Steaua Nordului

Citeam mai demult despre „oboseala” donatorului. Îmi pare rău că nu mai ştiu despre ce text era vorba, să vi-l dau şi vouă. Mai ţin minte doar că era o femeie care spunea că nu mai poate, pur şi simplu. Se simţea asaltată de cereri de binefacere din toate direcţiile: în transportul în comun, la serviciu, la semafor, în supermarket, la televizor, pe internet – toată lumea avea o nevoie, o cauză, un copil bolnav. Iar ea nu putea da bani şi timp tuturor, şi atunci culpabiliza.

Aş adăuga aici, la această „inflaţie” de cazuri sociale, propriile probleme, cele ale apropiaţilor care nu se plâng, dar îi ştim că se zbat în nevoi, copiii pe care îi vedem mâncând din gunoaie, animalele abandonate pe stradă de către adevăratele animale – oamenii care ar fi trebuit să aibă grijă de ele – şi uite-aşa, lista se lungeşte mult peste puterea noastră de a face bine tuturor. Iar peste toate astea, suntem zilnic alimentaţi cu ştiri despre cum se fură din banul public, din fondurile care ar fi trebuit să ne facă tuturor viaţa mai bună, să ne ajute pe toţi astfel încât să nu mai fie nevoie de apeluri la donaţii la fiecare pas. Se fură cu camionul de bani, de ani de zile, mai mult sau mai puţin la vedere şi cu încuviinţarea noastră tacită. Când mă gândesc doar la ultimul exemplu mediatizat, al directorului spitalului Malaxa, în care apar mereu alte informaţii ale jafului ce îmi depăşesc cu mult capacitatea de înţelegere, nu mă pot abţine să mă întreb de ce suntem rugaţi să donăm pentru necunoscuţi bolnavi, de ce suntem nevoiţi să îi cumpărăm tot ce îi trebuie unui cunoscut internat, de ce ne plătim analizele la privat pentru că se termină mereu fondurile ş.a.m.d.: ca să se scalde în bani şi trofee o caricatură de om împreună cu toată şleahta lui? Şi câţi ca el…

Drept urmare, anul acesta nu o să vă cer nimic pentru nimeni. Oricum, ceva mă face să cred că voi, care intraţi mai des pe aici, sunteţi din categoria celor care dăruiesc mai mult decât primesc. O să vă fac doar o recomandare de spectacol. O piesă de teatru pusă în scenă de câţiva copii abandonaţi sau din medii defavorizate, sprijiniţi de organizaţia Hai să ajutăm. Nu cer de pomană, ci au muncit mult pentru a organiza un spectacol de calitate, la care speră să aibă cât mai mulţi spectatori, nu numai pentru că acei copii vor primi ei înşişi toţi banii din vânzarea biletelor, ci şi pentru că aceasta este bucuria oricărui artist, ca munca lui să bucure sufletele cât mai multor oameni. În spectacol, vor mai fi un număr de de dans, unul de operă, precum şi unul de magie, susţinut de doi magicieni profesionişti şi amuzanţi.

Deci, joi şi vineri seara, 8 şi 9 decembrie, de la 19:00, la Conservator, lângă Cişmigiu, 35 de lei biletul către o bucurie comună: a voastră, ca spectatori, şi a lor, nu ca orfani în nevoie, ci ca artişti care îşi pot câştiga cadoul de Crăciun prin muncă proprie. Distracţie plăcută tuturor!

steaua-nordului-afis

Anunțuri

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s