Pentru cine nu a fost la Gaudeamus (că n-oi fi fost singura care – şoc şi groază! – a lipsit de la târgul de carte)

Bineînţeles că nu am reuşit să pun rapid la poştă scrisoarea pentru Moş Crăciun, după cum intenţionasem, acum vreo două săptămâni. Mi-a crescut copilul suficient de mare încât să ştie pe ce lume trăieşte:

– Pe bune, mama?! Vrei să punem mâine scrisoarea la poştă?! Mai sunt… e mai mult de o lună până la Crăciun!, a calculat ea rapid, pe 7 noiembrie, atunci când i-am propus să desprindem lista de pe frigider. Nu!

Prin urmare, după câteva zile, lista s-a lungit. Spălam vasele când s-a întâmplat necazul. O auzeam în spatele meu, scrijelind la hârtia lipită de frigider, dar mă făceam că nu mă interesează. Atunci când a terminat, m-a întrebat ea:

– Vrei să ştii ce am mai pus pe lista lui Moşu’?

Şi, fără să aştepte eventuala mea încuviinţare, a început să turuie:

– Şaişpe cărţi cu fete de nouă, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece, şaisprezece ani şi cu câini.

Apoi, cu o voce mică de tot, aproape pierdută printre hohotele mele (care au început pe la „doisprezece” ani), a adăugat:

– Bicicletă. Şi te rog să nu mai râzi. Ce, nu există fete de nouă, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece şi şaisprezece ani?! Că ştiu eu că de-acolo te-a bufnit râsul!

lista-craciun-adaugita

Avea dreptate. Ce nu ştia era că iubesc mai mult decât orice pe lume aceste discuţii cu ea care mă fac să râd. Şi că îmi vor lipsi enorm atunci când se va maturiza şi nu va mai scoate perle inocente – cât mai târziu, sper eu, în mod egoist.

Dar să ne întoarcem la listă. Trebuie remarcat progresul faţă de anii trecuţi: a apărut dorinţa de cărţi. Nu de carte, totuşi, că nu prea ştiu eu copil atât de mic cu astfel de dorinţă. Dar de cărţi, da. A contat şi faptul că are o colegă care citeşte foarte mult, şi faptul că au la şcoală un program prin care copiii îşi împrumută cărţi reciproc şi regulat, şi faptul că, totuşi, a crescut suficient încât să fie atrasă şi de acest tip de activitate. Nu e o cititoare avidă nici acum, dar măcar câteva pagini pe zi tot citeşte, iar eu sunt tare bucuroasă să o văd cu o carte în mână, indiferent care este aceasta – iar de aici începe o nouă discuţie: e mai bine să îi permit doar anumite lecturi, pe care le consider eu de calitate şi potrivite vârstei, sau să o las să citească tot ce o atrage, doar pentru a o vedea, în sfârşit, citind? Până acum, se pare că am acceptat a doua variantă. Iar criteriile ei de selecţie sunt… tactile: o atrag cărţile plăcute la pipăit.

Gheaţa a fost spartă de o cărticică despre un căţel, numită Sid, pe care Luna a adorat-o şi, drept urmare, a citit-o singură-singurică până la sfârşit. Apoi mi-a cerut şi restul cărţilor din seria scoasă de Libertatea acum câteva luni. Din păcate, nu le-am mai găsit. Dar i-am oferit ocazia să îşi cumpere ceva asemănător ca stil.

Am profitat de o perioadă de reduceri la Cora (preţurile la cărţi au fost mai mici cu 30% la începutul lunii) şi am mers de două ori cu ea la cumpărături acolo. A luat vreo cinci titluri, aproape toate de la editura Arthur, care pare a scoate la foc continuu cărţi deosebit de atractive pentru copii. Avem acum, bineînţeles, cărţi cu căţei (Shiloh şi Dominic), cu porcuşori de Guineea (Dosarul Popcorn) şi cu o fetiţă care se întrevede a fi viitoarea mare iubire a Lunei, Tracy (din Povestea lui Tracy Beaker). Şi şi-a mai luat şi o carte cu vrăjitoare, de la Corint Junior, pe care încă nu m-am hotărât dacă să i-o ascund sau nu prin casă, căci ea uită uşor ce îşi cumpără.

