De 1 iunie, vă urez „Fir întins!” şi…

Cu ocazia masivelor proteste din iarnă de la Giurgiu, care au scos în stradă chiar şi vreo cincizeci de oameni într-o sâmbătă după-amiază (până-n „Bravo, ai stil”), şi-a făcut remarcată prezenţa un domn voinic, cu un cap mai înalt decât majoritatea şi cu o burtă în plus faţă de ceilalţi. Deşi vocea proprie a respectivului era suficient de impunătoare, după părerea mea, plusase cu generozitate şi îşi luase la el şi o vuvuzea. Aşa se face că, oriunde ne mutam prin scuarul acela mititel din faţa Prefecturii, vuvuzeaua ne rănea cu ţâpuritura ei urechile. Şi aşa se face că, evident, nu mi-a fost deloc simpatic individul la o primă vedere / auzire. Însă mi-a devenit brusc atunci când a povestit:

– Mie îmi pare tare rău că m-am lăsat păcălit de ăştia. Ne-au promis că ne scot o grămadă de taxe şi eu m-am bucurat mai ales că au scos-o pe aia cu pescuitul şi i-am votat. Da’ acum… mai bine dădeam ăia 30 de lei pe permis, decât să facă măgăria asta cu OUG-ul…

Apoi a suflat iar în vuvuzea şi s-a dus să îi bântuie şi pe alţii cu dezamăgirile sale.

Într-adevăr, actuala putere a desfiinţat taxa anuală pe care fiecare pescar trebuia să o plătească la ANPA (Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură), pentru a obţine dreptul de pescuit recreativ. Însă, ceea ce nu părea să ştie atunci domnul cel voinic, dar presupun că a aflat între timp, este că acum e necesară înscrierea într-o asociaţie de pescari pentru a putea pescui în mod legal. Or taxele anuale percepute de aceste asociaţii sunt de câteva ori mai mari decât vechea taxă. Deci acum nu mai dai 30 de lei Statului, ci 90, poate şi mai mult, unor persoane fizice care la un moment dat s-au împrietenit între ele şi au zis „Hai să facem şi noi o asociaţie!”.

Cam aşa a fost cu mai toate promisiunile electorale din toamna trecută. Rând pe rând, se vor dovedi cu toatele găunoase, de nesusţinut sau motivate de egoiste interese personale. Dar nu cu scopul de a mă plânge de clasa politică începusem să scriu la articolul ăsta, ci pentru că voiam să vă semnalez ceva suspect. Ştiţi că astăzi, în primul an în care ziua de 1 iunie este sărbătorită prin ne-muncă, este şi ziua în care se deschide sezonul de pescuit? Adică să nu fie nicio legăturică, oare, între faptul că s-a aprobat o nouă zi liberă, deşi mai era una la câteva zile distanţă, şi pasiunile marilor bărbaţi de Stat care ne conduc, unii dintre ei chiar fani declaraţi ai pescuitului sportiv şi deţinători de asociaţii în acest sens? Mie, una, clar nu îmi miroase prea bine… Dar e drept că pot fi subiectivă: bărbatu-meu a ieşit şi el de dimineaţă pe Dunăre, cu prietenii, nerăbdători după un fir întins după o jumătate de an de prohibiţie. Iar eu am rămas singură cu copilul în această zi de mare sărbătoare, în care Bucureştiul ne oferă atât de multe lucruri de făcut încât suspectez că o să stăm să lenevim în casă. Singurele, abandonate, neglijate ş.a.m.d. Of. Da’ peştele proaspăt e bun, totuşi… Aşa că, până la urmă, îi transmitem lui tati, în caz că are internet pe barcă şi mă citeşte acum: „Fir întins!”. Plus cealaltă urare la modă printre pescari, şi mai din suflet decât prima: „Căcat în traistă!”. Nişte mari romantici, pescarii ăştia, nu-i aşa?

desen de fetiţă de pescar (nu spun cine), aprox. 6 ani, cred

Anunțuri

Comentează:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s