Da, e mai mult de un an (bisect!) de când nu mai fumez. Nu regret nimic, nu am nicio poftă, nici măcar nu mai visez noaptea că sunt prinsă fumând, cum mi s-a întâmplat de două ori la început şi credeam că o să mă bântuie coşmaruri tematice pentru tot restul vieţii mele. Pot sta liniştită în locuri afumate, bărbatu-meu fumează alături de mine, am ţigări în casă şi brichetă în geantă. Nu se ştie niciodată când ai nevoie de foc şi doar n-o să mă întorc acum la iască şi cremene, doar pentru că nu mai fumez. Nu ştiu cum a reuşit acel medicament-minune, Champix, să mă spele pe creier, dar iată că a funcţionat.
Şi nu, nu m-am transformat în apostol al lăsatului de fumat. Doar atunci când trec pe lângă nişte oameni chirciţi de frig, pe la uşa vreunui local sau a unui loc de muncă, ducând la gură, cu degetele înţepenite, o ţigară tremurândă – doar atunci, deci, simt nevoia să le spun că pot suna cu încredere la numărul de telefon scris pe pachetele de ţigări. Sunt mulţi oameni care şi-ar dori ajutor să se lase, dar sunt neîncrezători în şansa de reuşită a programului Stop Fumat. Iar eu sunt dovada vie că acel program dă rezultate bune.
În plus, am calculat astăzi şi câţi bani am economisit nedându-i pe minimum un pachet de ţigări pe zi: spre 7.500 lei. Plus cam o treime din costurile de încălzire pe timpul iernii. Pentru că fumam, evident, cu geamul deschis, indiferent de anotimp. Şi am repartitoare de căldură. Echivalentul unei vacanţe elegante în Grecia, aş zice (se aude, domnu’? la vară NU mai vreau în Bulgaria, avem bani de mai bine!).
Singurul amănunt uşor deranjant este luatul în greutate. Vreo 10 kile am pus pe mine. Mai concret, 14. Majoritatea în zona taliei, de a trebuit să-mi cumpăr câteva haine noi. Ceea ce, hai să recunoaştem, nu este chiar atât de neplăcut! Restul kilogramelor, le-am pus bine unde le-am pus. Nu intru în detalii, să zicem doar că nu mai am nevoie de implanturi în niciun loc la modă. Mă consolez cu asta în aşteptarea momentului în care voi reveni la silueta mea obişnuită. Pentru că am dat eu jos ditamai surplusul de peste 50 de kilograme după ce am născut, n-o să mă încurc acum cu un mizilic de 14, nu-i aşa?
Mama Aluniţă 
Felicitari!!! Cred ca totusi cu banii astia i-ati putea face o surpriza Lunei si sa organizati un mini concediu la Disneyland Paris. Pentru ea ar fi memorabil: „cand s-a lasat mami de fumat am fost la Disneyland!”. Cum suna?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stai, ca sunt in negocieri cu tati pentru o plimbare pana la Paris in vara. El vrea in Belgia, la formula 1, eu nu vreau cu avionul, asa ca incerc sa ma aliez cu copilul sa ii cerem un drum cu masina cu escale la Legoland si Disneyland. Te tin la curent daca reusesc 😉
ApreciazăApreciază
Pingback: Jurnal de lăsat de fumat – Sfârşit | Mama Aluniţă