Tot de la Arthur i-am comandat şi eu, pe net, nişte noutăţi (Eroina Clementina şi Talentata Clementina), din trei motive: 1. nu se găseau la Cora, 2. din descriere, pare că sus-numita Clementina seamănă destul de bine cu Luna a mea, şi 3. bărbatu-meu era nerăbdător să citească o carte nou apărută la editura Paladin, care e soră cu Arthur, şi ne mai trebuia ceva „greutate” ca să scoatem transportul gratuit.

Şi uite-aşa ajung şi la recomandările pentru oameni mari. Pentru că îmi închipui că e musai să vă recomand această carte pe care bărbatu-meu a devorat-o, pur şi simplu, cum nu l-am văzut absolut niciodată să facă cu altă carte: Furia roşie. Nu auzisem de editura asta până la Bookfest-ul din vară, unde aveau un stand plin doar cu exemplare din această carte. Al meu – mare fan S.F. – a răsfoit-o, a luat-o acasă şi a terminat-o în doar câteva zile. Apoi m-a pus să îi presez pe cei la editură să scoată mai repede volumul doi al trilogiei. L-au scos acum vreo două săptămâni şi pe acesta l-a citit în doar două zile. Acum tânjeşte după al treilea, dar presupun că va avea de aşteptat Bookfest-ul de la anu’. Săracul…

Cât despre recomandările mele personale, alt şoc şi groază, o să vă fac una dintr-un gen pe care nu ştiu unde să-l încadrez foarte clar (roman pentru femei sau pentru adolescenţi, psihologic sau thriller) şi pe care nu aş fi crezut că o să ajung vreodată să o citesc, cu pretenţiile mele de cititor rafinat. Dar am ajuns, pentru că am lucrat puţin la această carte. Şi am avut surpriza uriaşă de a descoperi, sub o aparenţă uşurică, o poveste de o dureroasă profunzime, cu descrieri de o mare acurateţe a unor trăiri teribile, brodate pe firul unor întâmplări cu suspans, care fac ca lectura să curgă rapid. Cartea se numeşte Cea mai norocoasă fată (eu aş fi păstrat şi „în viaţă”, din titlul original, pentru că era semnificativ în context) şi ar trebui citită, după părerea mea, de orice adolescentă care se pregăteşte să îşi înceapă viaţa sexuală. Şi de orice victimă a bullyingului şcolar. Şi de orice femeie care a fost, cândva, abuzată sexual. Citind-o, am rămas uimită de asemănarea pe care o regăseam cu propriile mele gânduri din liceu şi, din păcate, şi cu unele experienţe urâte din viaţa mea. Şi am ştiut că numai cineva care chiar a trăit acele lucruri le putea descrie atât de exact – lucru confirmat mai apoi pe net: autoarea, Jessica Knoll, a fost violată în grup, la cincisprezece ani. Foarte puţine femei, extrem de puţine au curajul să vorbească despre aşa ceva şi de aceea este cu atât mai lăudabil demersul acestei tinere care a pus totul pe hârtie, învăluit într-o doză inspirată de ficţiune uşor de citit, astfel încât să ajute alte fete care, ca şi ea, ar putea face greşeli uriaşe doar din dorinţa de a fi acceptate de către colegii ei mai frumoşi, mai bogaţi, mai cool…

Găsiţi cartea cu reducere astăzi pe Libris. Au acolo, de fapt, multe reduceri interesante la titluri nou lansate la Gaudeamus, în caz că vreţi să vă consolaţi dacă nu aţi ajuns la târg sau nu v-aţi permis să cumpăraţi prea multe la faţa locului. Vă recomand, de altfel, şi acest site pentru comenzi online: am comandat des de la Libris, mai ales că au cele mai mici preţuri, după părerea mea, şi transport gratuit, iar până acum, au fost prompţi de fiecare dată.

