Iar am fost la Bookfest. Tot 2017

Deci… unde rămăsesem ieri? Desigur, la promisiunea că azi voi lua bani mai puţini la mine când voi recidiva la Bookfest. Şi chiar aşa am făcut. De fapt, astăzi m-am dus doar pentru că nu apucasem să văd standurile unor oameni pe care îi cunosc, real sau de pe reţelele sociale, şi mi-am propus să mă duc ţintit la acestea. Evident că nu mi-a reuşit să nu fac şi ocoluri, petrecând în târg ceva mai mult timp decât ieri, dar măcar mi-am ţinut promisiunea de a cheltui mult mai puţin azi. Şi iată captura noastră:

Primele cărţi pe care le-am luat au fost, evident, din afara listei făcute de acasă. Dar nu am putut rezista o masă plină cu titluri la 5 lei, în engleză, la un nivel ce sper să fie accesibil Lunei, care chiar are nevoie de un efort suplimentar în domeniu. Sper ca la vară să vrea să le citim împreună şi să scriem tot împreună câteva scrisori pentru prieteni imaginari. Pentru că pen pals nu are. Încă. Cartea despre bunici a fost alegerea ei, deşi clar nu are cum să o înţeleagă, dar am cedat pentru că ştiu că este foarte ataşată de bunicul ei şi era important pentru ea. Îmi pare rău că nici măcar nu am observat cum se numea standul de la care am luat cărticelele, au fost drăguţi şi i-au dat Lunei şi câteva promoţionale la plecare:

Apoi am ajuns la prima noastră destinaţie: „Sistemul nervos, sistemul bucuros”, de Gabriel de Achim. De fapt, cartea este „opera” celor doi copii ai autorului, care au şase şi, respectiv, zece ani, prezenţi în stand alături de mămica lor, de la editura Frontiera (o editură care a început de curând să iasă din nişa ei de cărţi despre autism, şi să publice şi literatură pentru copii, de foarte bună calitate). Copiii, frumoşi, veseli şi politicoşi,  s-au bucurat să audă că am venit acolo special pentru cărticica lor şi i-au scris/desenat Lunei un autograf artistic şi cam de anticipaţie, dat fiind că e datat peste o lună, din greşeală, de către micuţa co-autoare.

Spre enervarea Lunei, i-am luat şi astăzi o cărticică cu exerciţii, de data asta de matematică şi abia pentru anul viitor. Anul acesta a fost cumva cam prea relaxant pentru ea, la noua şcoală, şi cred că la anul va trebui să lucrăm un pic mai mult, ar fi păcat să se piardă înclinaţia ei nativă spre matematică ne-exersând.

Cât timp cotrobăiam standul cu cărţi enervante, ea s-a dus să caşte ochii la nişte vecini care aduc cărţi din străinătate („orice cărţi vă doriţi”, afirmă ei) şi atât de frumos s-a purtat cu ea domnişoara din stand încât uite că îi fac reclamă aici, afişând promoţionalele pe care i le-a dat Lunei:

La standul Nemira a început deja scandalul. Voia cu orice preţ un braţ de cărţi, iar eu nu voiam. Nu pentru că acolo nu cunosc pe nimeni, ci doar pentru că eu credeam că acele cărţi nu sunt pe gustul ei, de fapt, şi că o atrag doar pentru că au coperte cu animale. Până la urmă, am făcut un compromis: în loc să îşi ia toată seria de Jill Tomlinson (un pachet de patru cărţi, la promoţie la târg la preţ de cam trei), şi-a luat doar volumul cu „Pisicuţa care voia să ajungă acasă”.

La Cartea Copiilor, însă, nu numai că nu m-am opus la dorinţa ei, ci chiar m-am bucurat: a apărut o carte nouă cu „Broscoi şi Brotac”, de Arnold Lobel. Am adorat prima carte cu cei doi eroi batracieni, deşi mi-e o silă teribilă de această clasă de animale, în realitate. O carte surprinzătoare şi nostalgică, cu doi prieteni foarte buni, în ciuda diferenţelor clare dintre ei – aşa cum se întâmplă de multe ori, deşi paradoxal, cu oamenii. Pe când discutam cu fosta mea colegă de facultate, Victoria Pătraşcu, cea care s-a lăsat de chineză şi s-a apucat de scris cărţi (minunate) pentru copii, am auzit ţipătul de bucurie al Lunei, care se dusese să-şi plătească cartea:

– Mama, mama, e o tombolă aici!

Nu am avut încotro şi am completat formularul, timp în care Luna dădea roată prin stand, să îşi aleagă cele trei cărţi pe care le va câştiga la tombolă. Pentru că ea nici măcar nu îşi pune problema să nu câştige, din moment ce a participat, atât de optimistă este!

