Dragobetele de după Valentin

Am niscai mici emoţii referitoare la ziua de azi. Şi nu, nu este vorba de mine, că sunt prea bătrână şi fidelă pentru fluturaşi în stomac şi cine elaborate, ci despre fiică-mea. Îl mai ţineţi minte pe colegul ei din clasa zero, cel care s-a ridicat din senin de la masa de prânz, la şcoală, şi a declamat că o iubeşte (printre altele)? Ei bine, aseară mi-a povestit Luna, moartă de râs, cum bietul băiat şi-a vărsat farfuria cu ciorbă mergând cu ochii la ea. Iar asta se întâmpla ieri, o zi banală, fără nicio semnificaţie romantică, deci mă întreb ce necaz i se mai poate întâmpla astăzi, când o ştim cu toţii că este, din nou, o zi dedicată iubirii. Mai ales că Luna se încăpăţânează să îi respingă nemilos orice încercare de apropiere bietului băieţel. Gurile rele mi-au spus chiar că i-a fi refuzat o cerere în căsătorie, adresată fiică-mii de către (prea) tânărul domn în tabăra de luna trecută:

– Hai, măi!, i-ar fi răspuns ea. De ce să mă alegi tocmai pe mine, când ai atâtea femei în jur?

Şi ar fi arătat larg, cu mâna, spre gaşca de fetiţe cu media de vârstă de aprox. 7 ani, aflate în acel moment în pensiunea de la Predeal.

Chiar mă miră această împietrire a sufletului domnişoarei mele, care, după cum probabil că ştiţi, a avut mereu idile înflăcărate cu diverşi colegi şi prieteni, începând încă din primul an de grădiniţă. De la o vreme încoace, nicio fâstâceală, nicio îmbujorare, nicio căldură în voce atunci când îmi vorbeşte despre cercul ei de prieteni. Nicio inimioară cadou în luna asta dedicată iubirii, nimic. De fapt, o inimioară tot a ţinut ea să dea cadou cuiva de Sf. Valentin: învăţătoarei ei. Dar cred că asta nu se pune. La fel cum, în seara aceleiaşi zile festive, s-a îmbrăcat frumos, şi-a luat câinele în poală şi m-a rugat:

– Mama, ne faci şi nouă o poză? Că uite ce bine ne stă împreună, şi azi e Sf. Valentin, şi alea, alea… ştii tu…

I-am aruncat o privire pe care o credeam clară în semnificaţii: „Pe bune, Luna??!! Cu un câine??!!”. Iar ea mi-a replicat atotştiitoare:

– Da, da, mama, ştiu, nu-ţi face griji… Suntem amândouă fete. Dar asta nu contează, dacă eu o iubesc pe Babe. Fă-ne poza aia, te rog!

Şi le-am făcut-o. Cine sunt eu să mă împotrivesc iubirii dintre un om şi un câine, chiar dacă sunt de acelaşi sex?

Publicitate