Cadoul meu pentru Sf. Andrei: pâine şi muzică

Zici că sunt în campanie electorală şi promit mulţimilor pâine şi circ! Dar nu sunt. Pur şi simplu mi-am dat seama că nu ne ajunge pâinea în seara asta şi m-am apucat să fac eu una. Pentru că e mult prea ger afară pentru a ieşi să iau una gata făcută. Şi pentru că suspectez că suflă vântul prin magazinele de profil acum, când tot românul îşi face provizii până la sfârşitul anului deşi acestea vor fi închise pentru maximum o zi, două. Şi mai ales pentru că am o reţetă de pâine absolut infailibilă. Am făcut-o de atât de multe ori încât am învăţat-o pe dinafară (singura reţetă, de altfel, pe care o pot face şi în deşert, fără conexiune la internetul de unde îmi iau consecvent inspiraţia şi cantităţile pentru orice). Deci profitaţi şi încercaţi reţeta de mai jos, cu mulţumiri autorului pierdut în negura webului – dacă îmi iese mie, atunci clar îi va ieşi oricui!  Şi chiar dacă nu vă iese, măcar va mirosi frumos în casă în seara asta.

––––––-

Pâine de casă         

Ingrediente:

400 gr făină

225-250 gr apă (un pahar)

4 linguri ulei

7 gr drojdie uscată (un pliculeţ)

10 gr zahăr (o linguriţă, două)

8 gr sare (o linguriţă, două)

Mod de preparare:

Punem făina într-un castron mai mare, adăugăm drojdia în centrul făinii şi le  amestecăm împreună. Facem o gropiţă în mijloc şi adăugăm apa călduţă, uleiul, sarea şi zahărul şi începem să frământăm cca 10 minute (nu vă speriaţi, nu e greu deloc), până când sunt încorporate toate ingredientele, iar aluatul devine elastic.  Consistenţa aluatului trebuie să fie compactă şi uscată. Dacă e prea fărâmicios, adăugăm puţină apă, dacă e prea lipicios, adăugăm un praf de făină. Punem aluatul la crescut acoperit cu o pânză, în loc călduţ, pentru 40 de minute.

După aceea, răsturnăm aluatul pe masă, îi dăm forma dorită, îl punem în tava de cuptor (de chec, rotunda sau de muffinşi, dacă vrem chifle), unsă în prealabil cu ulei de măsline, acoperim cu un şervet şi mai lăsăm 20 minute la crescut. Încălzim cuptorul la 220 de grade şi, înainte de a băga pâinea în cuptor o umezim cu foarte puţină apă (stropim cu mâna udă, cât să lucească), o pudrăm cu făină din belşug şi o crestăm în formă de grilaj (sau cruce, în cazul chiflelor) cu un cuţit bine ascuţit. Tăieturile le facem cu mare grijă şi nu apăsăm prea mult aluatul. O băgăm la cuptor pentru 20-30 minute, până se rumeneşte coaja. Apoi o scoatem pe un  grătar şi o acoperim cu un şervet, daca vrem coaja mai moale.

–––––––––-

Şi atât. Iar dacă vreţi ca munca să vi se pară mai uşoară, în cele zece minute cât amestecaţi şi frământaţi, vă recomand banda sonoră de la filmul Trolii. Despre film mi-am dat cu părerea aici. În două cuvinte, nu l-aş recomanda nimănui (ştiu, sunt patru sau cinci cuvinte). Dar copiilor pare să le placă, e o nebunie printre ei cu micile personaje, magneţi, reviste, abţibilduri, prostii, fiică-mea va fi trolă (geamănă!) la serbarea de Crăciun etc. etc., aşa că m-a cam luat şi pe mine valul. Şi ascultăm zilnic coloana sonoră a filmului, care e deosebit de optimistă, ca şi acel film roz şi sclipicios până la limita diabetului. Ocazie cu care fiică-mea a descoperit că şi muzica clasică poate fi mişto (tema filmului, prelucrată după Grieg, este preferata noastră, desigur), iar eu am profitat să dansez funk şi disco cu castronul în mână. Pentru că, pur şi simplu, nu rezist să nu-mi mişc fundul pe acele ritmuri.

Nu vă speriaţi că vă sare discul la melodia Sound of Silence, care se întrerupe brusc. Acolo, trolul cel mai morocănos dintre toţi le ceruse semenilor săi să facă un pic de linişte, dar cum aceştia nu puteau, prin natura lor, să tacă vreodată, s-au apucat să cânte „Sunetul liniştii”. Iar el a rezistat doar o strofă, după care i-a pus chitara solistei pe foc…

Deci, poftă bună, după cum scria mama mea la sfârşitul tuturor reţetelor din caietul ei, distracţie plăcută, după cum ar zice orice trol respectabil, şi La mulţi ani, dacă vă cheamă Andreea sau Andrei!

Anunțuri

3 gânduri despre „Cadoul meu pentru Sf. Andrei: pâine şi muzică

    • Ma bucur sa aflu ca o coca poate sta la crescut si peste noapte. Nu am indraznit niciodata, desi mi-ar placea sa miroasa a paine calda in casa dimineata (si sa si mancam – spre deosebire de tine, noi nu ne jenam sa mancam paine calda cum prindem ocazia). Credeam ca se acreste aluatul…

      Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s