Din nou, despre afaceri

– Mama, îmi trebuie două monezi de 50 de bani, te rog.

– Pentru ce?

– Uite!, zice Luna şi scoate un glob de carton din buzunarul salopetei de schi (cu care a insistat sa se îmbrace de dimineaţă, deşi nu mai era nici praf de zăpadă pe jos la ora când am ieşit noi din casă).

Este un ornament de brad din colecţia cu troli de la Carrefour. Dar nu unul oarecare, ci cel cu trolele gemene – rolul ei de la apropiata serbare de Crăciun. Ştiu că şi-a dorit mult ornamentul acela:

– De unde îl ai?

– De la X. A venit la şcoală cu el şi a anunţat tare în clasă că îl vinde pentru 5 lei. Nu i-a dat nimeni atâţia bani, aşa că l-am lăsat un pic, apoi m-am dus la el: „Dragă X., nu-i aşa că mi-l dai mie, la schimb pentru… să zicem… două mingiuci?”

Cred că orice părinte ştie despre ce e vorba. Acele bile de plastic, de toate modelele şi culorile, care se vând în automate tentante scoase în locurile cu vad în copii. Noi avem unul fix în drumul copiilor la ieşirea de la şcoala din cartier. În urma succesului înregistrat cu vânzările, preţul pentru o bucăţică dintr-acestea de plastic a crescut anul trecut de la o monedă de 50 bani la două. Ocazie cu care, desigur, i-am transmis patronului toate urările mele de „bine”, prin intermediari.

– Şi X. ce a zis?, am vrut să ştiu eu. E, totuşi, o diferenţă mare de la 5 lei la 2 lei, cât fac două mingiuci.

– Daaa, e mai puţin de jumate!, se umflă fii-mea în pene, mândră şi de talentul ei de negociator, şi de faptul că ştie să socotească. A acceptat imediat.

– Şi de ce îmi ceri doar un leu?

– Pentru că, n-o să crezi, dar când i-am spus că îi dau două mingiuci ştii ce mi-a răspuns? „Dacă e cu Star Wars, poţi să îmi dai şi una singură”. Aşa că sper că o să-mi cadă una cu Star Wars.

Mi-a plăcut ce încredere în sine are. Dar i-am dat totuşi doi lei, să aibă la ea când a plecat la automat. S-a întors acasă cu două bile. Ambele cu Star Wars:

– Să am şi eu una, că şi mie îmi plac…

Deci, dacă mi-ar cere cineva să-mi caracterizez copilul în trei cuvinte, aş spune: afaceristă, norocoasă şi… şmecheră, cred.

Şi dacă aş mai avea câteva cuvinte la dispoziţie, aş spune şi veroasă, nerecunoscătoare, mândră, lipsită de înţelegere pentru biata şi propria ei mamă etc. etc. Pentru că aseară m-a spoliat, pur şi simplu, la Târgul de Crăciun de la şcoala ei. Am fost nevoită să achiziţionez la preţuri de speculă micile obiecte pe care le-a realizat ea acolo, mult peste bugetul pe care mi-l propusesem la plecarea de-acasă. Dar banii strânşi se duc spre un centru de copii, aşa că mă consolez cu gândul că măcar un copilaş sărac va avea un Crăciun mai luminos acum. Sau doi, sau trei…

targ-craciun-2016

Anunțuri

2 gânduri despre „Din nou, despre afaceri

  1. Aseară îmi spune: „Mami, ştii ceva? Mă gândeam să m-apuc să vând… gheaţă din curtea şcolii!”. Pe bune???? Curioasă din fire, îl întreb care-i scopul. „Să fac bani!”. Bun, îi zic, dar cine crezi că o să cumpere gheaţă iarna? Răspunsul: „Cineva care are nevoie (adica nimeni!) sau cineva care crede că are nevoie (si nu se prinde la timp că o poate produce în congelatorul propriu). Adica R. (singurul coleg cu care nu se înţelege prea bine)”. Îmi venea să râd şi să plâng, în acelaşi timp 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s