De ce am ajuns aşa?

Era o vreme când spiritul meu justiţiar nu obosise încă. Împărţeam morală, sfaturi şi dreptate, cu mare generozitate, peste tot în jurul meu. Bine, şi acum o fac, dar cu ceva mai multă parcimonie: cine mai are nevoie în zilele noastre de morală, sfaturi sau dreptate? (Dreptate?? Ce e aia??)

Una dintre ideile de care am fost tare mândră pe atunci a fost textul pe care îl puneam pe parbrizele nesimţiţilor, când vedeam câte o maşină parcată de-a curmezişul pe câte trei locuri, de ex., sau pe vreo străduţă îngustă astfel încât un eventual acces al maşinii de Pompieri, în caz de nenorocire, să fie imposibil. Acestor şoferi le scriam următoarele: „Îţi doresc să rămâi singur pe lume, astfel încât să poţi parca oriunde ai chef!” Şi mi se părea urarea supremă, căreia nici cel mai mare zid al nesimţirii nu i-ar fi rezistat.

Mi-am adus aminte de bileţelele mele azi de dimineaţă, când m-am dus să pornesc motorul maşinii. Nu am nicio intenţie să-mi scot maşina din parcare până la primăvară (şi atunci numai cu ghiocei pe parbriz, cum bine mi-a spus cineva ieri), însă e necesar măcar să încălzesc motoraşul ăla cât de cât. Sau să încarc bateria – nu ştiu exact care este scopul acelei porniri zilnice pe care o practic în fiecare iarnă, dar aşa am fost sfătuită, deci aşa fac. În plus, dau şi zăpada strânsă pe maşină, pentru că nu cunosc greutatea maximă pe care o pot suporta parbrizul şi chiar tabla. Am o maşină mică…

zapada-1Deci mă duceam eu spre maşină oarecum liniştită, văzând de departe cum stă ea firesc îngropată sub un morman de zăpadă proaspăt ninsă, pe care îmi făceam curaj să îl dau la o parte (şi peria mea de curăţat e mică), până când am ajuns lângă ea şi am vrut să mă îndrept spre portiera şoferului. Şi atunci am văzut asta:

zapada-2

Şi, brusc, mi-am dorit să fi avut din nou la mine (pe lângă puşcă) acele bileţele scrise pentru oamenii egoişti, pentru cei care nu se gândesc nici cât negru sub unghie la semenii lor, care îşi văd doar de interesul lor propriu şi imediat. Cât de frumos ar fi fost ca vecinul meu de parcare să aibă o urgenţă medicală, iar maşina mea să fie a singurului medic capabil să-i salveze viaţa, dar care nu ar putea ajunge la timp pentru că nu poate intra în maşină? Sunt situaţii care nu le pot trece prin cap unor astfel de oameni. Probabilitatea ca ei să aibă, la un moment dat, nevoie de semenii lor pe care îi ignoră. Dar probabilitatea asta există. Iar oamenii aceştia chiar că ar merita să rămână singuri pe lume, pentru că doar atunci ar înţelege esenţa însăşi a umanităţii, când nu ar mai avea-o. Nici măcar nu aş numi-o „dragoste faţă de aproapele”, cum este ea cunoscută din religiile noastre şi impusă din vorbe, de multe ori ipocrite, credincioşilor mai mult sau mai puţin autentici. E greu să îi ceri cuiva cunoscut dragoste necondiţionată, darămite unui necunoscut. Dar măcar un pic de „grijă faţă de aproapele” ar trebui să mai existe în fundul sufletelor noastre înnegrite şi alienate de traiul într-o ţară din ce în ce mai urâtă – şi nu, nu sunt subiectivă spunând asta, nici depresivă, nici prea critică. Este o realitate pe care oricine se uită cu atenţie în jur o poate vedea. Pentru că nu zidurile fac cetatea, ci sufletul ei. Suma sufletelor noastre.

N-o să închei chiar atât de dramatic, totuşi, mai ales că am mai folosit o dată citatul cu cetatea pentru a încheia un articol (apropo, după o perioadă – scurtă – în care Mega Image nu a mai depozitat acolo deşeurile reciclabile care luaseră foc în noaptea cu pricina, obiceiurile au fost reluate ca şi cum nimic nu s-ar întâmplat şi ca şi cum ar fi legal, după cum se poate observa din pozele de azi). O să vă spun că am intrat până la urmă în maşină, prin partea dreaptă, unde zăpada îmi ajungea doar până la genunchi, nu peste cap, şi nici nu era plină de bucăţi imense de gheaţă, ca pe stânga, unde vecinul meu de parcare a aruncat tot ce a curăţat de pe locul lui. Motorul a pornit la prima cheie şi am putut da zăpada de pe jumătate de parbriz. Şi chiar mi-am făcut un plan să o dau şi de pe cealaltă jumătate: o să îmi iau o perie mai mare. Doar pe bileţelul de pus pe parbrizul vecinului nu ştiu încă ce o să scriu. Dar găsesc eu ceva!

zapada-3

Anunțuri

10 gânduri despre „De ce am ajuns aşa?

  1. RUSINEA si BUNUL SIMT chiar sunt pe cale de disparitie! Calatoresc des cu ratb-ul cand merg cu fiimea (6 ani jumate) la cursurile de engleza si sunt destul de atenta la ce se intampla in jurul meu: barbatii sunt primii care urca in mijloacele de transport, chiar daca in asteptare se afla copii/batrani/gravide, barbatii formeaza majoritatea ocupantilor locurilor pe scaune, in aceleasi conditii!

    Apreciat de 1 persoană

    • Si noi mai mergem uneori cu metroul. Si de fiecare data am grija sa ii arat fiica-mii baieti / barbati tineri si evident in putere care stau jos, desi in fata lor se afla o femeie in varsta. Si ii repet mereu:
      „Luna, niciodata, dar NICIODATA sa nu fii prietena cu un baiat care face asa! Inseamna ca nu e nici puternic, nici capabil de dragoste si grija fata de altcineva, deci nu va fi un partener potrivit”. Sper sa tina minte 🙂

      Apreciază

    • Vecinul si-a curatat locul de zapada impingand-o pe locul meu, in loc sa o arunce intr-un spatiu verde sau gol. Aveam un zid de peste un metru inaltime si jumatate grosime pe toata lungimea masinii, pe stanga. Bine indesata. Plus un morman mare cu bucati de gheatza pe capota.
      Am povestit urmarea pe Facebook, cu niste poze mai clare. Pe scurt, i-am inapoiat vecinului surplusul meu de zapada, cu ajutorul entuziast al Lunei 🙂

      Apreciază

      • Eu zic ca e vina si a ta ca nu ai curatat la fiecare ninsoare.. oamenii dau zapada in strada si cand vine lama ti-o pune pe toata in fata. Si cand vezi o masina parasita si necuratata de un secol nici nu te gandesti ca va mai veni cineva pana la primavara sa miste ceva prin zona. De data asta nu iti pot da dreptate..

        Apreciază

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s