Am mai văzut pe net o ofertă foarte avantajoasă, la editura Univers Enciclopedic, care are reduceri la jumătate de preţ pentru foarte multe cărţi ilustrate pentru copii. Nu am văzut în realitate cărţile acestea, să ştiu dacă sunt lucioase, catifelate, bune sau rele, dar pe site arată foarte bine. Iar oferta e valabilă până pe 25 noiembrie.

După atâtea recomandări pozitive, am şi un singur lucru pe care vreau să NU vi-l recomand: editura Rao. Ştiu că au o groază de titluri interesante şi atractive, inclusiv pentru copii. Dar eu am hotărât să-i boicotez din vara trecută, când pur şi simplu nu am putut trece de prima sută de pagini a unei cărţi de la ei, într-atât de evident de slab era tradusă şi de plină de greşeli. Şi era doar picătura care umplea un pahar deja alimentat de multele volume luate de la Rao în ultimii ani, toate, fără excepţie, presărate de greşeli grosolane. E ca şi cum traducătorul ar fi folosit Google Translate, iar corectorul (dacă o exista) ar fi un fost corigent la limba română. E mare păcat să îţi baţi joc aşa de cititorii tăi, oricât ai încerca să compensezi printr-o aparenţă grafică de calitate. Şi trebuie să fim foarte atenţi la felul în care sunt scrise cărţile cu care îşi încep viaţa copiii noştri – pentru ei, orice greşeală contează.

Anunțuri

15 gânduri despre „Pentru cine nu a fost la Gaudeamus (că n-oi fi fost singura care – şoc şi groază! – a lipsit de la târgul de carte)

  1. La Gaudeamus gaseai seria de carticele cu animalute (parte din ele). 16 lei bucata. Are Laura o serie de 4 carticele cu imagini, pe alocuri, catifelate de la Editura InfoDar parca. I-ar placea Lunei ca sunt cu Micul Arici si prietenii lui, deci…cu animalute.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Subscriu legat de rao. Am citit the book thief în engleza, varianta editată în afară, apoi m-am hotărât să i-o cumpăr cuiva în română, drept cadou. Am luat varianta editurii Rao, ca asta am găsit, si am frunzarit-o de curiozitate, sa îmi reamintesc plăcerea primei lecturi. Nu numai că n-am gasit-o, dar m-am enervat groaznic. Dincolo de cuvintele ce mi s-au părut prost alese, n-au păstrat personalitatea cărții, ca să zic așa. În engleză naratorul era saracastic, ironic, în română.. nu era în niciun fel. Doar un narator banal, cu încercări timide de ironie. Au distrus magica cărții, pur si simplu. Așa ca da, si eu am rămas cu impresia că editura nu are traducători prea straluciti.

    Apreciat de 1 persoană

    • Uf, ce bine ca au mai observat si altii! Am o suparatoare tendinta de a generaliza, care nu este intotdeauna corecta. Dar zau daca nu am ajuns sa o aud si pe fiica-mea, atunci cand gaseste o greseala intr-o carte, sa zica: „Ia sa vedem, e de la Rao, cumva?”. Si se uita pe coperta si, stupoare, in noua cazuri din zece e de la Rao 🙂
      Stii ce am observat? Ca pustii de azi, cei care accepta tarife de mizerie pentru a traduce, stiu mai bine engleza decat romana. Le vine usor sa traduca, dar greu sa adapteze, pentru ca nu isi cunosc propria limba. Si pentru ca nu au suficienta cultura, si pentru ca nu au trait indeajuns pentru a capata o necesara experienta de viata, si pentru ca…

