ADN patern

S-a întors fiică-mea cu bani azi de la şcoală:

– Ia uite, mama, am câştigat doi lei!

Nu am timp să mă mir prea tare, pentru că era deja hotărâtă să îmi explice cum s-a îmbogăţit, şi fără să o întreb eu:

– Fii atentă. X i-a dat lui Y doi lei. Apoi i-a cerut înapoi. Y nu a vrut să-i mai dea înapoi şi X s-a supărat şi tot insista, şi tot insista… Şi Y a început să plângă „Oaaaa! Oaaaa! Nu ţi-i dau! Oaaaa!”. Şi atunci m-am dus eu şi i-am cerut banii lui Y şi gata!

Ce? Cum? N-am înţeles nimic…

– De ce ţi i-a dat ţie şi lui X nu a vrut?

– Păi eu i-am dat un ornament de glob în schimb (n.a.: o dublură de carton din pliculeţele cu troli de la Carrefour). Şi a tăcut imediat.

– Şi X a tăcut? Că banii erau, totuşi, ai lui.

– I-am dat şi lui două dubluri de la magneţi şi gata.

Nu sunt hotărâtă: fiică-mea tocmai a realizat o tranzacţie avantajoasă, vânzând nişte articole pe care nu a dat niciun ban şi de care nu avea nevoie? Sau se antrenează pentru o carieră fructuoasă în negocieri de ostatici, salvări de sinucigaşi şi armistiţii de război? Oricum, indiferent de răspuns, nu pot decât să mă bucur că a început să contribuie de pe-acum la finanţele familiei.

Anunțuri

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s