Am fost la Bookfest 2017

Acest articol m-a costat aproape 400 de lei. Poate chiar mai mult, dacă punem la socoteală şi benzina. E drept, cheltuiala mea ar fi fost aceeaşi şi dacă nu aveam blog, dar dacă tot am, măcar să dau vina pe el pentru această risipă teribilă pe care am făcut-o, unde altundeva decât la Bookfest. Aproape 400 de lei m-au costat cărţile cumpărate acolo, pe care vi le prezint şi vouă mai jos (scuzaţi condiţiile foto, nu am niciodată suficientă răbdare să amenajez „studioul”).

Avem, deci, mai întâi, cărţile pe care şi le dorea mai de mult Luna, şi pe care îi promisesem că le căutăm la Bookfest, ca să le luăm cu reducere: „Noroc cu laptele” de Neil Gaiman, prima carte care a fascinat-o, de a citit-o şnur acum vreo lună, şi „Tătănuş Pipăruş”, pentru care a făcut o pasiune când am fost la atelierul de lectură de acum două săptămâni, dar mi se păruse mult prea scumpă atunci (azi am luat-o la juma’ de preţ, totuşi, sorry, Cărtureşti…). Aceasta din urmă mie nu mi-a inspirat prea multă încredere – o carte despre un câine-fantomă scrisă de o doamnă pe care o cheamă Claire BARKer, serios? Dar copilul nu a uitat-o, iar azi s-a bucurat enorm să o găsească, aşa că… am cedat.

Avem apoi alte cărţi pe care şi le-a ales copilul singur, după ce le-a citit ultima copertă: „Creenshaw” şi „Ivan fără de seamăn”, ambele de Katherine Applegate, plus „Povestea unei pescăruşe şi a motanului care a învăţat-o să zboare”, de Luis Sepulveda.

Şi i s-a mai lipit de mână o carte, pe care a început să o citească acum, atrasă de faptul că pe copertă apare într-un colţ cel mai dulce căţel de pe lume: „Penny Pepper. Totu-i sub control”, de Ulrike Rylence.

Asta după ce în maşină, pe nesfârşitul drum înapoi acasă, din nordul în sudul Bucureştiului, pe ploaie, a avut timp berechet să termine altă carte: „Stelaluna” de Janell Cannon. Pe aceasta eu i-am arătat-o, pentru că mi s-a părut minunată ideea unei coperte cu o liliacă drăguţă cu un nume atât de potrivit. La fel cum i-am arătat-o şi pe cea despre iepuraşul de porţelan pierdut şi regăsit, „Miraculoasa călătorie a lui Edward Tulane”, de Kate DiCamillo:

Tot împreună am decis să încercăm şi două cărticele în franceză, dintr-o serie care ne-a plăcut mult amândurora, cea cu Mister Men şi cu Little Miss, de Roger Hargreaves, şi din care am citit cam tot ce s-a tradus în română până cum. Motivul pentru care am cumpărat aceste cărticele este că sper să îi trezesc interesul fiică-mii pentru frumoasa şi aproape uitata limbă franceză. Motivul ei a fost că au coperte cu sclipici.

La următoarele cărţi a trebuit să duc ceva muncă de convingere cu Luna: „Hai, mă, Luna, că tu nu ai citit niciodată fabule, poate aşa, sub formă de bandă desenată, să fie mai interesante!”, după care am strecurat-o pe furiş la casă şi pe cea cu ortogramele.

Iar la standul următor, când a văzut pe ce cărţi pun mâna, a devenit subit econoamă:

– Mama, chiar cred că exagerezi! Nu-ţi dai seama ce mult am cheltuit până acum? Gata, nu le mai lua şi pe astea!

„Astea” fiind următoarele, pe care intenţionez să i le dau ca temă de vacanţă:

Aşa că nici măcar nu m-am mai obosit să îi cer părerea la următoarele achiziţii, pentru că era clar care ar fi fost opţiunea ei: „Filosofia pentru copii”, de David A. White, „Drăcuşorul cifrelor”, de Hans Magnus Enzensberger şi „Arta pe înţelesul copiilor”.

Bookfest-2017-9

Şi cam atât. După o oră şi jumătate de învârtit prin standuri, pe când mă uitam la ceas şi realizam că trebuie să plec curând, mi-am dat seama că luasem numai cărţi pentru copii. Pe de o parte, pentru că de nişte ani buni nu am citit decât sporadic cărţi pentru adulţi. Pe de altă parte, pentru că încerc să reduc cât pot de mult cheltuielile mele personale, în favoarea celor pentru copil. Iar ultimul motiv este că, de fapt, a ajuns să îmi placă şi mie, mult, să citesc cărţi pentru copii – probabil că este o slăbiciune a copilului care am fost, pentru că văd acum această explozie de culoare, desene fermecătoare şi poveşti înduioşătoare, aşa cum nu exista pe vremea mea. La fel cum o să am o slăbiciune toată viaţa pentru rechizite viu colorate. Sau penare vesele. Sau rucsaci cu desene pe post de ghiozdan. Sau.

