Evoluţie

La şase ani:

– Of… s-a spart oul de ciocolată… că l-ai pus la fundul pungii… Praf s-a făcut! Dar nu face nimic, nu trebuie să te scuzi acum pentru asta. Data viitoare o să înveţi să nu mai faci aşa.

La şapte ani:

– Sigur, tot eu trebuie să strâng şi masa, şi ghiozdanul, şi hainele! Mai stai tu mult la calculator cu prostiile tale!

La opt ani:

– Ai mare grijă, că mă superi! Şi vezi că nu-ţi mai dau tableta să te joci pe ea! Ţi-o ascund iar!

Oare cum s-a ajuns aici? I-am vorbit mereu cu calm şi cu răbdare, i-am explicat unde şi de ce a greşit, am iertat-o atunci când greşea involuntar şi am certat-o doar atunci când repeta greşeli deja făcute, tocmai pentru a fi şi ea îngăduitoare cu greşelile mele mai târziu… Pentru că ştiu că totul se plăteşte în viaţă, şi ştiu că cei mici imită comportamentele văzute în jurul lor.

Deci, oare cum s-a făcut atât de scorpie acum? La fiică-mea mă refer, desigur. Pentru că toate cele de mai sus, eu le-am auzit de la ea, şi nu invers!

Anunțuri

4 gânduri despre „Evoluţie

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s