      Apreciat de 1 persoană

  3. Ai idee câte link-uri am deschise acum, din cauza ta? 🙂

    Mda, și eu am mania cu cărțile 🙂 Dar mai mult de la bibliotecă sau achiziționez minim necesar (2-3-5 pe lună 🙂 ) mai mult pentru copii, pentru că altfel nu am mai avea unde locui, ar fi doar o casă plină de cărți, și noi înghesuiți într-un colț :))
    Și cel mai tare mă bucură faptul că sunt contagioasă, soacra mea s-a hotărât ca de Crăciunul acesta să le ia multe cărți și mai puține prostioare, ceea ce a și pus în practică cu ocazia reducerilor recente, și chiar a luat chestii foarte drăguțe.
    Din cărțile cumpărate, unele foarte bune, altele mai puțin, profit de prilej să dăm și cadou când mai sunt invitați pe la câte o zi de naștere. Le păstrează foarte frumos, le apreciaza și au grijă de cărți (că altfel îi scalpează mami 🙂 ) și în felul acesta învață și despre cărți cum că ele trebuie să circule 🙂

    Sper ca în curând să se încumete și dra mea să bage singură la cărți (nu să le citesc doar eu), și ea are o prietenă nouă care citește, și mă bucur foarte tare. Chiar i-am împrumutat ceva cărți, și parcă am văzut și o mișcare slabă, pozitiva, de la a mea.

    Luna e demențială, nu ai cum să nu o iubești! 🙂 Succes cu lista! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Poate ne impartasesti si noua din lecturile voastre preferate, daca tot cititi atat de mult! Eu am incetinit mult ritmul dupa ce am nascut, poate din cauza varstei, poate din cauza copilului, poate e doar o faza…
      Si am si eu problema aia cu colectionatul, mostenita de la maica-mea. Am peste doua mii de carti in jur acum, cand scriu si stiu sigur ca multe dintre ele nu vor mai fi citite niciodata, dar nu ma pot desparti de ele 🙂

      Apreciază

  4. Și n-am zis despre cărțile din link-uri defapt 🙂
    Mi-au venit în minte atâtea cărți pe care le-aș recomanda Lunei 🙂 Tocmai aseară am terminat de citit o carte cu vrăjitoare, de la Corint Junior 🙂 „Războiul Vrăjitoarelor”, și mai am vreo două 🙂 M-am uitat și la Clementina dar am zis să mă abțin totuși 🙂

    Din seria celor simpluțe am 6-7 dinastea http://www.copilul.ro/concursuri/carti-pentru-copilul-tau-de-la-msz/ dar cred că Luna a depășit deja stadiul.

    Portalul magie este iar perfect pentru ea, ăsta l-am povestit eu, au apărut pâna la nr 16 acum http://ungrauntedenisip.blogspot.ro/2014/04/magic-tree-house.html

    Ce le-a mai luat soacra mea și mi s-au părut destul de bune, cât am răsfoit:
    Agatha Mistery
    „Povestea frindelului” e f frumoasă, eu am ascultat-o pe youtube, engl
    „Pixi” avem vreo 20 de cărticele
    „Repovestiri după Jules Verne”, sunt simplificate fără a fi afectat conținutul, și scurtate (150pag 🙂 ) mult mai accesibile pentru ei la vârsta asta http://www.elefant.ro/carti/carti-pentru-copii/povesti-povestiri/o-calatorie-spre-centrul-pamantului-repovestire-dupa-romanul-lui-jules-verne-222616.html
    Vezi că ai teatru radiofonic, foarte bun, cu câteva povești de Joules Verne, foarte frumos făcute

    „Vrăjitorul din Oz” de Baum, musai varianta originală, integrală, cred că s-ar descurca cu puțin ajutor, e foarte-foarte bună, te ține în priză.

    Să mai zic? 🙂
    Puștiulică ăsta de Brown merită studiat puțin, pare promițător, mai ales că și eu sunt majoritar cu SF :).
    Soțului îi recomand așa (o să mă pomenească 🙂 dar îi spui numai dacă are timp de citit, altfel ajungi cu cearcăne mari 🙂 )
    Paolini cu seria „Eragon”, tot puștiulică și tot excelent
    Jordan seria „Roata Timpului”, asta citesc acum, 1000 pag pe vol, sunt pe sfârșit de doi, excelent traduse, mă gândesc cu teamă dacă mă ține engleza, când nu o să le mai găsesc, pe net, traduse 🙂
    Ceva mai simple dar tot excelente: seria Vraciul de Delaney
    Sria Materiile Întunecate de Pullman, e de nedescris, preferabil în eng că-i mai savuroasă
    Si seria cu Narnia, e mult-mult peste fiml, care e excelent 🙂
    Și „Cavalerii de Smarald” de Robillard, titlul e o bălarie dar cărțile sunt fenomenale, doar două-trei sunt în ro, restul franceză :((