Nu cred că e de ruşine ceea ce tocmai am mărturisit, şi anume că abia aştept să răsfoiesc şi eu cărticelele Lunei. Zilele trecute, din vorbă în vorbă cu farmacista de la care tocmai îmi cumpărasem nişte medicamente (o doamnă de circa 40 de ani), am aflat că se duce singură la cinema, la toate filmele de desene animate pentru copii. Apoi am făcut un schimb firesc şi fructuos de impresii şi recomandări din domeniu. Deci, au şi alţi păsăricile lor…

Totuşi, mi s-a părut trist să nu îmi iau şi eu chiar nimic, nimic pe care să nu scrie „copii” sau „young”, aşa că m-am dus ţintit la editura Trei şi am căutat cartea aceea frumoasă despre care v-am mai povestit eu pe aici, „Cea mai norocoasă fată”, de Jessica Knoll. A fost una dintre primele cărţi la a căror corectură am lucrat, şi m-a impresionat prin acurateţea cu care descrie trăirile unei fete de liceu, lipsită de repere autentice, abuzată de colegii ei şi victima unei drame ce putea fi evitată. Adică aproape cum am fost şi eu cândva. Şi cum aş vrea ca fiica mea să nu ajungă, deci cred că acea carte va fi o lectură preţioasă pentru ea (şi pentru orice adolescentă), peste câţiva ani.

Până la urmă, deci, bărbatu-meu a fost singurul care nu şi-a cumpărat nimic, deşi a făcut un efort logistic serios să vină cu noi azi acolo. Pur şi simplu nu a putut trece peste supărarea provocată de editura Paladin, care nu a scos încă ultima parte a trilogiei lui Pierce Brown ce l-a captivat cum nu l-am văzut niciodată până acum. A luat primul volum, „Furia roşie”, de la Bookfest de anul trecut, l-a terminat în vreo trei zile, apoi a aşteptat cu nerăbdare al doilea volum, „Furia aurie”, care a ieşit la Gaudeamus şi pe care l-a citit în două zile, iar acum spera, cum era şi firesc, să îşi poată cumpăra al treilea volum şi să-l citească deseară. Dar nu e gata. Aşa că s-a bosumflat şi nu şi-a mai luat nimic.

Ca să închei, v-aş recomanda să mergeţi la târg. De la an la an, oferta editurilor este mai generoasă, grafica copertelor mai atractivă, reducerile de preţ mai importante. Dar nu vă luaţi bani prea mulţi la voi, sigur nu veţi putea rezista să îi cheltuiţi rezonabil. Eu, cel puţin, aşa intenţionez să fac mâine, când o să mă duc din nou 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre „Am fost la Bookfest 2017

  1. Cartea cu fabulele am luat-o si eu si inca una cu benzi desenate cu Angry Birds de la Arthur. De data asta am luat si pt mine trei carti, chipurile sa le citesc in vacanta. Dar pe una am inceput-o aseara si m-a prins asa de tare ca radeam de una singura si Eliza ma tot bombanea ca nu intelegea cum poti rade singur de la o carte 😀

    Apreciat de 1 persoană

  2. Multumim pentru inspiratie..din nou (prima data ne-ati inspirat sa achizitionam „Noroc cu laptele” – a devorat-o, in mai putin de 2 zile)! 🙂
    Ajungem si noi astazi, mai pe racoare, la Bookfest.
    „Ivan cel fara de seaman” i-a placut mult Dariei (nu stiu de ce e trecuta ca Noutate, ca noi o avem „mostenire” de la sora Dariei, inca de acum cativa ani).

    Apreciat de 1 persoană

    • Ce ma bucur ca v-a placut cartea lui Neil Gaiman! Noi am imprumutat-o unor prieteni carora nu le-a placut, asa ca incepusem sa cred ca doar pe Luna a prins-o asa!
      Nu stiu cum e cartea cu Ivan, mie imi pare stufoasa si lacrimogena, chiar sunt curioasa daca o va putea citi, de fapt… Ieri m-a intrebat la toate cartile astea de la Arthur, de mai multe ori, daca nu cumva se termina rau, ca nu le-ar fi cumparat.

      Apreciază

      • Abia ieri am ajuns si noi la targ.
        Ii poti spune Lunei ca Ivan incepe trist (Daria, pe care am rugat-o sa mai astepte sa mai creasca putin, inainte sa treaca la vol. 3 din Harry Potter, pe motiv ca sunt din ce in ce mai infricosatoare, a zis ca si in Ivan sunt chestii infricosatoare, cand se prezinta ce li s-a intamplat parintilor lui Ivan – „a fost trist, dar nu am plans”), dar se termina bine.
        Tatanus, catelul fantoma, a atras-o si pe ea (e mare fan carti cu si despre animale), intr-atat ca deja este la ultimul capitol.
        La finalul vizitei la targ, ea avea „prada” cea mai mare, urmata la mica distanta de taica-su, eu alegandu-ma cu o singura carte, cat sa nu plec cu mana goala de acolo 😁

        Apreciat de 1 persoană

        • Da, am vazut ca e ceva trist acolo, Luna m-a intrebat de cateva ori daca sunt sigura-sigura ca nu e vreo carte trista. Eu ii spun mereu ca filmele si cartile pentru copii se termina mereu cu happy-end, chiar daca au si moment triste. E ca in viata, de altfel: este rau inainte de a fi bine. Si viceversa, dar pe asta nu i-o spun 😉

          Apreciază

  3. Pingback: Iar am fost la Bookfest. Tot 2017 | Mama Aluniţă

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s