Flying babies in the church

Spuneţi-mi că vă era dor de o relatare de pe drumul de întoarcere de la şcoală, vă rog! Pentru că am marfă proaspătă, de azi, din prima zi de şcoală a fiică-mii, şi trebuie neapărat să vi-o spun şi vouă.

Deci.

După ce mi-a povestit că au făcut română, matematică, engleză şi un igloo (ceea ce mi s-a părut absolut în regulă în context), a ţinut să mi se laude că s-a descurcat bine la exerciţiile de engleză. Ştiu că vrea să mă bucure, pentru că ea are un mare handicap faţă de colegii ei care au studiat mult mai mult engleza decât ea. Aşa că, până aflu şi varianta profesoarei ei, mă bucur, ce să fac…

– Dar X. a uitat tot în vacanţa asta, îmi aduce ea la cunoştinţă cu un ton plin de compasiune faţă de colegul ghinionist.

– De unde ştii?

– A mărturisit el.

Îmi gonesc rapid din minte imaginea care tocmai mi se schiţa acolo, cu profesoara de engleză echipată cu patrafir, sub care bietul X. îşi mărturiseşte în genunchi păcatul uitării.

– Dar profesoara l-a liniştit imediat: „Stay calm„, i-a zis. „Repetăm şi ne aducem aminte. No problem„.

– Da’ de ce? Era neliniştit X.?

Nu mă pot abţine să zâmbesc. X. este un copil tare serios, un bărbat în miniatură, care pare a fi mereu îngrijorat de probleme esenţiale precum încălzirea globală sau răspândirea gripei aviare în Africa. Mi-e foarte greu să mi-l închipui „neliniştit”.

– Daaa, sigur că era.

– Cum ţi-ai dat seama?

– Pentru că avea mutra lui de bebeluş zburător.

Hopa, deja am dat-o în fantasy.

– Doamne, Luna, de unde le scoţi?, mă mir eu sincer. De unde şi până unde „mutră de bebeluş zburător”?

– De la mine, mărturiseşte şi fiică-mea. Că jucasem mima mai devreme şi, pentru că toţi mimau prostii, am mimat şi eu un bebeluş zburător cu faţă de maimuţă, na! Iar X. a ghicit.

Respectul meu pentru X. a crescut la cote uriaşe, aflând că a putut ghici aşa ceva. Sau poate că Luna chiar arată a bebeluş zburător cu faţă de maimuţă şi numai eu, broasca-mamă, nu sunt conştientă de asta? Hmmm…

Anunțuri

5 gânduri despre „Flying babies in the church

  1. 😂😂nici daca te chinui cateva luni sa scoti perle nu intreci ideile proaspete a unui copil. Si nu.. noi nu eram chiar asa. Eram considerati de mici mai prostuti (e mic, nu stie) si eram un pic tinuti in frâu

    Apreciat de 1 persoană

    • Doar un pic? :-))) Asa este, nu cred ca indrazneam sa vorbim atat de mult si de liber. Si nici nu aveam suficient suport pentru imaginatia asta, care trebuie, totusi, sa porneasca de la ceva: carti, filme, jocuri etc. Eu mi-am petrecut toata copilaria si un pic mai mult in comunism, deci…
      Dar tipul asta de educatie despre care vorbesti exista inca in mediile mai putin educate. Cu disciplina dura, cu pedepse fizice daca intreci masura, cu lipsa de respect pentru potentialul intelectual al copilului. Noi traim intr-o mica bula progresista.

      Apreciat de 1 persoană

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s