    Si am plecat până nu sunt măturată afar’ pe ușă 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Wow!!! Cred ca e cel mai lung comentariu pe care l-am primit vreodata! Multumesc mult pentru timpul daruit. Cum sa ma supar, va fi util multora! 🙂
      Raspund repejor la cartile pentru copii:
      „Razboiul vrajitoarelor” e fix cartea pe care si-a luat-o Luna si nu eram hotarata daca sa i-o las sau nu la citit. Nu ma dau in vant dupa magie etc., deci cred ca trebuie sa vad si eu mai intai despre ce e vorba.
      Cele de pe copilul.ro par intr-adevar depasite. Sau, mai bine zis, sarite, pentru ca Luna nu a prea citit, deci a sarit faza asta…
      Cele de pe site-ul tau arata bine si nici nu le-am mai vazut pana acum.
      Agatha Mistery nu a atras-o, am primit cu imprumut o carte din serie si am returnat-o aproape nedeschisa.
      Teatru stim, Oz stim, Jules Verne o asteapta in original sa mai creasca 🙂
      Iar recomandarile pentru tatici vor fi transmise destinatarului. Inclusiv cea cu cititul in engleza, pentru ca tocmai imi sugerase, cand a terminat „Furia aurie” si era amarat ca va avea mult de asteptat dupa volumul al treilea, sa il luam in engleza si sa-i fac eu cadou de Craciun traducerea :-))))

      Apreciază

      • „Războiul vrăjitoarelor” e ok, nu prea are treabă cu magia 🙂 Nu în sensul standard. La început mi s-a părut f slabă (aiuristică, îmbârligată, multe mențiuni ne-necesare, cam prințesoșică) dar pe parcurs a recuperat. Ajută dacă e citită cursiv și în timp relativ scurt (o săpt) să facă legăturile. Lor le-a plăcut mult. A doua jum și finalul o salvează și o ridică mult (zice și de partea a doua ceva 🙂 ). Dar nu cred că o poate citi singură încă. Mai am „Șoptindu-le vrăjitoarelor” (slăbuță dar probabil ok pt copii) și „O vrăjitoare îngrozitoare” (două povești, necitită încă).
        Portalul magic am … 12 🙂 Momentan sunt cam împrăștiate dar le recuperez 🙂 Vezi că le găsesti în engl pe net, sunt vreo 50 🙂 Le descărcasem și le-am citit (tradus instant) vreo 20, acum ceva vreme 🙂
        Lor le citim 15-30 min seara dintotdeauna, iar pt noi ce mai prindem, 50-100 pag când nu picăm de somn, majoritar pe tabletă, ceea ce simt că-i f dăunător pt ochi 🙂 Titlurile sunt adunate de-a lungul timpului, nu-ți imagina că citesc 5 ore pe zi 🙂

        Soțul e aranjat o vreme, să nu mă înjuri :)) Cred că găsește pe net cam toate cărțile, nu-s chiar noi.

        Apreciat de 1 persoană

  5. Vezi, n-ai știut ce-mi ceri, alta dată să nu mai ceri! :))
    Dacă vrei, cel puțin referitor la cărțile de copii, putem să facem schimb, defapt împrumut vreau să spun, să testăm ce le place, încerc să mă ațin la investiții în perioada asta 🙂
    Teoretic ajung in Buc în perioada cu 1 dec, putem să ne întâlnim chiar, sau prin poștă, e f ieftin transp la cărți, dar știu ca nu te omori după Poștă, lucru cu care empatizez perfect 🙂

    Pentru tine nu mai recomand nimic, mă împuști dacă mai scriu 🙂

    Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s