Are fiică-mea ca temă de găsit câte un nume pentru fiecare literă a alfabetului de la Ş la Z. Bineînţeles că nu se descurcă, până şi mie mi se pare greuţ, aşa că intervin cu apropouri şi întrebări ajutătoare. Până ajungem la litera W, unde se împotmoleşte definitiv.
– Să ştii că la „W” chiar cunoşti cuvinte, Luna, îi spun eu cu un uşor reproş pentru lipsa de interes în a găsi singură răspunsurile.
– ??!!??!!
– Aveai un personaj preferat când erai mică. Din desene animate.
– ??!!??!!
– Unul tare drăguţ, vedeai filme cu el, citeai şi cărţi, şi reviste…
– ??!!??!!
– Hai să ne gândim la altceva: e un poet englez, mare de tot.
– ??!!??!!
– Cel mai mare. A scris şi teatru.
– ??!!??!!
– OK, poate că e prea greu. Deşi îl ştiai… Dar trebuie să ţi-l aduci aminte pe tizul lui! Era unul dintre prietenii tăi imaginari, când erai mai mică.
– ??!!??!!
– Ne înnebuniseşi cu el! Toată ziua foloseai numele ăsta, făcea o groază de lucruri domnul respectiv, nu pot să cred că l-ai uitat! De fapt, chiar săptămâna trecută am vorbit despre el.
– ?!!??!!
– Atunci hai să o luăm cu ceva extrem de simplu, încerc eu să o deblochez. Unde faci pipi?
– La… oliţă?
Zău dacă mai pot! Sunt zile în care îmi pun serioase întrebări asupra IQ-ului fiică-mii, pe care îl sper(asem) cât mai mare. Multe zile.
– Pardon, „WC” era, nu-i aşa?, îşi revine şi ea, spăşită, când mă vede cu ochii cât cepele.
– Sigur că da. De unde şi până unde „oliţă”, Luna? Că n-o mai foloseşti de vreo cinci ani!
– Păi dacă m-ai tot pus să îmi amintesc de copilărie…
Aha. Ca de obicei, mama e de vină pentru toate.
Note explicative: Personajul de desene animate era, bineînţeles, Winnie the Pooh. Poetul englez era, tot bineînţeles, William Shakespeare. Iar prietenul imaginar, ei bine, aici se află una dintre marile enigme ale copilăriei fiică-mii: de ani de zile ne tot povesteşte diverse despre… William Popopvschi. Nici nu vreau să mă gândesc de unde şi până unde a putut inventa un astfel de nume! De fapt, ştiu că „William” vine de la William Brânză, cândva candidat la nişte alegeri electorale, iar cum Luna este, după cum bine ştiţi, cetăţean implicat, a reţinut fascinantul nume. Dar POPOPVSCHI?! Aşa ceva…
Of, of, nimic nu ştii. Prietenul ei imaginar din copilărie s-a dus în groapa memoriei şi a fost uitat, nu e vina ei! N-ai văzut Inside Out? 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ba da, cum sa nu? Dar tare m-a mai intristat personajul ala, cred ca l-am trimis rapid in groapa mea a memoriei. Si la mine in cap e ca pe DN 1, cand e vorba despre gropi – e plin! :-))))
ApreciazăApreciază
Mie mi se întâmpla ceva de genul:
– Hai să ne gândim la altceva: e un poet englez, mare de tot.
– …? Wolgang Mozart?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Esti carcotas! Ce mi-e Anglia, ce mi-e Austria, ca tot cu A incepe. Poezie, muzica – tot arte. Si n-o sa ne impiedicam acuma de un F lipsa, ce naiba! :-)))))
ApreciazăApreciază
Imediat ce am scris, mi-am dat seama că greşisem: trebuia „Wolgan”, aşa era corect fonetic. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană