 persoană