Doar un singur obstacol am mai avut în drumul nostru spre ieşire: standul Humanitas. Ne-au făcut şi de acolo cu ochiul câteva coperte superbe, dar preţul de pe ele nu era la fel de superb, ca să zic aşa. E drept, aveau şi o promoţie la titlurile pentru copii (15%, parcă), dar… Au rămas ca promisiune pentru data viitoare când mai mergem la un târg de carte. Adică peste vreo trei ani, după cum am calculat eu că ar fi rezonabil din punct de vedere financiar.

Şi ne-am îndreptat spre ultima noastră destinaţie, standul editurii Gama. Cu o oprire absolut obligatorie pe la prietena noastră Virginia de la editura Trei, pe care Luna o place foarte mult şi nu se putea să nu o salutăm şi azi, după ce am luat şi ieri cărţi de la ei (PanDa fiind o colecţie a Pandora M, care la rândul ei e o editură-soră cu Trei). La Gama am mângâiat un pic cartea tradusă de mine care tocmai a ieşit pe piaţă (Montessori la tine acasă. 80 de jocuri pedagogice ușor de realizat — vă dau şi vouă un exemplar atunci când o să-l primesc, la fel cum am făcut şi cu precedenta carte tradusă) şi am cumpărat, printre altele, primul volum din seria cu Judy Moody.  Deşi cred că este pentru copii un pic mai mari, personajul principal pare a semăna cumva la fire cu fiică-mea; vom vedea dacă aşa este. Şi ca spre încununarea unei aventuri frumoase pe tărâmul fermecat al cărţii, domnişoara de la Gama i-a dat Lunei ca bonus un carneţel cu Judy. Ei bine, cadou mai potrivit pentru fiică-mea nici că se putea! Are o slăbiciune pentru carneţele la fel cum am şi eu (în fine, eu mai am şi pentru şoseţele, şi pentru… detaliem altădată). Aşa că am plecat imediat spre casă cu un copil transfigurat de fericire.

Cam asta a fost cu Bookfestul nostru de anul acesta. Sau, de fapt, nu asta a fost tot. Pentru că întâmplările de astăzi au atins nişte resorturi secrete din mintea drăcuşorului meu de copil şi este posibil să existe nişte urmări. Deja de ieri îmi spusese ea ceva care îmi dăduse de gândit:

– Mama, eu vreau să scriu o poveste şi să o duc la tipărit.

Şi mă bucurasem că îmi calcă pe urme. Dar doar o secundă, pentru că a adăugat:

– Şi o să mă ajute tata.

Deci nu i-am mai acordat atenţie. Dar azi, faptul de a-i fi cunoscut pe copiii aceia care au scris o carte, combinat cu atracţia exercitată de filele complet albe ale noului ei carneţel, au făcut-o să-şi perfecţioneze planurile. Şi am avut parte, pe drumul de întoarcere, de următoarea discuţie hotărâtă:

– Eu o să scriu o carte. Se va numi „O zi din viaţa mea”. Şi Dragoş o s-o tipărească (avem fin cu tipografie). Auzi, da’ banii pe carte cine o să-i ia?

Îi explic un pic care este traseul unei cărţi până la cititori, cu trecere prin edituri, reţele de distribuţie şi librării. Ocazie cu care îşi aduce aminte ceva esenţial:

– A, şi o s-o trimit la editura cu care lucrezi tu, să mi-o corecteze.

S-o dau jos din maşină acum sau s-o bat discret, acasă, pentru ruşinea asta pe care mi-o face?

– Ǎăă… nu crezi ca ar fi normal să ţi-o corectez… ăăă… eu?

– Nu, îmi răspunde ea fără preget. Pentru că cei de acolo cred că sunt mai buni decât tine, că au mai multă experienţă.

Eu nu mai vorbesc cu ea. Nici ea cu mine, o vreme. Apoi o aud continuându-şi visul:

– Îţi dai seama, la anu’, îmi deschid şi eu un chioşculeţ acolo, la Bookfest…

Încerc să nu îi dau satisfacţie şi mă ţin tare, să nu râd (auzi, „chioşculeţ”!). După alte câteva minute de reflecţie, o aud din nou:

– Da’ cred că pentru asta trebuie să scrii şi tu nişte cărţi. Că nu pot veni doar cu o singură carte în chioşculeţul ăla. Auzi, să-i scrii lu’ Virginia când ajungem acasă, să ştie că o să aibă de treabă!

Ba chiar treabă multă, aş zice, pentru că, ajunsă acasă, a mai plusat cu ceva, luându-şi laptopul în braţe şi instalându-se pe canapea, să scrie:

– De fapt, cartea mea o să se numească „O săptămănă din viaţa mea”. Doar o zi ar fi prea puţin, că ar ieşi cam scurtă.

Aşa zic şi eu: nu poţi să umpli un chioşculeţ cu doar o zi din viaţă. Deşi, dacă mă gândesc bine, sunt unele zile din viaţa de mamă care ar putea face asta…

Anunțuri

2 gânduri despre „Iar am fost la Bookfest. Tot 2017

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s