Vă povesteam acum două săptămâni, în articolul acela de mi-aţi sărit în cap că nu apreciez arta copilului de a desena case care stau tot aşa (adică în cap), că intenţionam să o înscriu pe Luna la atelierul de Benzi Desenate de la Palatul Copiilor. Că îi place să deseneze întâmplări în stil de BD, dar nu are talent la desen. Şi că primise temă să îi ducă profesorului de acolo o „mostră” de poveste de-a ei.
Ei bine, săptămâna trecută i-a dus-o. Îi împărţisem în şase o coală de hârtie A3 şi îi spusesem:
– Desenează.
– Ce?
– Ce îţi place ţie mai mult.
Şi a ieşit imediat desenul de mai jos, care vă va confirma că sunt, de fapt, un critic de artă lucid şi pe care i l-a arătat profesorului de la Palat:
Vi-l citeşte Luna aici, dacă nu înţelegeţi:
(Legenda: câinele nostru de apartament este un „Gec” Russell foarte greu de ţinut în frâu, căruia ne adresăm preponderent şi cvasipermanent cu „Nuuuuuuu!!!!!!!!!!!!”.)
Voi ce credeţi, a primit-o sau nu la cursuri după aşa ceva?
Mama Aluniţă 
De coma asta cu „GEC, nuuuu!!!”
Eu cred ca a primit-o, pentru ca merita.
PS:Am dedus din povestea desenata ca pe Gec l-ati luat dintr-un adapost de caini, corect?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nuuu, pe Gec am dat bani grei, de la un „crescator” care se aneantizase deja dupa un an, cand l-am cautat sa il intreb ce boala genetica are cainele, ca sa stiu ce fel de tratamente sa-i fac.
In plus, adapost de caini avem noi la taticul Lunei: vreo 14-15 maidanezi avem acolo, deci… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Te citesc de ceva vreme si ma amuza sa vad cat de relaxata esti cu cresterea Lunei. Imi place si ca nu incerci sa cosmetizezi nimic, sa o lauzi sau altceva. Eu cred ca a primit o la curs, pentru ca a spus o poveste, chiar daca nu e desen de mare pictor aici.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Deci in sfarsit se vede ca am avut dreptate cu talentul ei la desen, ura!!!! Multumesc pentru comentariu, ma maguleste 🙂
ApreciazăApreciază
Inca o data se confirma ca nu are importanta ce prezinti, importanta este prezentatoarea sau ”prezentatuatoarea” si charisma ei.
Ce nenoroc pe Champollion ca nu intalnit-o inainte pe Luna, ar fi rezolvat cu mult mai repede si fara piatra de la Rosetta descifrarea hierogrifelor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daaa, ai vazut ca nici ea nu intelege prea bine ce a scris! :-))))
ApreciazăApreciază
Nuuuu, nu-i adevarat, doar s-a fastacit un pic. Toti artistii au emotii la filmari, se stie!
ApreciazăApreciază
Filmarile astea sunt, de obicei, duble, ca sa zic asa. Adica face copilul o chestie foarte misto si ii spun „Stai, nu misca, sa iau aparatul si sa mai faci o data!”. Drept pentru care nu mai au farmecul acela al naturalului, ci si un pic de „actorie” din partea ei.
O sa regret mereu ca nu am instalat camere prin casa, pentru acesti primi ani de viata ai ei, au fost sute de momente exceptionale pe care cu siguranta mi-ar fi placut sa le revad la batranete…
ApreciazăApreciază
Pingback: Răspunsul era „Da” | Mama Aluniţă